Eliberarea crapului - Fara violenta!

Detalii

CategoriiDivertisment
TaguriPescuit
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari10884

Voteaza & Distribuie

Descriere

Capturarea unui frumos exemplar de crap a fost, este si va fi intotdeauna un moment magic, emotionant iar momentul in care pescarul de crap ingenuncheaza respectuos in fata lui ar trebui sa fie, dupa umila mea parere, una dintre cele mai frumoase lucruri care ni se poate intampla in timpul unei sedinte de pescuit. La fel de emotionant, sau poate intr-o masura si mai mare, este momentul eliberarii dupa efectuarea nelipsitelor cantariri, masurari si sedintele foto. Chiar si in Romania au aparut, in ultimii ani, cateva lacuri care functioneaza prin prisma mentalitatii ?Prinde si elibereaza? sau, cum v-ati obisnuit ?Catch&Release?. Desigur numarul pescarilor care elibereaza fiecare captura, indiferent de marime este foarte-foarte mic; nu putem cere pescarilor de pe meleagurile noastre sa renunte la o minunata masa de peste, cu materia prima capturat de ei insisi. Trebuie sa recunosc ca si eu consum o parte dintre pestii prinsi si imi place asta. Dar exista si o limita (atat in numarul cat si a greutatii exemplarelor retinute) peste care a trece mi se pare o prostie si o neseriozitate. Cum putem creste numarul crapilor a caror greutate depasesc zeci de kilograme? Cum sa avem lacuri cu crapi capitali, despre care sa se vorbeasca cu respect chiar si in tara lui Rex Hunt? Cum vom putea sta in fata copiilor nostri, cand ne vor intreba ca ?Crapul era un fel de monstru, ca si cel din Loch-Ness?? Poate vi se pare hilara comparatia dar, daca nu invatam sa respectam aceste necuvantatoare vom ajunge sa traim si noi clipa in care vom spune: ?Am avut un peste, de care n-am putut avea grija?. Stiu ca acest material este unul delicat, dar cred ca dupa articole despre cele mai noi monturi si super-nade si acest articol isi are locul lui in ?biblioteca virtuala? a pescarilor de crap din Romania. Pentru a executa operatiunile necesare eliberarii si a nu rani pestele, vom folosi accesorii specializate pentru asemenea ocazii: minciog cu o deschidere cat mai mare, saltea de primire sau de receptie, sac de cantarire, sac de pastrare, material antiseptic pentru tratarea ranilor provocate de carlig si nu numai. Nu vreau sa spun sa fugiti toti la magazinele de specialitate si sa dati o gramada de bani pe lucrurile mentionate mai sus ci numai sa incercati ca pestele redat libertatii (intr-un numar cat mai mare) sa fie in cea mai buna stare fizica cu putinta. Va veni o zi, sunt sigur de asta, cand doi pescari, dintr-un satuc de pe malul Somesului vor scoate crapi dupa crapi, ii vor pune pe salteaua de receptie, umezita in prealabil, vor face cateva poze pentru albumul lor personal, iar cand vor reda libertatea pestilor sa-si spuna: ?Cand mergem acasa, sa schimbam lansetele cu coasa ? sotia nu stie ca-s la pescuit?. Sau visez? In afara faptului ca oricum vom rani pestele cu ajutorul carligelor ? dar altfel cum sa-l prindem? ? cea mai mare paguba in viata unui peste o putem provoca chiar involuntar, prin ranirea stratului de mucoasa, ceea ce ar insemna drum deschis actiunii diferitelor paraziti. Sunt sigur ca toti dintre voi ati vazut pesti carora le-au lipsit cativa solzi, sau aveau rani atingand deja starea de putrefactie. Nu este cea mai frumoasa priveliste. Chiar daca unele rani sunt provocate in timpul transporturilor de puiet pentru repopulare sau de catre pestii rapitori, am vazut, din pacate de foarte multe ori, cum niste indivizi (nu le pot spune pescari in nici un caz) dadeau cu piciorul in peste, pe malul apei, ca nu cumva sa se-ntoarca in apa. Oare nu se puteau apleca pana la bietul peste? Nu prea cred! Sau de cate ori vedem in revistele (de specialitate?) si in emisiunile TV cum exemplarele instarite sunt ridicate de opercule, de sfoara ce le trece prin branhii. Primul lucru ce trebuie retinut, cand atingem un crap, este ca tot cea ce intra in contact cu corpul lui trebuie sa fie ud ? de la minciog, la salteaua de primire, pana la mainile noastre. De foarte multe ori, putem vedea ca pescarii pozeaza cu captura lor lipita de tricou, parca ar fi o parte din trupul lor. Niciodata sa nu atingeti pestele cu mainile sau cu tricoul uscat, riscati sa indepartati o mare cantitate de mucoasa de pe corpul lor! In cazul minciogului este bine sa aveti la indemana unul cu o deschizatura cat mai mare (poate atinge si 1,5 metri), care este conceput pentru asemenea ocazii. Sa nu credeti ca este un snobism, cu aceste mincioguri veti putea scoate chiar si exemplare capitale (niciodata nu se stie); materialul din care este facut este atat de fin si rezistent incat carligul n-o sa se mai agate de plasa. Manerul poate fi dintr-o bucata sau telescopic, producatorii lasand la decizia fiecaruia ce sistem i-ar conveni mai bine. Materialul manerului este facut din ce in ce mai des din carbon, cu priza din material spongios (duplon) dar vom gasi si manere din fibra de sticla sau aluminiu. O caracteristica aparte a acestor mincioguri este structura rabatabila; dupa capturarea pestelui scoatem manerul din locul de imbinare, bratele minciogului se pliaza, asa vom putea manevra mai usor posibilul nou record mondial. Pentru cei pretentiosi s-a atasat si un maner pe plasa, astfel usurand ridicarea pestelui; sau locase pentru starlete (ajuta la manuirea minciogului pe timp de noapte). Salteaua de primire are doua functii: una este ca pe suprafata umezita in prealabil vom aseza pestele prins, iar a doua este ca pestele sa nu se loveasca de substrat (care poate varia de la iarba, la pietris, beton sau lemn) in cazul in care va incepe sa se zbate. Din fericire exista diferite tipuri de saltele de la cele mai simple la cele mai evoluate si pentru toata buzunarele. La achizitionarea unei saltele sunt cateva lucruri pe care ar fi bine sa le luati in seama: sa fie dintr-un material rezistent si impermeabil, sa aiba o dimensiune minima de 100*60 cm, sa aiba o structura cat mai ?pufoasa? si doua manere care sa cuprinda intreaga suprafata. Aceasta din urma ne ajuta la cantarire si chiar la transportul pestelui pana la apa. De cativa ani putem beneficia de foarte multe noutati in materie de saltele de receptie: interior din bilute de spuma poliuretanica, loc pentru genunchi, loc pentru depozitarea forcepsului, a substantei antiseptice, buzunare largi in care se introduce capul pestelui pentru a-i conferi o stare de siguranta etc. Sacul de pastrare trebuie sa fie destul de mare pentru a putea pastra chiar si un crap de peste 20 de kilograme sau de ce nu, unul de 30. Materialul din care este facut este unul matasos care asigura un bun schimb de apa, de culoare inchisa; si aici se pune accent pe siguranta pestelui. Gura sacului poate fi inchisa cu ajutorul unui fermoar rezistent la umezeala sau cu un siret. Asigurati-va ca ati legat sacul de pastrare la o adancime corespunzatoare, evitand riscul accidentarii capturilor. Materialul antiseptic este, dupa parerea unora, indispensabil in lumea buna a pescarilor de crap, cu ajutorul careia putem da ?primul ajutor? necesar, in cazul in care observam ca pestele prins prezinta urme de rana (provocate de carligul nostru, de carligul unor braconieri pentru care pescuitul la grebla este ?o delectare de care nu se pot lasa?, rani provocate de pesti rapitori, sirul ar putea continua). Se comercializeaza in mici flacoane, care asigura suficienta cantitate pentru unul sau doua sezoane, depinde de numarul capturilor. Sunt cateva firme de prestigiu care produc aceste solutii antiseptice, cum ar fi binecunoscuta Kryston cu al sau Klin-ik, Pelzer cu First-Aid, Baktostop de la Big Carp sau Nash cu Medicarp. Acesta din urma este una sub forma de gel care asigura o mai buna adeziune pe pielea oricarui peste de apa dulce, conferind o protectie mai buna contra bacteriilor si a infectiilor. Difera si sistemul de aplicare de la o firma producatoare la alta; in primii ani de la lansare s-au vandut cu un dispozitiv de pulverizare, dar dupa mai multe cercetari si simple observatii directe pe malul apei s-a trecut la un sistem prin aplicare cu ajutorul unei pensule minuscule. Se crede ca o mare parte din solutia care se aplica cu ajutorul pulverizatorului, ajungea si pe suprafata branhiilor, cea ce ar putea produce mai mult rau decat bine. Dar, poate ca este o simpla strategie de marketing, cum s-a dovedit la foarte multe noutati aparute pe marea piata a pescuitului. Poate vom avea un raspuns la acesta peste cativa ani. Pretul lor este destul de accesibil, pana la 10 euro, face cat un kilogram de boilies de o calitate superioara. Daca dam bani pe ceva ce oricum aruncam in apa (sperand sa-si faca lucrul asa cum am dori noi), de ce sa nu protejam si prietenii nostri de sub luciul apelor, in acest fel investind si noi (pe langa alte metode) pentru protejarea faunei piscicole. Dupa ce ne-am familiarizat cu accesoriile pentru protectia crapului, care au castigat dreptul de participare la o sedinta foto avand ocazia sa ajunga celebrii, ca la pictorialele lor sa tresara o multime de fanatici, sa vedem cateva reguli de baza ce sunt bine de luat in seama: 1. Fiecare lucru ce atinge pestele trebuie sa fie ud, de la minciog la sacul de pastrare, de la mainile fericitului pescar la salteaua de receptie. 2. Nu pastrati pestii in sacii de pastrare decat in cazul in care este absolut necesar. 3. Pe ape curgatoare cautati un loc unde curentul nu are efect asupra capturii, sa nu exercite o presiune pe corpul crapului. 4. Manevrati cu grija captura in timpul in care scoateti carligul din locul de penetrare, e bine sa-i acoperiti capul cu un material de culoare inchisa. Veti observa ca incet-incet se va linisti . 5. In timpul efectuarii masuratorilor de rigoare si a nelipsitei sedinte foto, umeziti din abundenta atat pestele cat si salteaua de receptie. 6. Cand transferati pestii din minciog pe salteaua de primire, in sacul de cantarire sau in sacul de pastrare, aveti grija sa nu indepartati mari cantitati de mucoasa protectoare, sa nu-i raniti fragilele inotatoare. 7. ?ineti minte ca un crap isi petrece cea mai mare parte din viata in apa, fiti cat mai rapizi in toate momentele posibile. 8. Cand ridicati crapul pentru o poza nu purtati lucruri ce ar putea zgaria pestele (inele, ceasuri, bratari, etc.) 9. Nu ridicati niciodata prea sus pestele de la sol, mai bine ingenunchiati voi, pentru ca prietenul nostru se poate razgandi cu privire la imbratisarile calduroase, iar o cazatura de la 1,5 m nu i-ar face bine deloc. 10. Nu faceti nici un fel de marcaj pe pestele prins. Unora nu le ajunge o poza, doua, ci gauresc inotatoarele dorsale ca sa se poate observa ca pestele a mai fost prins. 11. Nu asezati niciodata crapul cu burta pe ceva dur, deoarece hrana lui naturala este alcatuit intr-o masura din scoici si raci (variaza de la o apa la alta), riscand sa-i provocam rani interioare, care ar produce inevitabilul. 12. Dupa ce v-ati delectat de prezenta crapului pe malul apei, returnati-l cu mare grija in apa, tineti-l in maini pentru cateva secunde, asigurandu-va ca isi va reveni. Chiar si dupa ce isi ia drumul observati-i miscarea cat de mult puteti. 13. Pentru eliberarea pestilor in deplina siguranta, cautati un loc cu apa mai adanca, de cel putin 0,5 m. 14. Cele mai frumoase fotografii se fac chiar dupa dril, stand in apa. Tratati acesti veritabili luptatori cu mult respect, indiferent de marimea lor, sa le putem da o noua sansa pentru o viata cu rauri fara resturi menajere, fara diguri din pet-uri, fara deseuri toxice emanate de uzinele de pe malul apelor noastre, fara ? Respectul pentru acesti prieteni din apele noastre, din ce in ce mai involburate, se poate preda uneori cu usurinta urmatoarelor generatii de viitori mari campioni mondiali si distrugatori de recorduri in ale pescuitului la crap.