Celularele afecteaza vocile

celularul afecteaza vocea

Celularele reprezinta mijlocul de comunicare cel mai dinamic aflat la dispozitia publicului larg si sunt omniprezente. Insa, tocmai aceasta omniprezenta ajunge sa fie deranjanta si exista locuri unde esti invitat sa-ti inchizi celularul.

Nimeni nu vrea sa fie deranjat de soneria de apel in timpul unui concert de muzica clasica, in timpul cursurilor, sau sub boltile maiestuoase ale unei biserici, in timpul meditatiei la cele ceresti si lumesti. Adesea, proprietarul celularului folosit in public poate fi auzit racnind cu disperare si frustrare:

„Nu te auuuuuud! Mai spune odata!"

Nu numai receptia proasta a semnalului poate duce la astfel de momente stanjenitoare, ci, pur si simplu, frecventa vocii omenesti. Un nou studiu arata ca frecventele cele mai inalte ale vocii umane sunt „taiate" de celulare, iar acele sunete de inalta frecventa poarta o cantitate surprinzatoare de informatii. Rezultatul cercetarilor in aceasta directie arata ca este posibil sa ratam sensul celor spuse de interlocutorii nostri atunci cand vorbim folosind celularul.

Brian Monson, specialist in vorbire si auz al Universitatii din Salt Lake City, Utah, afirma ca s-a constatat ca creierul acorda o foarte mare atentie acestei frecvente inalte din vorbire, iar daca se intampla asa,

„probabil ca in aceste frecvente se afla un anumit tip de informatie perceptuala."

O voce masculina tipica masoara cam 100 de Hz, iar cea feminina, 200. Spre deosebire de un sunet monotonal, cum ar fi fluieratul, vocile omenesti contin si anumite supratonuri discrete, cu frecvente care pot ajunge si la 20 000 de Hz. Dar pentru ca mare parte din energia vocilor noastre se stabilizeaza la 5000 de Hz, oamenii de stiinta au crezut ca sunetele inalte sunt irelevante pentru comunicare si intelegerea mesajului.

Brian Monson, care-i si corist si inginer de sunet, a inceput sa banuiasca ca lucrurile nu stau chiar asa. In timp ce lucra cu alti solisti, facand inregistrari, el a observat ca-si imbunatateau calitatile vocale facand anumite ajustari in plaja de frecvente inalte ale supratonurilor. Intr-un proiect separat, Monson si-a dat seama ca oamenii puteau decela micile diferente supratonale, chiar si la nivelul a catorva decibeli.

Pentru studiul sau, Brian Monson i-a inregistrat pe oameni discutand si cantand piesa Star-Spangled Banner. A trecut inregistrarile prin filtre pentru a pastra doar sunetele de peste 5000 Hz. A pus aceste inregistrari spre auditie inaintea a circ a 50 de persoane, in cursul unor experimente. Apoi a cerut ascultatorilor sa identifice detalii ale celor auzite. A ramas surprins de cat de bine s-au descurcat cu totii. Desi inregistrarile aveau frecvente inalte, care le faceau sa semene cu taraitul greierilor, aproape toti cei implicati in experiment au putut preciza cand se vorbeste si cand de canta, daca vocea era feminina sau masculina si rezultatele au fost surprinzatoare.

La frecvente mai joase, peisajul sonor devine mai „mlastinos", facand elementele de identificare mai greu de observat. Monson afirma ca subiectii experimentului sau au putut preciza ca era vorba de Star-Spangled Banner chiar si cand textul era doar rostit. Oamenii au putut identifica informatii cheie despre inregistrari chiar si cand au fost adaugate sunete parazite, pentru abaterea atentiei.

„Daca au inteles ce se vorbea, atunci asta inseamna ca au putut extrage informatii inteligibile din frecventele inalte, si nimeni nu a prevazut asta",

afirma Brian Monson. Acesta ar putea fi motivul pentru care discutiile la celular sunt atat de dificile, uneori. Majoritatea (dar si telefonia fixa) transmit pe frecvente de 3500 Hz, pentru ca frecventele inalte nu au fost considerate niciodata atat de importante. Potrivit altor studii, creierul trebuie sa depuna eforturi suplimentare pentru a extrage informatia, cand aceasta parvine pe o lungime de banda atat de redusa. Studiul lui Monson arunca o alta lumina asupra celularelor, care, din cat se pare, nu favorizeaza un schimb prea intens de informatii.