Afacerea Dreyfus

Afacerea Dreyfus

Detalii

CategoriiPolitica
TaguriFranța
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari3176

Voteaza & Distribuie

Descriere

Afacerea Dreyfus reprezinta un moment semnificativ din istoria contemporana a Frantei, fapt ce a dus la polarizarea societatii franceze pentru cateva decenii, fie in cei care erau pro, fie in adversarii sai.


Alfred Dreyfus a fost un capitan evreu al armatei franceze, iar in 1894 a fost condamnat pe nedrept pentru spionaj din partea Germaniei, de catre un tribunal militar al Frantei. Dupa verdict, acesta a precizat ca este nevinovat si a cerut sa fie judecat din nou. Cu acest prilej, opinia publica a Frantei s-a impartit in doua tabere.





Alfred Dreyfus


Alfred Dreyfus



Pe de o parte sunt cei care au sustinut ca armata nu are cum sa greseasca si ca prin rejudecarea capitanului onoarea statului francez ar fi murdarita. Acestia erau nationalistii, conservatorii si cei care faceau parte din partidele de dreapta. In cealalta tabara se aflau partidele de stanga si liberalii. Acestia erau de partea celui judecat, considerand ca soarta unui om este mult mai importanta decat onoarea armatei.


Acest caz, cunoscut in istorie drept „Afacerea Dreyfus", a avut o mare importanta la nivelul opiniei publice, reprezentand un adevarat scandal mediatic, actiunile armatei franceze si situatia capitanului evreu disputanduse atat la nivelul mass-mediei cat si al literaturii franceze. De asemenea, cazul a fost folosit pe post de instrument si in lupta politica ce se ducea in Franta intre stanga si dreapta. Pana la urma, in 1906, acesta a fost reabilitat, fapt ce a dovedit ca in Franta domina democratia liberala.


De pilda, Marcel Proust, care era si el evreu, ii tinea partea lui Dreyfus si chiar a ajuns sa-si ironizeze personajele din cunoscutul sau roman, "In cautarea timpului pierdut", pentru felul lor anti-dreyfusard. Mihail Sebastian, un scriitor evreu roman a comentat de multe ori aceasta situatie, mentionand care era pozitia lui Proust in acest caz.





Emile Zola


Emile Zola




De asemenea, Emile Zola, cunoscutul scriitor francez, a mers mai departe si si-a riscat cariera si viata cand manifestul sau, J'accuse, care reprezinta simbolul acestei intamplari, a fost publicat pe prima pagina a cotidianului din Paris, "L'Aurore". Cei care conduceau ziarul au decis ca articolul sa aiba forma unei scrisori deschise, adresate presedintelui, Felix Faure. Articolul lui Zola, despre afacerea Dreyfus, acuza guvernul Frantei atat de antisemitism, cat si de inchiderea pe nedrept a lui Alfred Dreyfus.


In urma acestui articol-manifest, Zola a fost judecat pentru calomnie, iar pe 23 februarie 1898, a fost condamnat. Scriitorul francez a sustinut ca pedepsirea si deportarea pe Insula Diavolului a capitanului acuzat a survenit unei acuzatii false de spionaj si ca nu a fost altceva decat o eroare.


Zola a fost un pilon al Frantei, iar scrisoarea sa a atins o coarda sensibila in acest caz controversat. Pentru a nu fi incarcerat, dupa ce I s-a retras si Legiunea de Onoare, acesta a fugit in Anglua, dar dupa un timp a fost lasat sa se intoarca, reusind sa fie la caderea guvernului. Totodata, Dreyfus a fost condamnat din nou, insa eliberat apoi, iar cuvintele puternic argumentate ale lui Zola au stat la baza acestei eliberari.




Articolul Manifest - J'accuse


Articolul Manifest - J'accuse



In cadrul procesului lui Dreyfus, cand Emile Zola a avut cuvantul, acesta a spus, printre altele:



Eu singur am decis ca obscura, monstruoasa afacere sa fie adusa in fata jurisdictiei dumneavoastra si eu singur, de bunavoie, v-am ales pentru ca Franta sa stie totul si sa se pronunte. Actul meu nu a avut alt scop, si persoana mea nu inseamna nimic, am jertfit-o multumit doar de a fi pus in in mainile d-voastra, nu numai onoarea armatei, ci si onoarea primejduita a intregii natiuni.



Consecintele acestui eveniment de rascruce din istoria Frantei s-au simtit ani de zile, iar la cea de-a 100-a aniversare a publicarii articolului "J'accuse", cotidianul francez "La Croix" si-a cerut scuze pentru antisemitismul de care a dat dovata in perioada afacerii Dreyfus.


Totodata, originile Turului Frantei sunt strans legate de aceasta dezbatere. In discutii era implicata toata lumea. Jules-Albert de Dion, care conducea fabrica de masini De Dion-Bouton, era impotriva lui Dreyfus, iar in cadrul unei discutii inflacarate purtate la o cursa de cai, acesta l-a lovit pe presedintele Frantei cu o carha in cap. In urma acestui incident, De Dion a fost inchis timp de 15 zile. Cel mai important ziar din Franta de atunci, "Le Velo", a publicat relatarea unui editor al publicatiei, Pierre Giffard, care era vadit de partea lui Dreyfus.


Aceasta relatare l-a deranjat pe de Dion, care, impreuna cu alti opozanti ai lui Dreyfus, a fondat un ziar sportiv, L'Auto. Pentru ca succesul nu a fost scontat, in cautare de idei noi, redactorul sef, Henri Desgrange si seful departamentului de ciclism, Geo Lefevre, au materializat ideea de a relansa ziarul odata cu infiintarea unei curse cicliste, cursa cunoscuta azi drept Turul Frantei.


Dezbaterile din jurul Afacerii Dreyfus au pus fata in fata scriitorii si oamenii politici sau ai bisericii. Odata cu scrisoarea-manifest, J'accuse, lansata cu Emile Zola se spune ca a fost amintit pentru prima data cuvantul "intelectual", fapt analizat pe larg de Julien Benda in cartea sa, "Tradarea carturarilor", volum in care vorbeste despre problematica implicarii intelectualilor in lumea politica.