Fiero

Mi-ar placea sa-l vad pe Far_above razand din tot sufletul, dar ma tem ca a uitat si ce e acela un zambet. I-as recomanda sa o lase mai moale cu analiza tranzactionala si sa-l citeasca pe Adrian Nuta. http://www.adrian-nuta.ro/despre-mine/

=))N-ati mai terminat? Mica curioasa, nota 10! Imi place cum gandesti!:hi: Auzi la el, toti taranii :huggles:

:hi: De la extaz la agonie! Far_above, zau asa, lasa-le-ncolo de scripturi ca o sa ajungi sa-ti ghidezi viata dupa ele! Pace sufleteasca iti doresc, Athmyei de asemenea!>:huggles:< Un an mai bun! http://www.youtube.com/watch?v=0Ri7Wq7UEe8

Cata incrancenare! Wow! Ura te face dependent de persoanele pe care le urasti. Far_abov, ai o minte sclipitoare, pe mine m-ai uimit, profita de asta, nu ramane blocat in ura, indruma-ti energia catre ceva constructiv. Daca e asa cum spui tu, inteleg ca nu poti culege iubire de la o persoana in care ai sadit semintele urii, ai tai nu pot pretinde sa-i iubesti. Uraste-i, daca asa simti! Spunele-o, desi, sincer, nu cred ca vor intelege, dar scutura-te si mergi mai departe. Mintea ta e o comoara, daca nu vrei sa o folosesti pentru propriul beneficiu, foloseste-o atunci pentru altii. Si nu te mai analiza atat! Te percep incordat ca un arc. Destinde-te!

Pt. toata lumea si, in mod special, pt. Far_above_the_clouds. Respect! La multi ani!

Nu m-am facut inteleasa! Sa apelam la imaginatie: esti impreuna cu un amic, va aflati in fata unei oglinzi. Ce observi? Imaginea trupurilor voastre se reflecta in oglinda. Acum indeparteaza-te de oglinda, amicul tau sa ramana pe loc. Ce vede el acum in oglinda? Se vede pe sine, normal, si, la o anumita distanta, pe tine. Tu nu iti mai poti vedea reflectia corpului tau in oglinda, dar el poate sa o vada. Acum iesi din camera si inchide usa. Striga la amicul tau? Mai vede reflectia ta in oglinda. Normal ca nu. Asa cum nu exista imaginea corpului in oglinda fara corp, nu poate exista nici suflet fara corp. Moartea fizica presupune incetarea tuturor functiilor organismului uman, organele nu isi mai indeplinesc rolul pe care il au in timpul vietii. Daca creierul nu mai este capabil sa reactioneze la niciun stimul, nu mai primeste nicio informatie, toate emotiile, sentimentele, pe care noi le legam gresit de "suflet", dar isi au sediul in creier, nu se mai produc.

"Creierul este un calculator sentimental Daca am compara creierul cu un calculator electronic, atunci ar trebui sa subliniem in mod obligatoriu faptul ca, spre deosebire de calculatorul electronic, care prelucreaza informatii absolut neutre, creierul este un calculator sentimental, care confera tuturor informatiilor pe care le primeste o anumita coloratura afectiva. Pentru creier nu exista informatii absolut neutre, ci doar informatii placute si neplacute. Deoarece creierul are o capacitate limitata de receptionare si de prelucrare a informatiilor, suprasolicitarea informationala va putea duce la aparitia unor tulburari, asa cum ar fi oboseala, iritabilitatea, anxietatea, depresia, tulburarile de somn, cefaleea, palpitatiile, tahicardia, ameteala, durerile toracice, durerile abdominale, greturile, varsaturile, diareea, crampele musculare, tremuraturile, transpiratia, ticurile si altele, pe care noi le-am incadrat in sindromul de agresiune informationala, sau stresul informational." Asemeni tulburarilor descrise mai sus, sentimentele, pe care noi le legam de suflet, nu sunt ele altceva decat reactii ale creierului nostru la anumite informatii? Cercetatorii in domeniul neurologiei au constatat ca anumite zone ale creierului sunt responsabile cu declansarea diverselor emotii, ca urmare a informatiilor primite din mediul exterior. Daca tot ceea ce noi atribuim sufletului nu este altceva decat rezultatul prelucrarii unor informatii de catre creierul nostru, care este o parte a corpului nostru, atunci, cum putem separa corpul de suflet? P.S.: Pentru mai multe detalii (nu sunt o maestra a cuvintelor si nu vreau sa starnesc confuzii) cititi Daniel Goleman - Inteligenta emotionala si Inteligenta sociala iar cunoscatorii limbii engleze pot accesa site-ul http://danielgoleman.info/

"Ideea ca nu exista un suflet separat de corp poate parea deprimanta, in prima instanta, tot asa cum a fost dezamagitor sa aflam ca nu suntem in centrul Universului sau ca venim pe o linie evolutionista pe care au circulat si urangutanii sau cimpanzeii. Insa orice dezamagire exista in polaritate cu o dorinta, asa ca problema s-ar putea sa nu apartina realitatii ci felului nostru de a ne reprezenta realitatea. In timp, insa, acest fel poate evolua, gratie unor neuroni care se interconecteaza si sclipesc altfel." Citatul ii apartine lui Adrian Nuta. Ce spuneti de asta? Tot el ne spune, pe blogul sau, ca omenirea se va confrunta, poate chiar o face in momentul de fata, cu o a patra revolutie (primele trei fiind in ordinea succesiunii lor: revolutia produsa de Copernic, revolutia produsa de Darwin si revolutia produsa de Freud), care va schimba modul nostru de a privi realitatea, revolutia neurostiintifica.

Cred ca sunt pe drumul cel bun. Astept totusi parerea unui cunoscator in psihologie, nu neaparat specialist. Poate ma va lumina.

Imi pare rau ca nu imi amintesc visul perfect, in intregime, pentru ca eu cred ca fiecare detaliu isi are importanta lui. Ma aflam intr-o masina, sotul meu conducea. Nu imi amintesc daca erau si copiii prezenti, dar, pe undeva, cand m-am trezit am avut sentimentul ca ei ar fi fost alaturi de noi. Cu noi in masina era o femeie in varsta, ciudata, avea parul zburlit si era batrana si urata, parca era vrajitoare. Cumva, la figura, semana a barbat, dar eu aveam un sentiment ca e femeie, nu pot explica de ce, asa am simtit. La un moment dat femeia i-a strigat sotului meu sa intoarca masina. El a fost de acord, insa nu in locul dorit de ea (i-am simtit teama, teama pe care nu si-a exprimat-o verbal). Pentru ca nu a intors in locul dorit de ea, femeia l-a jignit, lucru care pe sotul meu l-a enervat foarte tare si a facut ceva ce el face de obicei in realitate, a inceput sa conduca repede (repede in acceptiunea mea, mentionez ca am oroare de viteza, viteza insemnand tot ce depaseste 20 km/h:. M-am speriat si le-am rugat sa inceteze dar nu ma auzea. Imi era frica sa nu facem accident. Stiam ca el conducea rapid pentru a o enerva, la randul sau, pe vrajitoare, care continua sa ii arunce vorbe urate. M-am simtit pur si simplu pierduta si, uitandu-ma inainte, am vazut ca mai aveam putin si intram intr-o ceata de animale (spun ceata si nu cireada pt. ca toate animalele acelea mi s-au prezentat sub forma unor umbre, probabil ca se aflau in spatele unor oameni, singurul animal care se distingea clar fiind un cal). La mica distanta de acea multime, ca nu stiu cum sa o definesc mai corect, sotul meu a oprit si apoi s-a dat jos din masina. In momentul acela s-a dat jos si vrajitoarea. Dupa ce m-am trezit din vis m-a izbit ceva: amandoi, si vrajitoarea si sotul meu, s-au dat jos de la volan, adica amandoi conduceau, fiecare in alta directie. M-am intrebat eu: cum e posibil asa ceva? Si de ce vrajitoarea nu a protestat ca el conducea masina in directie opusa si a protestat ca nu opreste unde isi doreste ea? Si cum de n-am observat ca fiecare avea un volan atunci cand eram in masina (mentionez ca atunci cand spun volan ma refer si la posibilitatea de a conduce)? Cine mama naiba era vrajitoarea aia? Oare sunt eu? P.S.: Un vis e totusi un vis! Asta ca scuza ca ca nu am parut destul de coerenta in descrierea visului meu.:P

Sunt importante visele? Au ele o semnificatie anume? Interpretarea viselor in terapie ne poate oferi informatii despre noi insine? E util si corect sa-ti interpretezi singur un vis? De ce m-am gandit sa deschid topicul asta? Am avut un vis. De obicei, ori nu dau importanta viselor ori incerc sa le gasesc o anumita interpretare, fara sa apelez la parerea cuiva. Fiind vorba de un vis tare ciudat, de data asta chiar as dori sa aflu si parerea altor persoane, bineinteles, daca se poate, chiar a unui cunoscator in domeniul psihologiei. N-am sa descriu visul pentru inceput. Astept sa vad daca exista persoane interesate de acest subiect.

Voi nu puteti unul fara altul? Peste tot discutati in contradictoriu. Nu ca ar fi ceva rau, dimpotriva, poate pana la urma se lasa cu topaiala... "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti!" :spiteful:

Daca vreti sa aflati mai multe despre sindromul Tourette cititi "Omul care isi confunda sotia cu o palarie", scrisa de Oliver Sacks. Gasiti acolo si alte povesti ale unor oameni care sufera de diferite afectiuni neurologice.

Unele dintre schimbarile dorite s-au produs odata cu trecerea timpului, altele urmeaza sa se produca. Mi-ar placea sa schimb dorinta de a ma schimba doar pentru a ma alinia celorlalti, mi-ar placea sa pot sa schimb golul produs de plecarea cuiva in bucurie.

Fiecare dintre noi manipulam si suntem manipulati, nu cred ca exista persoana in lumea asta care sa nu fi facut parte dintr-o tabara sau alta. Depinde pana la urma cat de grave sunt consecintele. O persoana verticala din punct de vedere al moralitatii nu merge prea departe pe drumul asta, al manipularii, si cred ca este si foarte greu de manipulat, pt. ca are un respect de sine care nu poate fi demolat, are slabiciuni dar nu incearca sa le ascunda, nu le vara sub pres, si, cunoscandu-le, nu le da altora prilejul sa se foloseasca de ele. Pt. ca asta cred eu ca inseamna manipulare, a te folosi de slabiciunile celuilalt pentru a obtine beneficii.

Andrew Belle - In My Veins