Expertiza psihologică în situațiile de violență domestică: dincolo de tăcere și mersul pe vârfuri
De peste 11 ani lucrez ca expert psiholog. Am întâlnit multe tipuri de cazuri, dar cele de violență domestică le simt altfel de fiecare dată. Am învățat demult să-mi păstrez obiectivitatea și asta nu se schimbă. Totuși, când în fața mea stă o femeie care își frământă mâinile și îmi spune „poate exagerez eu”, sau un bărbat care nu știe cum să povestească ce i se întâmplă acasă fără să-i fie rușine, îmi amintesc că nu evaluez un dosar. Evaluez o viață.
Scriu articolul acesta pentru cei care se gândesc la o expertiză psihologică sau au primit deja o recomandare în acest sens și nu știu la ce să se aștepte. Scriu și pentru cei care încă se întreabă dacă ceea ce trăiesc este cu adevărat violență.
Violența nu lasă mereu urme vizibile
Cea mai frecventă neînțelegere pe care o întâlnesc este ideea că violența domestică înseamnă doar lovituri. Lovirea este forma cea mai ușor de recunoscut, dar de multe ori nu e nici prima, nici cea mai distructivă.
Există violența psihologică: umilirea constantă, amenințările, controlul telefonului și al prietenilor, izolarea de familie. Există violența economică, adică lipsirea de bani, interdicția de a lucra, obligația de a da socoteală pentru fiecare leu. Și mai există o formă de care se vorbește foarte puțin: senzația continuă că mergi pe vârfuri prin propria casă.
Oamenii vin la mine fără vânătăi, dar cu anxietate, insomnii, atacuri de panică, o stimă de sine aproape inexistentă și o confuzie care îi face să-și pună la îndoială propria memorie. Ce nu se vede cu ochiul liber se poate evalua cu instrumente psihologice. Aici intervine expertiza.
Ce este, concret, o expertiză psihologică
Expertiza psihologică nu este o ședință de terapie și nici o discuție de încurajare. Este o evaluare riguroasă, făcută cu metode validate științific. Scopul ei este să răspundă la niște întrebări precise, de obicei:
Există o afectare psihică? Anxietate, depresie, simptome de stres posttraumatic, tulburări de somn sau de adaptare.
Cât de gravă este afectarea și cât durează?
Este compatibilă afectarea cu situația descrisă? Adică putem vorbi despre o legătură plauzibilă între ce a trăit persoana și starea ei actuală?
Ce se întâmplă cu copiii, dacă există? Cum îi afectează mediul în care trăiesc?
Expertiza poate fi dispusă de instanță sau de organele de urmărire penală. Poate fi și o evaluare extrajudiciară, cerută de persoana în cauză sau de avocatul ei, în urma căreia se eliberează un raport care se depune la dosar. Pentru fiecare variantă (judiciară sau extrajudiciară) procedura și greutatea juridică diferă. Merită să discutați asta cu avocatul înainte să începeți.
Cum decurge evaluarea
Mulți oameni își imaginează un interogatoriu. Nu este așa, sau cel puțin nu ar trebui să fie.
În prima întâlnire ascult. Las persoana să povestească în ritmul ei, cu pauzele ei, cu lacrimile sau tăcerile ei. Nu grăbesc pe nimeni. Știu că pentru mulți oameni este prima dată când spun totul cu voce tare, de la început până la sfârșit.
Urmează interviul clinic structurat, apoi testele și chestionarele psihologice standardizate. Uneori cer documente: certificate medico-legale, scrisori medicale, plângeri anterioare. Le cer nu pentru că n-aș crede persoana, ci pentru că un raport solid trebuie să fie bine argumentat și susținut de dovezi.
De obicei sunt necesare mai multe întâlniri. O expertiză realizată într-un mod responsabil nu se termină într-o oră.
Despre obiectivitate și imparțialitate
Aș vrea să fiu sinceră cu un lucru pe care unii îl primesc cu reticență: expertul psiholog nu este avocatul nimănui. Nu sunt acolo ca să susțin o parte, ci ca să descriu cât mai fidel realitatea psihologică a persoanei evaluate.
În timp am înțeles că tocmai această neutralitate o protejează cel mai bine pe victimă. Un raport părtinitor se demontează ușor în instanță. Un raport echilibrat, bine argumentat și cu metodologie clară este mult mai greu de contestat. Când concluziile arată o afectare psihică reală, ele au greutate tocmai pentru că au fost obținute corect.
Ce simt de obicei oamenii care vin la evaluare
Cel mai des întâlnesc vinovăția: „Poate l-am provocat eu.” „Poate nu trebuia să spun nimic.” „Dacă îi stric viața?” Sunt gânduri foarte omenești și apar aproape la toți, indiferent de vârstă, educație sau statut social. Violența domestică nu alege. Am evaluat oameni cu studii superioare, cu funcții importante, cu vieți care din exterior păreau perfecte.
Mai întâlnesc frica de a nu fi crezut. Le spun tuturor același lucru: nu trebuie să mă convingeți de nimic. Spuneți-mi ce ați trăit, iar instrumentele și experiența mea vor face restul.
Când copiii sunt martori
Nu pot scrie despre violența domestică fără să vorbesc despre copii. Un copil care asistă la violență între părinți este expus unui risc real de afectare, chiar dacă nu a fost atins niciodată. Asta nu este o opinie, este o realitate pe care o văd an de an.
Unii copii devin foarte cuminți și tăcuți, alții agresivi. Unii au coșmaruri, alții încep să aibă probleme la școală. Mulți dintre ei preiau un rol care nu li se potrivește: protejează un părinte, ascund ce se întâmplă, se simt responsabili.
Evaluarea psihologică a copiilor se face cu multă grijă, adaptată vârstei și fără întrebări care să-i retraumatizeze. Rezultatele pot conta foarte mult în deciziile despre locuință, custodie și program de legături personale.
Câteva lucruri practice, dacă vă gândiți la o expertiză psihologică
Păstrați tot ce poate documenta situația: mesaje, emailuri, înregistrări, documente medicale, numele martorilor.
Notați episoadele cu dată și descriere, chiar și pe scurt. Memoria ne joacă feste mai ales când suntem sub stres.
Discutați cu un avocat despre forma de expertiză potrivită cazului vostru.
Nu așteptați „să fie destul de grav”. Dacă vă întrebați dacă e violență, întrebarea în sine merită o discuție.
Dacă sunteți în pericol imediat, sunați la 112. Puteți apela și linia telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice, 0800 500 333 gestionată de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) din România.
Un gând de final
După 11 ani de activitate ca expert psiholog și peste 350 de expertize psihologice realizate, cel mai mult m-a marcat nu durerea pe care o aduc oamenii în cabinet, ci puterea lor. Ca să intri pe ușă și să spui „vreau să se știe ce mi s-a întâmplat” îți trebuie un curaj imens.
Expertiza psihologică nu șterge ce a fost. Dar poate face ca suferința să fie văzută, numită și luată în serios acolo unde se iau decizii. Uneori acesta este primul pas spre o viață în care nu mai mergi pe vârfuri prin propria casă.
Dacă vă regăsiți în rândurile de mai sus, pe voi sau pe cineva drag, vă stau la dispoziție pentru o discuție fără grabă și fără judecăți.
Nicoleta Iordache - Expert psiholog in TimisoaraTel. 0723 51.20.25
nicoleta.iordache @psihoprofil.ro
nicoletaiordache.ro
