Regina Elisabeta aII-a a Marii Britanii

Regina Elisabeta aII-a a Marii Britanii

Detalii

CategoriiEducatie
TaguriSefi de stat
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari25833

Voteaza & Distribuie

Descriere

regina-elizabeta-IIElisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary; nascuta pe 21 aprilie 1926) este regina peste 16 state independente si suverane cunoscute sub numele de Regatele Commonwealthului, enumerate aici in ordinea lungimea perioadei de cand se afla sub stapanirea Coroanei: Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfanta Lucia, Sfantul Vincent si Grenadine, Belize, Antigua si Barbuda, Saint Kitts si Nevis. Regina detine fiecare coroana separat si in mod egal intr-o monarhie comuna, dar si functia de conducator al Commonwealth-ului, si Guvernator Suprem al Bisericii din Anglia. Ca monarh constitutional, Regina Elisabeta a II-a este neutra din punct de vedere politic si, prin conventie, rolul sau este in mare masura ceremonial.
Cand Elisabeta s-a nascut, Imperiul Britanic era prima putere din lume, dar influenta sa a scazut, in special dupa al doilea razboi mondial, si Imperiul s-a transformat in Commonwealth. Tatal ei, George al VI-lea, a fost ultimul imparat al Indiei si primul primul conducator al Commonwealth-ului. La moartea sa, in 1952, Elisabeta a devenit conducator al Commonwealth-ului in locul lui, si regina a sapte tari independente din Commonwealth: Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Pakistan si Ceylon. In timpul domniei ei, care, la 58 de ani, este una dintre cele mai lungi pentru un monarh britanic, ea a devenit regina a inca 25 de tari din cadrul Commonwealth-ului, care si-au castigat independenta. Intre 1956 si 1992, jumatate dintre tarile ei, inclusiv Africa de Sud, Pakistan si Ceylon (redenumit Sri Lanka), au devenit republici.
Elisabeta s-a casatorit in 1947 cu Printul Philip, Duce de Edinburgh, si cei doi au patru copii si opt nepoti. In anii 1980 si 1990, viata privata a copiilor lor a fost supusa atentiei mass-mediei si a contribuit la nemultumirea crescanda a monarhiei, care a atins apogeul cu moartea Dianei, Printesa de Wales, in 1997. De atunci, regina a recastigat increderea publicului, iar popularitatea ei personala ramane la inaltime.
Deoarece Elisabeta a II-a da rar interviuri, se cunosc foarte putine amanunte despre sentimentele ei. In calitate de monarh constitutional, Elisabeta nu si-a exprimat opiniile sale politice in mod public. Are un profund sentiment de datorie religioasa si civica, si isi ia juramantul de la incoronare in serios. Garderoba ei consta in principal in pardesie de o singura culoare si palarii decorative, care ii permit sa fie usor remarcata in multime. Principalele sale distractii includ: caii, fotografia si cainii, mai ales catelul ei Pembroke Welsh Corgis.
In anii 1950, tanara la inceputul domniei sale, Elizabeta a fost descrisa ca o "Regina de poveste", plina de farmec. Dupa trauma razboiului, a urmat o perioada de speranta, de progres si realizare prevestind o noua "epoca elisabetana". Acuzatia Lordului Altrincham, in 1957, ca ea a fost o „eleva pedant" a fost o critica extrem de rara. La sfarsitul anului 1960, Regina incearca sa prezinta o imagine mai moderna a monarhiei, realizand un documentar de televiziune intitulat Royal Family, si a cerut televizarea investiturii Printului Charles ca Print de Wales. La jubileu ei de argint, multimile si festivitatile au fost cu adevarat entuziaste, dar in anii 1980, critica publica a familiei regale a crescut, cand viata personala si cea profesioanala a copiilor Elisabetei au intrat sub atentia mass-mediei. Popularitatea reginei Elisabeta s-a scufundat destul de adna in anii 1990, astfel incat, sub presiunea opiniei publice, ea a inceput sa plateasca impozitul pe venit pentru prima data, si Palatul Buckingham a fost deschis pentru public. Nemultumirea fata de monarhie a atins apogeul odata cu moartea Printesei Diana, dar popularitatea Reginei s-a restabilit dupa o transmisie in direct, la cinci zile dupa moartea Dianei. In noiembrie 1999, un referendum din Australia cu privire la viitorul monarhiei i-a favorizat functia. Cand a inceput anul jubileului sau de aur, mass-media a speculat daca va fi un succes sau un esec. Anul a inceput sumbru cu moartea surorii ei si a Reginei mama, dar un milion de oameni au participat in fiecare din cele trei zi principale ale celebrarii Jubileului din Londra. Entuziasmul manifestat de public pentru Elizabeta a II-a a fost mai mare decat au prezis multi jurnalisti. Sondajele din 2006 au aratat un sprijin puternic pentru Elizabeta,. majoritatea respondentilor dorind ca ea sa ramana pe tron pana la moarte si multi au simtit ca ea a devenit o institutie in sine. Referendumurile din Tuvalu, in 2008, si din Saint Vincent si Grenadine, in 2009, au respins propunerile de a elimina monarhi.