Gregor Mendel

Gregor Johann Mendel s-a nascut pe 20 iulie 1822 si s-a stins din viata pe 6 ianuarie in 1884. Calugar augustinian dar si om de stiinta, Gregor Mendel este cunoscut drept cel care a fondat genetica moderna in timp ce studia unele trasaturi transmisibile ale pastailor.

Acesta a aratat ca trasaturile acestea se mostenesc dupa anumite legi, fapt pentru care, la baza geneticii, stau Legile lui Mendel. Munca savantului nu a fost recunoscuta, nu a primit importanta, decat la inceputul secolului XX. Redescoperirea acestor legi a dus la fondarea geneticii moderne.

Gregor Mendel s-a nascut in Heinzendorf bei Odrau, in Austria pe atunci, acum este Hyncice, ijn Cehia. Acesta a fost fiul lui Anton si Rosine, a avut doua surori, pe Veronica si Theresia. Acestia au trait si au lucrat la o ferma care ii apartinea familiei Mendel de mai bine de 130 de ani.

De-a lungul copilariei, Gregor a lucrat ca si gradinar, a studiat apicultura, iar dupa ce a crescut s-a inscris la Scoala din Opava. In perioada 1840-1843, acesta a studiat atat filosofia cat si fizica la Universitatea din Olomuc.

In 1843 a inceput sa se pregateasca pentru a devenit preot. Acesta a fost recomandat de catre profesorul sau de fizica, Friedrich Franz, pentru a ajunge la Manastirea Augustiniana St Thomas din Brno. Mendel si-a luat numele de Gregor dupa ce a pasit in viata religioasa.

In anul 1851, acesta a fost trimis la Universitatea din Viena pentru a studia, fiind sponsorizat de abatele C. F. Napp. In Viena l-a avut profesor de fizica pe Christian Doppler. Dupa doi ani de studiu, Gregor Mendel s-a intors la manastire si a ocupat postul de profesor de fizica, iar din 1867 l-a inlocuit pe staretul Napp.

Savantul a studiat si astronomia si meteorologia, iar in 1865 a fondat „Societatea Austriaca de Meteorologie", iar cele mai multe dintre lucrarile sale care au fost publicate erau legate de subiecte meteorologice.

Considerat astazi drept "parintele geneticii moderne", Gregor Mendel a fost indrumat de unii profesori, cat si de colegii de la manastire, sa studieze variatia plantelor. Acesta a inceput sa planteze plante la manastire, dar si sa creasca albine, construind singur un stup.

Aici isi va continua cercetarile incepute la Viena cu privire la hibridizarea plantelor. In perioada 1856-1863 a cultivat si cercetat plantele de mazare, iar in urma studiilor a configurat ceea ce noi cunoastem astazi drept "Legile ereditatii ale lui Mendel", legi pe care le studiem in scoli:

1. 
   

   Legea uniformitatii hibrizilor in prima generatie – F1.

   
   


2. 
   

   Legea segregarii caractereolor in generatia a doua – F2 sau legea puritatii gametilor.

   
   


3. 
   

   Legea asortarii independente a caracterelor in generatia a doua – F2.

   
   

tabel - transmiterea trasaturilor de la parinti

Lucrarea sa, "Experiente asupra hibridizarii plantelor" a fost citita la doua dintre intrunirile Societatii de Istorie Naturala din Moravia in 1865, a fost publicata dupa un an, insa n-a avut un impact puternic.

Mendel nu si-a lasat deoparte interesul pentru albine si si-a inceput cercetarile legate de genetica animalelor. A realizat o rasa hibrida de albine, insa n-a reusit, din cauza comportamentului reginei albinelor, sa faca o analiza clara a transmiterii caracterelor ereditare la albine.

In 1866, anul in care a devenit abate, Gregor Mendel si-a incheiat mucna stiintifica, avand tot mai multe responsabilitati legate de administratie, diferite probleme ale institutiilor religioase.

Gregor Mendel a fost recunoscut de comunitatea stiintifica abia dupa moarte, cat timp a trait, insa, rezultatele studiilor sale n-au fost acceptate. Omul de stiinta suferea de nefrita cronica si a murit la varsta de 61 de ani. La scurt timp dupa moartea lui, lucrarile pe care le avea in biblioteca i-au fost arse de catre succsesorul lui.

Abia la inceputul secolului al XX-lea au fost redescoperite legile ereditatii, cand Carl Erich Correns, Erich von Tcchermak si Hugo de Vries au ajuns la aceleasi concluzii fiecare.