eu7777

Si care e conditia in cazul meu?

Ce ar fi nesanatos un iubirea mea?

Nu pot sa zic ca este obositoare iubirea. Obsesie cred ca e prea mult spus. Doar ca atunci cand este/suntem suparati, eu nu pot sta mult timp suparata. Si il abordez mereu, intr-un fel simt de parca ma umilesc in fata lui, (a nu se intelege ca ii cad in genunchi) si ma deranjeaza asta. El reuseste sa fie distant, eu nu. As vrea sa fie ceva de genul, cand o sa-i treaca supararea sa ma caute/abordeze el si pe urma o sa vad eu daca mi-a trecut si mie sau nu. Da, cred ca sunt dependenta sentimental de el dar pana la urma cred ca asa este iubirea, nu?

Stiu ca nu ajuta faptul ca suntem aproape dar deocamdata inca asa este. Ideea cu un alt barbat, ar putea functiona probabil dar nu imi doresc asta. Nici nu imi doresc un alt barbat si nici nu mi s-ar parea corect. Daca ar fi sa fie o alta relatie, as vrea sa intru in ea libera de sentimente nu doar ca sa scap de amintirea celuilalt. Poate daca ar fi dragoste la prima vedere dar...inca nu mi s-a intamplat. Si nu in ultimul rand, ma gandesc si la copil, prioritatea mea numarul unu este copilul si nu sentimentele mele.

Indiferent cum se cheama, vreau sa nu ma mai gandesc atat de mult la el, vreau sa nu imi mai doresc sa il ating, vreau sa imi vad de viata mea linistita, vreau sa nu imi mai pese de el.

Eu zic ca da. Ce ar putea fi?

Nu pot sa ma mut in pod dar pot la mansarda. Poate il iubesc si pe el si confortul. Nu vad ce e gresit in a-ti iubi casa ta pentru care ai muncit si ai facut tot posibilul sa te simti confortabil in ea. Am zis ca il iubesc pe el si confortul e altceva. E ceea ce am muncit impreuna. Nu o sa plec doar sa fiu plecata. Atunci cand voi pleca, vom pleca amandoi, adica vom vinde totul si vom imparti banii. Dar nu e chiar nevoie sa plec, spatiu e suficient, chiar si curtea are doua intrari, deci am putea chiar sa nici nu ne vedem. Si am zis, avem si un copil adolescent, caruia nu pot sa-i zic hai sa ne facem bagajele si sa plecam, ca e mare totusi. Nu e ca si cum ar fi un bebelus pe care-l iei in brate si ai plecat. Dar in acelasi timp nici nu pot sa-i zic, vezi ca am plecat, pa. Si daca as pleca acum tot nu as rezolva problema mea de moment, tot la el m-as gandi, tot pe el l-as iubi. Ce raspuns caut eu??? Poate sa ma detasez de el, fara sa sufar prea mult. Pana la urma tot un confort.

E dragut comentariul tau dar nu cred ca il parasesc neuronii. Oamenii se schimba, iubirea dispare, unii trec mai usor peste asta, altii mai greu. Intr-adevar mai gresesc si eu, ii mai aduc reprosuri uneori dar eu consider ca nu gresesc atat de tare pe cat de mult se supara el. Sau poate imbatraneste si totusi il parasesc neuronii? Intr-adevar nu merita sa-mi consum energia cu el dar inca nu am reusit asta.

Usor de zis dar greu de plecat. In rest cam asa e.

Buna, sunt casatorita, avem si un copil adolescent dar relatia nu mai merge. Avem perioade bune dar la fel si proaste. Stiu ve-ti spune, divortul e rezolvarea si chiar asta este dar e greu. Nu sunt neaparat dependenta financiar de el, am si eu venituri dar avem impreuna o casa si un oarecare confort. Nu vreau sa dau vina numai pe el, cu siguranta sunt si eu vinovata. Problema e alta, ca inca il iubesc foarte mult. El spune ca ma iubeste in momentele bune dar in cele rele nu, nu stiu cum vine asta dar eu il iubesc tot timpul. Dar in acelasi timp, avand in vedere multe aspecte si ca relatia nu mai merge mi-as dori sa ma detasez de el, sa ma indepartez sentimental, sa nu il mai iubesc. Poate veti spune ca daca tot il iubesc atat de mult ar trebui sa lupt mai mult sau altceva dar nu cred ca ar avea vreun rezultat. Sunt momente in care ma jigneste, se supara din orice, etc. Pana acum nici unul dintre noi nu a intentat divortul dar probabil ca va urma. Deci imi doresc sa nu mai fiu dependenta sentimental de el. Cand ne mai certam eu nu pot sta suparata foarte mult si mereu il abordez iar el imi raspunde foarte rece si din cauza asta sufar. Am incercat chestii de genul sa merg la cumparaturi, sa ies in oras, etc. Dar nu functioneaza. Cu mare greu ma abtin sa nu ii scriu un mesaj, sa il intreb ce face iar el nu prea imi raspunde. Acasa, casa e destul de mare si cand suntem suparati nu ne intersectam neaparat. Deci vreau sa nu il mai iubesc, vreau sa ma indepartez de el, as vrea chiar sa il urasc dar nu pot. Stiu ca nu merita iubirea mea. Ajutati-ma, dati-mi idei, sfaturi, certati-ma, orice dar sa functioneze.