Poftele trupesti

Poftele trupesti

Detalii

CategoriiDivertisment
TaguriViata in doi
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari4123

Voteaza & Distribuie

Descriere



Poftele trupesti


pofta trupeasca



Poftele trupesti, anatemizate de Biblie si biserica, sunt in opozitie totala cu ceea ce sugereaza scriptura despre dragoste, care este „indelung rabdatoare" si lipsita de egoism. Atat acestea, cat si dragostea autentica ii fac pe oameni sa-si doreasca sa se intalneasca, dar poftele nu au timp sa fie „indelung rabdatoare", sunt nerusinate si egoiste, tot atatea motive pentru care si-au atras o reputatie proasta, pentru felul in care-i inrobesc pe oameni si-i fac sa-si modifice comportamentul.



Intr-un cuvant, poftele trupesti sunt catalogate drept viciu in acceptia populara, asociat sexului pe termen scurt. In vremurile stravechi, poftele trupesti au fost asociate cu cele sapte pacate capitale: lacomia, desfraul, avaritia, invidia, mania, lenea, trufia, aceasta lista de lucruri proscrise aparand in vremurile de inceput ale crestinismului, fiind extrapolata in cultura seculara si Divina Comedie a lui Dante. Protagonistul poemului strabate infernul lovindu-se de fiecare dintre aceste vicii..


Totusi, desfranarea, in sensul impulsurilor sexuale nemasurate, nu a fost prezenta pe lista pacatelor originale, cu toate ca teologii au privit-o cu ochi critici. Profesorul de filozofie de la Cambridge University, Simon Blackburn, noteaza ca in versiunile initiale ale pacatelor capitale intocmita de biserica, un loc aparte il avea excesul, sau luxul. In decursul timpului, desfraul si excesul au „fuzionat", demonizand orice impuls sexual ca un pas intr-o directie gresita.


Dupa unele opinii, fara desfrau, specia umana ar fi disparut demult. Afirmatia ar putea parea scandaloasa, dar partizanii acestui „desfrau procreativ" sustin ca tocmai poftele trupesti sunt cele care-i fac pe oameni sa se simta atrasi unii de altii. Din acest motiv, stiinta nu considera desfraul drept o deviatie congenitala, ci o „inertie imperativa". Definit drept imbold motivational pentru cautarea interactiunii sexuale cu alt membru al speciei, conspecific, desfraul este primul din cele trei sisteme emotionale – dorinta, atractia si atasamentul – dezvoltate pentru promovarea reproducerii si asocierii pe termen lung. Cu alte cuvinte, in pofida blamului aruncat asupra desfraului, ca pacat capital, acesta ar fi unul dintre imboldurile cele mai acute ale expresiei umane.


Desfraul din minte

Pofta trupeasca nu-i controlata de linia nasului individului sau de expresia buzelor sale, ci este generata in hipotalamus, intr-un nod de neuroni din creier ale carui functii ii depasesc, de departe, dimensiunile reduse. Situat in spatele nasului, hipotalamusul dirijeaza functionarea glandei pituitare, care emite o serie de hormoni, inclusiv gonadotropina, sau GnRH, implicata in posibila emisie de feromoni umani.


De asemenea, hipotalamusul supervizeaza si productia unei clase de hormoni androgeni, cum ar fi testosteronul, impreuna cu o alta clasa de substante care starnesc poftele sexuale. Atat la barbati cat si la femei, nivelul ridicat de testosteron din organism coincide impulsurile sexuale mai accentuate si o viata sexuala mult mai activa. Poftele trupesti „desfasoara" un spectacol impresionant in creier.


Studiile cognitive au evidentiat faptul ca apar tipare ale excitariii sexuale ca raspuns la imaginile sugestive. Un studiu facut la universitatea din Montreal, cu ajutorul rezonantei magnetice a implicat urmarirea reactiilor cerebrale ale subiectilor (barbati si femei) in timp ce urmareau filme pornografice. Ca reactie la aparitia imaginilor incitante, in creier au fost iluminate constelatii intregi de zone cerebrale, inclusiv locuri responsabile cu procesarea vizuala, a controlului emotiilor si centrele placerii.


Cu toate aceste regiuni cerebrale starnite brusc, ce sanse ar avea oamenii sa reziste poftelor? Din fericire, creierul contine si un fel de mecanism de siguranta. Pe la inceputul anilor 2000, cand neologii de la Montreal, implicati in studiu, le-au cerut participantilor la teste sa reziste, sa se opuna excitarii la vederea imaginilor pornografice, au fost activate parti din cortexul prefrontal, implicate in constiinta de sine si controlul comportamental, care au ajutat la deosebirea realitatii de fanteziile sexuale. Astfel, creierul se comporta ca un fel de „pazitor" al omului pentru a-i ajuta biologicul sa se opuna desfraului.