Bomba cu hidrogen

Detalii

CategoriiEducatie
TaguriStatele Unite ale Americii
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari44284

Voteaza & Distribuie

Descriere

In 1953, Presedintele Harry Truman anunta ca Statele Unite au realizat o bomba cu hidrogen. Bomba cu hidrogen sau bomba-H reprezinta o arma in care o mare parte a energiei sale este derivata din fuziunea nucleara a izotopilor de hidrogen. Intr-o bomba atomica, uraniul sau plutoniul se descompun in elemente mai usoare, care cantaresc impreuna mai putin decat atomii initiali, restul masei fiind reprezentata de energie. Spre deosebire de bomba bazata pe fisiune, bomba cu hidrogen functioneaza pe baza fuziunii, sau unirea, unor elemente mai usoare in elemente mai grele.

Produsul finit cantareste din nou mai putin decat componentele sale, diferenta de asemenea este reprezentata de energie. Deoarece sunt necesare temperaturi foarte ridicate pentru a initia reactiile de fuziune, bomba cu hidrogen este cunoscuta si sub numele de bomba termonucleara. In 1954 Castle Bravo, o bomba cu hidrogen de 15 megatone a fost detonata pe Insula Bikini din Oceanul Pacific, avand drept consecinta cea mai mare contaminare radioactiva cauzata vreodata de Statele Unite.

Castle Bravo a fost primul test al bombei termonucleare cu hidrogen Teller-Ulam, detonata pe Insula Bikini la data de 1 martie 1954. A reprezentat cel mai puternic dispozitiv nuclear care a fost detonat vreodata de Statele Unite si in acelasi timp, prototipul primei bombe dirijabile cu hidrogen din arsenalul american. Castle Bravo avea o greutate de 15 megatone, depasind cu mult greutatea estimata de 6 Mt. Aceasta greutate, combinata cu alti factori, au avut drept consecinta cel mai mare dezastru radioactiv cauzat vreodata de Statele Unite.

Desi era de 1000 de ori mai puternica decat bombele atomice care au cazut asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost cu mult mai mica decat cel mai mare test nuclear facut de Uniunea Sovietica, Bomba Tar (de aproximativ 50 de megatone). Explozia a lasat un crater avand diametrul de 6510 de picioare si adancimea de 150 de picioare. Norul in forma de ciuperca creat de bomba a ajuns la o inaltime de 130.000 de picioare si la un diametru de 100 de kilometri, in mai putin de 10 minute. In 1966, un bombardier B-52 se ciocneste cu un avion KC-135 deasupra coastei mediterane a Spaniei, din bombardier cazand trei bombe cu hidrogen, cu greutatea de 70 de kilotone, in apropierea orasului Palomares iar una dintre bombe, in mare.

Acesta nu a fost nici primul, nici ultimul accident care priveste bombele nucleare americane. Cu scopul de a avea posibilitatea primei lovituri in Razboiul Rece, bombardiere americane incarcate cu arme nucleare, au inconjurat pamantul fara incetare, timp de decenii intregi. Intr-o operatiune militara de asemenea magnitudine, era inevitabil sa aiba loc si accidente. Pentagonul a recunoscut ca au avut loc mai mult de treizeci si sase de accidente in care bombardierele fie s-au prabusit, fie au luat foc pe traseu, avand ca rezultat contaminarea nucleara, din cauza unei bombe deteriorate sau distruse, si/sau pierderea unei arme nucleare. Unul dintre putinele accidente care s-a bucurat de publicitate raspandita a avut loc la data de 17 ianuarie 1966 cand un bombardier B-52 a avut o coliziune cu un avion KC-135, deasupra Spaniei.

Bombardierul se intorcea la baza sa din Carolina de Nord, in urma unei misiuni de alerta aeriana de rutina, pe un traseu sudic stabilit de Comandamentul Aerian Strategic, cand a incercat sa se realimenteze cu combustibil dintr-un avion KC-135. Avionul B-52 a intrat in coliziune cu rezervorul celuilalt avion, impactul facand bombardierul sa se crape si sa se aprinda combustibilul. Avionul KC-135 a explodat, ucigand toti cei patru membri ai echipajului, insa patru din cei sapte membri ai echipajului avionului B-52 a reusit sa se parasuteze in siguranta. Nici una dintre bombe nu era amorsata, insa materialul explozibil din doua dintre bombele care au cazut pe sol au explodat din cauza impactului, formand cratere si imprastiind plutoniu radioactiv pe campia din jurul orasului Palomares.

O a treia bomba a aterizat intr-un izvor secat, fiind singura care fost recuperata relativ intacta. A patra bomba a cazut in mare, intr-un loc necunoscut. Palomares, o comunitate indepartata de pescari si fermieri, a fost la putin timp de la incident invadata de aproape de 2000 de angajati ai Armatei americane si de garzi civile spaniole, care au venit sa curete ramasitele bombelor si sa decontamineze zona. Personalul american a luat masuri de precautie pentru a impiedica expunerea la radiatii, insa muncitorii spanioli, care traiau intr-o tara careia ii lipsea experienta tehnologiei nucleare, nu au luat nici o masura.

Ulterior, circa 1400 de tone de sol si vegetatie radioactive au fost trimise in Statele Unite pentru a fi distruse. In acelasi timp pe mare, 33 de vase ale Marinei americane au fost folosite pentru cautarea bombei cu hidrogen pierduta. Utilizand un computer IBM, expertii au incercat sa calculeze unde ar fi putut sa cada bomba, insa zona de impact era prea mare pentru a avea loc o cautare eficace. In cele din urma, o declaratie a unui martor ocular, un pescar spaniol, a redus zona de cautare la o arie de o mila. Pe 15 martie, un submarin a vazut bomba, iar pe 7 aprilie, aceasta a fost recuperata. Bomba era deteriorata, dar totusi intacta. In 17 iunie 1967, China a testat prima sa bomba cu hidrogen. Acesta a fost al saselea test nuclear al Chinei. Dispozitivul testat continea izotopi U-235 si U-238. Bomba a fost detonata la o altitudine de 2960 de metri, deasupra poligonului de testare Lop Nur, dupa ce a fost aruncata dintr-un avion. Testul a avut loc la doar 32 de luni de la primul test atomic al Chinei, care a avut loc la 16 octombrie 1964, atunci fiind testata o bomba nucleara denumita ?596?. Acel dispozitiv cantarea 1550 de kilograme.