Tehnologii futuriste

lumea tehnologica

Tehnologiile futuriste au fost, adesea, „prezise" de autori precum Jules Verne, care a descris aselenizarea unui echipaj pe Luna inca din 1865, cu detalii remarcabil de apropiate de ceea ce a urmat, sau Mark Twain, care a descris Internetul cam pe la 1868. Twain, parintele lui Tom Sawyer si Huckleberry Finn, baietii de pe Mississippi, a publicat o povestire in ziarul London Times, in 1904, in care vorbea de un „telectroscop", actionat cu ajutorul telefoniei pentru a crea o retea mondiala de schimb de informatii.

Voila! Internetul in toata splendoarea sa, visat in 1898, cand telefonul lui Graham Bell era o raritate, iar singurul computer era doar cel proiectat de Charles Babbage. Lucrul straniu este ca unele idei futuriste, clar inaintea epocii lor, au si fost transpuse in realitate, dar au „murit" pentru ca nu au aparut la vremea potrivita.

Intr-o dupa amiaza plicticoasa din iunie 1903, John Ambrose Fleming si bossul sau, pionierul radiofoniei, Guglielmo Marconi, erau pe cale sa demonstreze calitatile noului sistem de telegrafie fara fir, inventat de Marconi, publicului dintr-un teatru arhiplin din centrul Londrei.

Insa chiar inainte ca Fleming sa primeasca mesajul transmis de Marconi prin radio, echipamentul a inceput sa bata in cod Morse cuvantul „rats" – sobolani – la nesfarsit. Insa era destul de bizar ca s-a gasit cineva capabil sa intre pe lungimea lor de unda inainte ca schimbul de semnale sa aiba loc, cu o tehnologie de-abia inventata.

Raspunsul a aparut peste patru zile, cand Nevil Maskelyne, un iluzionist celebru al vremii, un fel de David Copperfield avant la lettre, a recunoscut ca el este autorul „sotiei". Marconi se laudase cu siguranta informatiei schimbate prin sistemul sau. Maskelyne – primul hacker din lume, cu echipamentul de acasa - , si-a justificat actiunea spunand ca nu voia decat sa expuna riscurile de securitate din sistem, o mantra repetata de toti hackerii actuali.

Ce vis frumos, intreaga cunoastere omeneasca la varful degetelor… Dar inainte ca science-fictionul sa rezolve problema cu tot felul de „cristale de memorie", calculatoare stohastice si facilitatea Memory Alpha, din Star Trek, in 1895 avocatul belgian, Paul Otlet si Henri LaFontaine au avut o idee geniala: sa adune fiecare informatie din cunoasterea omenirii, sa o treaca pe cartoteci de dimensiunile 3x5 (mai precis, pe 12 milioane de bucati) si sa puna la punct un sistem pentru a le face accesibile oricui. Au convins guvernul belgian sa-i sprijine, au angajat bibliotecari si au obtinut un sediu pentru al lor Mundaneum. Ba mai mult, au inventat si primul motor de cautare.

Intrebarile le parveneau prin posta sau telegrafic, pe orice subiect posibil. Mundaneum raspundea dupa ce se consulta baza de date. Era un fel de Google al secolului al XIX-lea. Otlet avea de gand sa lege intreaga lume printr-o retea electrica de cautare cu ajutorul unor „microscoape electrice" si propunea chiar si un soi de retea sociala. Mai ca n-a spus „Facebook". Din pacate, dupa cativa ani Mundaneum s-a inchis din cauza problemelor financiare.

Englezul Kane Kramer a propus in 1979 un dispozitiv portabil, cat sa incapa intr-un buzunar, compact, cu care se putea asculta muzica. El si-a numit inventia IXI System. De marimea unui pachet de tigari, cu un afisaj electronic, butoane pentru navigatie, Kramer a construit cinci bucati din IXI. Cipul de memorie al aparatului putea incarca in jur de 3 minute si jumatate de muzica, dar avea planuri de a remedia asta. Patentul sau a expirat in 1988, iar o disputa in conducerea companiei sale l-a lasat fara fonduri.

Prin 1632, faimosul filosof, Rene Descartes, propunea un dispozitiv de corectare a vederii. Ideea sa presupunea folosirea unui tub din sticla, umplut cu lichid, plasat in contact direct cu corneea: era lentila de contact. Descartes a creat primul set de astfel de „lentile", insa purtatorul lor nu putea clipi.

In 1887, oftalmologul german, Adolf Eugen Fick, a creat primul set functional de lentile de contact. Puteau fi purtate numai cateva ore pe zi, dar a fost perfectionat de un chimist ceh, care a oferit lentile flexibile. Insa oamenii au preferat lornionul si ochelarii.