[mentalica]

Nu stiu exact unde se incadreaza asta...
Ajungi la un moment in viata cand te uiti in jurul tau si nu-ti place ce vezi, nu esti multumit cu ce ai, si incepi sa devi apatic, deprimat, etc. Si te gandesti: un om religios ar spune "multumeste-te cu ce ai si iubeste-L pe D-zeu, si vei fi fericit". Dar tu nu vrei sa te multumesti cu ce ai. Nu poti sa te multumesti cu ce ai. Daruirea asta pentru Dumnezeu nu e doar o scuza? Nu face mai mult rau decat bine? Nu neaparat Dumnezeu, dar sa "iti pui pofta in cui" nu te face mai "insetat" ? De ce trebuie sa iti reprimi dorintele? SI ce ati spune voi, cei care nu credeti in Dumnezeu? Ce ati face cand/daca ati ajunge in momente d-astea , DACA nu ati putea sa obtineti ce vreti deloc sau imediat?

Aceasta postare a fost editata de Methala: 08 September 2010 - 01:10 PM

[S.R.]

Cati ani ai ?

[mentalica]

21...

[Ruaraidh]

Omul ajunge inevitabil in momente din astea, fie ca are o credinta sau nu. E ceva firesc, trecem printr-o multitudine de stari, si bune si proaste. Pana cand vede ca altii o duc infinit mai rau si i se face rusine ca si-a considerat viata atat de fada. Alta situatie e delasarea (am cunoscut si faza asta), o stare in care in loc sa te ridici si sa pui mana sa schimbi situatia, preferi apatia. Dar dse trece si de asta.

[S.R.]

Methala, la Sep 8 2010, 02:13 PM, a spus:

21...

Multi inainte !
Ce te nemultumeste ?

[mentalica]

in principiu sunt chestii materiale. nu imi convine idea ca m-am nascut ca sa mananc, dorm, sa invat pt o slujba "buna" mai tarziu, apoi muncesc toata viata ca sa platesc datorii. sunt atatea lucruri de facut si de placut. as fi vrut sa calatoresc mai mult. dar tot timpu' exista piedici. poate o sa par egoista sau mofturoasa. maybe you're right. dar pur si simplu nu pot sa ma impac cu idea ca trebuie sa te abtii de la ce iti place pt ca nu iti permiti sau nu ai voie. sunt "jmecheri" care au tot ce isi doresc. ei de ce da si eu nu? nu stiu ... incerc sa schimb ceva din mine, dar nici nu stiu ce sa schimb si cum sa schimb. e bine sa incetez sa mai vreau aia, aia si ailalta? sau ma ambitionez mai tare si ...si sa ma zbat toata viata ca la final sa am in sfarsit ce-mi doresc ? (asta e scenariul "ar fi culmea culmilor sa se intample asa!") nu stiu de unde sa incep. nu stiu ce vreau sa fac. cred ca stiu ce trebuie sa fac, dar nu stiu ce pot sa fac...ganduri, ganduri...multe si degeaba...

[S.R.]

Methala, la Sep 8 2010, 02:37 PM, a spus:

...

Treci printr-o mica criza. Calmeaza-te
Toti vrem ce vrei si tu. In timp le putem si face.
Un om care nu isi doreste nimic este un om terminat.
Incearca sa te impaci cu ceea ce ai si uita-te in jur dupa oportunitati. Cand vei vedea oportunitatea potrivita tie - profita de ea
Cunosc si eu tristetea si supararea de a nu avea tot ceea ce as dori, la fel cum mi se pare nedrept ca altii sa aiba, iar eu sa nu am - insa trebuie sa faci ceva ca sa ai, uneori nici macar sa muncesti, ci doar sa fii destept. Pana atunci insa, trebuie sa te impaci cu atat cat se poate si sa tii capul sus, sa fii mereu pe faza.
Nu exista solutii imediate in viata reala, ca nu suntem in filme.
De multe ori si comoditatea noastra ne impiedica sa facem ceva, uneori vrem totul de-a gata.
Asta este lumea capitalista - trebuie sa te adaptezi. Nu poti sa te opresti in loc si sa zici ca oamenii sunt rai si ca viata e grea. Trebuie sa te ridici, sa iti alegi o directie si sa te duci intr-acolo.
Heads up ! Dracul nu e chiar asa de negru

[mentalica]

Stiu ca nimic nu e gratis. Recunosc, ar fi fost super tare, frate, daca as fi primit ce vreau de-a gata. Dar tind sa cred ca sunt realista, asa ca nu astept nimic de la nimeni. Stiu ca tre' sa lupt ca sa am, dar nu stiu cum. Acu' stau si ma gandesc "ce dracu' fac cu viitoru' meu?". Sunt constienta ca trebuie sa muncesc, dar nu vreau DOAR sa muncesc. Viata nu e facuta doar pt chin si munca si etc. Nu accept. Iar tocmai pt ca nu accept, am o mie de nelamuriri...

[S.R.]

Methala, la Sep 8 2010, 03:10 PM, a spus:

Stiu ca nimic nu e gratis. Recunosc, ar fi fost super tare, frate, daca as fi primit ce vreau de-a gata. Dar tind sa cred ca sunt realista, asa ca nu astept nimic de la nimeni. Stiu ca tre' sa lupt ca sa am, dar nu stiu cum. Acu' stau si ma gandesc "ce dracu' fac cu viitoru' meu?". Sunt constienta ca trebuie sa muncesc, dar nu vreau DOAR sa muncesc. Viata nu e facuta doar pt chin si munca si etc. Nu accept. Iar tocmai pt ca nu accept, am o mie de nelamuriri...

Poate e un pic cam devreme sa te gandesti ce vei face cu viitorul tau - poate inca mai vrei sa copilaresti un timp si sa te hotarasti mai tarziu ce vrei sa faci, atunci cand vei gasi ceva de facut care iti place foarte mult. Poate mai degraba intrebarile astea sunt cauzate de o presiune exterioara mai mult, de presiunea unui conformism cu imaginea celor din jur care par a sti foarte bine ce vor si in ce directie se duc. Subliniez cuvantul "par", pentru ca am vazut multi care pur si simplu se adaptau situatiei si spuneau asta vreau sa fac, pentru faptul ca aia era la indemana de facut, nu mai conta ce voiau inainte de a li se ivi acea ocazie.

[Abc2009ro]

Ce facultate urmezi ? Ce vrei sa faci in viata ? Daca vei face ceva din pasiune, probabil nici nu vei simti ca muncesti. Dimpotriva, ti-ai dori sa ai mai mult timp sa te ocupi de acel lucru. Problema e ca pasiunile astea se gasesc la putini oameni. Si atunci e cam rau.