Cand spun copiii NU?

Una dintre cele mai frustrante experiente prin care parintii trec este atunci cand copilul raspunde cu NU la o simpla cerinta. Copiii intra in faza de negativism in jurul varstei de 3 ani si in cazul unei dezvoltari normale a copilului aceasta faza se opreste pe la varsta de 5 ani ca sa reizbucneasca in adolescenta cand nu mai sunt de acord cu foarte multe lucruri pe care adultii le pretind de la ei. Tinand cont ca in primii ani de viata copiii sunt foarte dependenti de mama sau de cine i-au crescut, momentul in care ei incep sa spuna NU e un moment in care ei incearca sa isi afirme identitatea de sine, sa se diferentieze putin de mama. Este o etapa din evolutia normala a oricarui copil.

Psihologii sunt de parere ca atunci cand copilul este razvratit, ceva s-a intamplat cu el, nu este in natura lui sa fie asa. Exista si reactia lui NU cand isi antreneaza vointa. O data ce incepe sa se contureze personalitatea si constiinta, apar si incercarile de a stabili niste limite si de a le incerca pe cele ale adultilor. Acest NU apare din diferite motive : o personalitate prea puternica a copilului, de multe ori stimulata de parinti, fie de prea mult rasfat din partea parintilor sau a celor care au grija de el (bunici, bone), dar , in acelasi timp, ei incearca sa vada cat pot obtine de la parinti si cat nu.

De asemenea, ei de multe ori spun NU deoarece le este pur si simplu mai usor. Este un cuvant ce il invata inaintea lui DA de la parinti. Acestia ii tot repeta: Nu ai voie sa mananci dulciuri inainte de masa, nu ai voie sa te uiti la televizor inainte de culcare etc. Copilul invata ca orice cerinta se formuleaza cu NU.

In momentul cand va confruntati cu situatii de acest fel, puteti incerca sa inversati intrebarea ca sa puteti obtine ceea ce doriti (psihologie inversa), puteti sa renuntati si sa reveniti cu intrebarea o jumatate de ora mai tarziu sau sa ii dati posibilitatea sa aleaga intre mai mai multe variante.

Bataile si tipetele nu sunt o solutie deoarece prin tot ceea ce facem fata de copilul nostru, noi suntem un model educational. Astfel sunt foarte mari sanse ca atunci cand va deveni adult sa repete, mai mult sau mai putin constient, felul in care a fost educat. Va crede ca violenta este o modalitate prin care sa raspunzi la suparare si va reactiona la fel in relatiile cu ceilalti. Autoritatea adultului trebuie sa fie una calma, hotarata, blanda.