Declaratia de Independenta a SUA, posibil ilegala

Declaratia de Independenta a Statelor Unite este documentul fundamental, aflat la temelia natiunii. Prin acest document, adoptat la 4 iulie 1776, Congresul Continental a anuntat ca toate cele 13 colonii americane, aflate in razboi cu Marea Britanie, se considerau, din acel moment, state independente.

America, parte din sistemul colonial britanic, anunta prin acest document capital ca nu mai face parte din Imperiul britanic. John Adams inaintase o rezolutie pe la inceputul acelui an, care facea aceasta declaratie inevitabila. Londra cam stia la ce sa se astepte de la coloniile americane. Adams a convins Congresul Continental sa-l desemneze pe Thomas Jefferson cu redactarea primei ciorne a documentului, iar Congresul va aproba forma sa finala. La aceasta ora, in Philadelphia, magistrati americani si britanici s-au reunit pentru a dezbate legalitatea Declaratiei americane de Independenta.

Practic, ei incearca sa descifreze ce facea Thomas Jefferson in vara lui 1776. Membri ai celui de-al doilea Congres Continental au infruntat zaduful zilelor de vara deplasandu-se la Philadelphia pentru a-si exprima nemultumirea fata de dominatia britanica si discuta aceasta chestiune, controlul coloniilor americane de catre monarhia engleza. La data de 4 iulie 1776, cei care aveau sa fie considerati parintii fondatori ai natiunii au aprobat documentul pus la punct de Jefferson, prin care americanii isi anuntau nemultumirile fata de starea lucrurilor si se declarau o natiune suverana.

Declaratia de Independenta SUA

Numita, simplu, Declaratia de Independenta, a fost un semnal pentru libertate si inceputul unei istorii separate de cea a Albionului, in acelasi timp, inceputul unui nou imperiu. De asemenea, documentul este cu totul nejustificat si ilegal. Cel putin, asa s-au exprimat magistratii britanici, participanti la dezbaterile din Benjamin Franklin Hall din Philadelphia. Intrunirea a fost organizata de The Temple American Inn Court si Gray’s Inn din Londra, la care s-au putut inscrie pentru participare magistrati de pe ambele maluri ale Atlanticului, pentru a determina daca colonistii americani au avut sau nu un temei legal pentru Declaratia de Independenta. Pentru avocatii si magistratii americani, raspunsul este unul cat se poate de simplu:

„Englezii si-au folosit propria lor Declaratie a Drepturilor pentru a-l demite pe regele James al II-lea, iar acest document (Declaratia de Independenta) este considerat perfect legal si justificat".

Afirmatia apare in sumarul argumentelor prezentate de ei la dezbaterile din Philadelphia. Pentru britanici insa, secesiunea Americii nu este operata legal si nici obtinuta prin instrumentul juridic corespunzator, prin care se puteau reglementa disputele interne din cadrul coloniilor imperiului britanic.

„Ce-ar fi daca Texasul si-ar declara, acum, independenta (dupa unii, nici nu-i departe de acest moment) si s-ar separa de Uniune? Lincoln a luat masuri impotriva secesionistilor si a avut perfecta dreptate",

argumenteaza britanicii. In timpul razboiului de secesiune din SUA, Londra nu l-a prea aplaudat pe presedintele Lincoln si, dintr-un interes evident, era pe cale sa acorde ajutor militar Sudului, ajutor contemplat, la aceea vreme, si de Germania. La sfarsitul dezbaterilor din Philadelphia dintre magistratii americani si britanici s-a reafirmat, prin vot, legalitatea insurectiei inspirate de documentul redactat de Thomas Jefferson.

Rezultatul este departe de a fi o surpriza, tinand cont de locul unde au avut loc confruntarile teoretice dintre magistratii celor doua tari: la doar cateva strazi distanta de locul unde a fost anuntata Declaratia de Independenta a Statelor Unite. Americanii o considera legala, fara nici un fel de dubiu, aratand ca a fost redactata in spiritul „legii firesti", prin care un guvern poate exista numai prin consimtamantul poporului si cand nu se mai poate concepe supunerea inaintea tiraniei. Legalitatea Declaratiei si validitatea sa sunt sustinute prin consecinte, prin independenta asumata de americani, pe baza principiilor fundamentale ale egalitatii si auto-determinarii, reflectate acum si in Carta ONU.

Pe de alta parte, britanicii afirma ca Declaratia de Independenta n-a fost numai ilegala, dar a constituit si un act de tradare. Nu exista nici un principiu legal prin care sa i se permita unui grup de cetateni sa-si stabileasca propriile lor legi. In absenta oricarei baze legale reale, Declaratia de Independenta face apel la „legile firesti", un concept vag si la „adevaruri apriorice", pentru care nu pot fi aduse nici un fel de dovezi. Iar nemultumirile americanilor erau prea „banale" pentru a starni o actiune de o asemenea amploare si Declaratia de Independenta.