De ce crede lumea in magie?

In magie cred chiar si cei mai convinsi sceptici, persoane capabile sa-ti argumenteze motivele pentru care au indoieli legate de alte chestiuni. Se pare ca oamenii nu au de ales: cu toate ca incercam sa fim logici si rationali, cele mai bizare convingeri – de unele nici macar nu suntem constienti ca le nutrim – sunt imprimate in psihicul omenesc, insa in loc ca acestea sa ne faca sa batem pasul pe loc, credinta in lucruri inexplicabile, „ritualurile" inevitabile ale mintii, care ne fac sa credem in noroc si supranatural, ne-au propulsat inainte pe scara evolutiei.

magie

Credem ca obiectele neinsufletite au anumite puteri, ca oamenii au suflet si destine, acceptam arhetipuri si credinta in lucruri magice (vezi articolul Magie alba, magie neagra) este, dupa cat se pare, atat inevitabila, cat si benefica pentru specia umana. Psihologul american, Matthew Hutson cuprinde si sintetizeaza in cartea sa, „Cele 7 legi ale gandirii magice", decenii intregi de cercetari destinate identificarii credinta in supranatural, impartasita de toti oamenii, incercand totodata sa descopere cum au evoluat aceste tendinte.

Intr-o licitatie petrecuta cu ani in urma, un client anonim a cheltuit 5300 de dolari pentru a cumpara o batista murdara care apartinuse actritei Scarlet Johansson. Majoritatea oamenilor n-ar da nici 5 dolari pe lucrurile murdare ale celebritatilor, insa Hutson argumenteaza ca aproape toata lumea se face vinovata de atribuirea de semnificatii exagerate obiectelor asociate cu celebritatile idealizate, admirate si, poate, invidiate.

Oricine poate cadea de acord cu ideea ca un Rolls-Royce apartinand lui Frank Sinatra este mai valoros decat un Rolls identic, aflat in vitrina reprezentantei firmei britanice si oamenii ar purta, mai degraba, sacoul unui prieten decat cel al unui ucigas in serie, scos la licitatie. Intuitiv, oamenii atribuie anumite particularitati, „esente", obiectelor care au apartinut unor celebritati.

Astfel, obiectele dobandesc o „incarcatura" de bun augur, sau de rau augur, in functie de natura fostilor lor proprietari. Cercetatorii cred ca instinctele puternice au evoluat in stramosii omului modern ca o metoda primitiva de a evita contaminarea cu germeni. Hutson a explicat ca

„teoria sustine ca credinta in esente se bazeaza pe teama noastra de germeni si substante contaminate. Desigur, n-am stiut dintotdeauna ce sunt microbii , dar era indicat sa nu lasi pe cineva bolnav sa-ti atinga mancarea inainte de a te aseza la masa, sau sa porti ceva purtat de el. Era logic sa te preocupe provenienta unui obiect, pentru ca in aceea lume, instinctul te ajuta sa-ti cresti sansele de supravietuire."

Cercetarile psihologilor au aratat ca majoritatea oamenilor nutresc convingerea eronata ca de la ganduri la realitate n-ar fi decat un pas, ca gandurile lor se pot materializa intr-un fel sau altul. Asta li se intampla si celor care afirma ca nu cred in telekinezie sau perceptii extrasenzoriale, considerate de ei niste „prostii."

Unii cercetatori atrag atentia asupra sentimentului de implicare personala in evenimente atunci cand cineva doar s-a gandit la ceva si acel lucru chiar s-a intamplat. Acel moment „magic" il incarca de responsabilitate pe „vinovat". Hutson afirma ca este vorba de un produs secundar al modului in care se intelege cauzalitatea.

„Daca te gandesti la ceva inainte ca acel lucru sa se intample si gandurile tale sunt, cumva, legate de eveniment, atunci ai putea lua in considerare faptul ca ai o posibila influenta asupra evenimentului",

explica Hutson, comentand geneza faptelor „magice". Aceasta logica gresita este intarita de fiecare data cand apare un gand pozitiv, cum ar fi succesul unei lovituri la poarta a echipei favorite si acest lucru chiar se intampla. Aceasta incredere in propria intuitie este capabila sa modifice comportamentul uman.

Tot setul de convingeri religioase (vezi simboluri religioase si semnificatia acestora), antropomorfismul, misticismul si convingerea larg raspandita ca fiecare dintre noi are un destin de indeplinit, sunt forme ale gandirii magice. Oamenii tind sa creada ca daca se intampla un anumit lucru, acesta se datoreaza unui agent.

Daca nu este ceva vizibil, o cauza evidenta, atunci automat se presupune ca este vorba de o interventie invizibila, din partea lui Dumnezeu, ori a universului in general, idee care presupune ca universul ar avea o minte a sa proprie. Majoritatea oamenilor incearca sa fie rationali, insa cercetatorii sugereaza ca unele aspecte ale gandirii magice raman adanc ingropate in mintea lor.