Double Eagle II

La 17 august 1978, balonul Double Eagle II finalizeaza primul zbor transatlantic cu balonul, in momentul in care a aterizat intr-un camp de orz, din apropiere de Paris, la 137 de ore dupa ce a decolat de la Preque Isle, statul american Maine. Balonul umplut cu heliu a fost pilotat de Ben Abruzzo, Maxie Anderson si Larry Newman si a zburat 3.233 de mile, in aceasta odisee care a durat sase zile. Zborul a devenit o realitate pentru omenire la inceputul deceniului 9 al secolului XVIII, odata cu crearea balonului cu aer cald, de catre fratii de nationalitate franceza Jacques Etienne si Joseph Michel Montgolfier.
La scurt timp, baloanele au inceput sa fie umplute cu gaze mai usoare decat aerul, de exemplu heliu sau hidrogen, pentru ca baloanele sa se poata ridica de la sol. O realizare timpurie in acest domeniu a fost prima traversare a canalului englez pe calea aerului, de catre francezul Jean-Pierre Blanchard si americanul John Jeffries. In secolele XVIII si XIX, baloanele au fost utilizate mai mult pentru supraveghere militara sau studiu stiintific decat pentru transport sau sport. Ca mijloc de transport pe calea aerului, balonul a fost inlocuit de dirijabil (un balon motorizat), la sfarsitul sec. XIX. Totusi, la inceputul secolului XX, a inceput sa creasca interesul pentru zborul sportiv cu balonul, astfel ca anual a fost oferit un trofeu international pentru zboruri pe distante lungi. Sportivii belgieni au dominat la inceput aceste competitii.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, tehnologiile noi au transformat balonul intr-un mijloc de transport mai sigur si mai ieftin, iar pana in anii ’60, zborurile cu balonul au ajuns sa se bucure de o popularitate raspandita. Zborul transatlantic, reusit pentru prima oara cu avionul si cu dirijabilul in 1919, a ramas tinta amatorilor de zboruri cu balonul. Din 1859 pana la zborul balonului Double Eagle II din 1978, au existat 17 incercari nefericite de a traversa Atlanticul cu balonul, soldate cu moartea a cel putin sapte persoane. In septembrie 1977, Ben Abruzzo si Maxie Anderson au facut prima lor incercare, in balonul Double Eagle I, insa vantul i-a indepartat de la traiectoria lor si au trebuit sa aterizeze fortat in Islanda, dupa ce au calatorit 2.950 de mile in 66 de ore.
Abruzzo a avut nevoie de cateva luni pentru a se recupera in urma degeraturilor de care a suferit, insa pana in 1978, el si Anderson erau gata sa incerce din nou. Si-au completat echipa cu un al treilea pilot, Larry Newman, iar la 11 august 1978, balonul Double Eagle II a decolat din micuta localitate Preque Isle, din statul american Maine. Balonul umplut cu heliu a reusit sa se deplaseze fara probleme in primele patru zile. Cei trei piloti au supravietuit mancand crenvursti in corn si sardele la conserva.
Singura problema din timpul calatoriei a aparut in 16 august, cand conditiile atmosferice au fortat balonul sa coboare de la o altitudine de 6.100 m la o periculoasa altitudine de 1.200 m. Pilotii au aruncat balastul iar la scurt timp balonul s-a inaltat din nou la o altitudine sigura. In acea seara, au ajuns pe coasta Irlandei, iar la 17 august au zburat deasupra Angliei, in drum spre destinatia lor, campul Le Bourget din Paris, locul pe care a aterizat Charles Lindbergh dupa ce a pilotat singur un avion deasupra Atlanticului in 1927. Deasupra sudului Angliei, sotiile pilotilor au zburat aproape de balon, intr-un avion particular, si au facut bezele sotilor lor.
Fiind indepartati putin de la traiectoria initiala, au reusit totusi sa aterizeze in 17 august, chiar inainte de lasarea serii, la aproximativ 50 de mile de Paris. Zborul de 137 de ore a stabilit noi recorduri de anduranta si de distanta. Americanii au fost intampinati de familiile lor si de spectatorii francezi entuziasmati, care au urmarit balonul din masina. In acea seara, lui Larry Newman, care, la varsta de 31 de ani era cel mai tanar dintre cei trei piloti i s-a permis sa doarma alaturi de sotia lui in acelasi pat in care a dormit Charles Lindbergh dupa istoricul zbor transatlantic ce a avut loc cu cinci decenii in urma. In 1981, Ben Abruzzo, Larry Newman, Ron Clark si Rocky Aoki din Japonia au plecat in zbor din orasul Nagashimi, Japonia, ajungand la Rezervatia Nationala Mendocino din California, reusind astfel primul zbor transpacific.
Americanul Joe Kittinger a facut de unul singur un zbor transatlantic cu balonul, in 1984. In 1995, americanul Steve Fosset a reusit un zbor transpacific de unul singur. Una dintre ultimele frontiere ale zborurilor cu balonul a fost cucerita in 1999, cand Bertrand Piccard din Elvetia si englezul Brian Jones au facut prima calatorie fara oprire in jurul lumii, intr-un balon hibrid, cu heliu si aer cald. Cei doi au zburat din Alpii elvetieni, au inconjurat globul si au aterizat in Egipt, calatorind nu mai putin de 29.000 de mile in 20 de zile.