Taoismul

Taoismul este un curent principal al filosofiei chineze, care aparut in secolele 4-3 i.Hr si care are ca punct central notiunea Tao. Aceasta notiune este interpretata, ontologic, drept drumul firesc al lucrurilor, ca lege a schimbarii, dar si a miscarii universale, ca punct de temelie in lume.



Conform lui Allan Watts, taoismul reprezinta modul prin care omul se evapora de cursul lumii naturale. Daoistii isi doresc sa reintegreze situatia primordiala care se refera la perfectiunea existentei inceputului unui ciclu cosmic, straduindu-se sa dobandeasca astfel, mitul androginului.

Lao Zi - fondatorul taoismului

Printre ideile fundamentale comune gandirii religioase din China antica se numara aceasta notiune "tao" – principiu al realului, apoi alternantele datorate ritmului yin-yang sau teoria analogiei dintre macrocosmos si microcosmos.



Adeptii taoismului considerau ca viata traita sub semnul lui Tao si in deplina armonie cu ritmurile cosmice este posiblia doar la inceput, in stadiul anterior organizarii sociale si valului cultural, altii, insa, credeau ca tipul acesta de existenta poate fi realizat cu atat mai mult intr-o societate dreapta, civilizata.



Lao Zi este reprezentat drept figura ce a fondat taoismul si autorul cartii de capatai in aceasta filosofie, "Tao Te Ching - Cartea Caii si a Virtutii". Legendele despre acest personaj arata ca Lao Zi a fost conceput intr-un mod neobisnuit, cand mama sa a mancat o pruna magica sau la trecerea unei comete. Acesta ar fi avut la nastere parul si barba albe (lao inseamna "batran").



Confucius considera ca Tao a fost intemeiat prin hotararea cerului:

Daca Tao se practica, aceasta se datoreaza hotararii cerului.

Se spune ca Lao Zi i-a spus lui Confucius:

Leapada-ti mandria, renunta la toate aceste dorinte, la acest aer orgolios si la acest zel lipsit de masura: toate acestea nu-ti sunt de nici un folos. Aceasta este tot ce iti pot spune.

Cercetatorii sunt de parere ca Lao Zi nu a existat ca persoana reala, iar filosoful Roderick Long a sustinut ca subiectul cartii "Tao Te Ching" ar fi imprumutat din convingerile filosofilor confucianisti.



Taoistii isi doresc sa atinga idealul arhaic al prefectiunii umane, starea androginului. Asa numita tehnica taoista a extazului are origine samanica, referindu-se la starea de transa in care se afla samanul si ce se intampla cu sufletul sau care paraseste trupul si calatoreste in cosmos.

Conform acestei confesiuni, viata si moartea fiintelor se aplica prin alternanta de yin si yang, unde yin renaste repaosul, iar yang stimuleaza energiile vitale. Se spune ca Lao Zi nu parea sa creada in nemurirea fizica sau in supravietuirea persoanei umane.



bibliografie: Mircea Eliade - Istoria ideilor si credintelor religioase, vol. 2