[Mihai LEONTE]

ARMONII MAJORE 2010 autor Mihai LEONTE

Volumul ARMONII MAJORE 2010 cuprinde creaţii inedite nepublicate în alte volume, versuri şi proză. Parte dintre ele au fost postate pe NET pe diverse forumuri sau reţele literare.
Volumul cuprinde şi proză care a fost primită de cititorii NET-işti cu multe aprecieri pozitive. Am cules mesaje de pe NET de la diverşi cititori prin care se relevă unele aspecte văzute de aceşti utilizatori ai netului despre creaţia lui Mihai LEONTE.
De asemenea ca şi în volumul anterior va cuprinde eseuri ale autorului despre alţi colegi condeieri incluse ca prezentări de carte în volume tipărite.
***
Doritorilor le pot trimite formatul electronic al volumului ARMONII MAJORE 2010

http://mihaileonte.n...ile/MihaiLEONTE

http://mihai419.ning...moniimajore2010

http://agathe.ning.c...moniimajore2010

http://axiome.ning.c...moniimajore2010


Mihai LEONTE


ARMONII MAJORE

Versuri şi scrieri trăite



Moldova Nouă 2010

© 2010, Editura „Neutrino”
Titlul: Armoni majore
Autor: Mihai Leonte
I.S.B.N. 978-973-8916-78-4


Sponsorii acestui volum:

Primăria oraşului MOLDOVA NOUĂ Sponsor principal
S.C. BĂLEANU SERVCOM S.R.L Moldova Nouă
Costică Doru ANDRONIC, Patron Moldova Nouă
S.C. Partener Moldova Nouă patron Marian COCEAN


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
LEONTE, MIHAI
Armoni majore / Mihai Leonte. - Reşiţa : Neutrino, 2010
ISBN 978-973-8916-78-4
821.135.1-1
821.135.1-32





© 2010, Editura „Neutrino”
Toate drepturile rezervate
Mobil: 0741017700
www.neutrino.ro
E-mail: editura@neutrino.ro

Mihai LEONTE



,,Nu face altuia ceea ce nu ai vrea să ţi se facă ţie”
Confucius - filosof chinez (551 – 478 î.H.)


ARMONII MAJORE

Versuri şi scrieri trăite


Prin aceste creaţii doresc să aduc un omagiu cetăţenilor din Moldova Nouă şi Clisura Dunării.




EU, Mihai LEONTE,
MULŢUMESC PENTRU GENEROZITATE CELOR CARE
M-AU SPRIJINIT ÎN EDITAREA ACESTUI VOLUM

Fisiere atasate

•  ARMONII_MAJORE_2010.jpg (419.94K)
  Number of downloads: 7
•  ARMONII_MAJORE_2010.jpg (419.94K)
  Number of downloads: 6

Aceasta postare a fost editata de Amarena: 15 March 2012 - 08:32 PM
Motiv editare: marime font

[Mihai LEONTE]

IUBITE CITITORULE,

Cel care scrie încearcă să-şi deschidă sufletul pentru a spune lumii ce gândeşte, ce a învăţat, ce ştie cât de cât. De fapt, încearcă să împărtăşească din experienţa sa. Scrisul este un fel de avere ascunsă şi cel care scrie are dorinţa să ştie şi alţii ce a fost şi cum a fost în vremea când a trăit. Desigur că nu toţi au un har deosebit, dar încercările nu trebuie evitate. Umblând prin lume, am încercat să-mi ţin un jurnal intim, când aveam doar 15-16 ani. Atunci am scris totul cu o sinceritate dezarmantă. Un profesor din şcoala profesională m-a pus să-l citesc colegilor de clasă, apoi mi l-a cerut şi nu l-am mai primit înapoi. Ce o fi văzut interesant în el nu ştiu şi nici ce a făcut cu acel caiet de vreo 200 pagini scrise pe când lucrasem la şantierele din Ploieşti şi la Gostatul din Valea Călugărească, în special în anul 1957.
Am plecat de acasă la o vârstă fragedă şi am ţinut legătura cu cei de acasă, cu colegi, cu alte cunoştinţe. În 1966, când am plecat din Baia de Arieş, am lăsat unui coleg o ladă metalică care cuprindea peste 600 de scrisori. Nu am reuşit să mai recuperez din ele nimic, toate pierzându-se. Desigur, ar fi interesant azi să recitesc ce am scris sau ce mi s-a scris, deoarece în mare parte partenerii de corespondenţă erau persoane feminine, nu cred că e cazul să le nominalizez. Din această corespondenţă am învăţat multe lucruri folositoare, care m-au ajutat în etapele superioare ale vieţii, oferindu-mi acel imbold de autoperfecţionare şi autodepăşire. Sigur că pe atunci nu puteai să-ţi exprimi deschis tot ce ai fi vrut să spui şi să ai unele păreri personale, printr-o gândire liberă, căci nu ştiai cine poate citi ce ai scris şi puteai repede ajunge acolo unde nu te aşteptai. Am învăţat asta de la foştii mei colegi ai ,,facultăţii de drept comun’’ cum i se spunea coloniei de deţinuţi din Almaşul Mare, că e bine să-ţi ascunzi gândurile, ceea ce am făcut mulţi ani, şi poate, dacă nu s-ar fi schimbat regimul din România, nu aş fi reuşit să scriu azi aceste rânduri. Chiar dacă îmi manifestam uneori dezacordul faţă de unele probleme ce mă nemulţumeau, am avut de suferit unele repercusiuni, care însă nu m-au marcat şi nici nu m-au făcut să tac în alte ocazii.
De-a lungul vremii am corespondat cu foarte multe persoane, căci în anul 1961 am avut adresa publicată în revista ,,Tineretul Lumii’’ şi astfel am corespondat cu o fată din Ungaria aproape un an de zile, bineînţeles fiecare în limba sa maternă. Nu m-am liniştit şi în anul 1963 mi s-a publicat adresa în revista „Flacăra”, o revistă foarte citită la acea vreme, dar şi de o calitate deosebită. Bineînţeles că mi-au scris multe fete, căci eu m-am recomandat pur şi simplu miner, ceea ce pentru acel timp însemna ceva. Din acea corespondenţă, aşa cum am afirmat, am învăţat foarte multe lucruri interesante şi utile în acelaşi timp. M-a impresionat o fată din Brăila care colecţiona tăieturi din ziare cu accidente şi catastrofe miniere. Respectiva fată nu avea nicio legătură cu mineritul şi totuşi o pasionau acele evenimente din domeniul meseriei mele.
Despre corespondenţă şi alte lucruri mai speciale discutam cu unchiul meu Ioan LEONTE (moş Nicuţă) din Turda, care îmi dezvăluia multe aspecte pe care eu nu aveam de unde să le ştiu. Dumnealui a avut maşină de scris care i-a fost luată de miliţie, după ce a fost exclus din PMR, datorită faptului că n-a acceptat o anumită funcţie. Pentru asta, a tras la lopată până ce s-a pensionat. În 1966, după venirea lui Ceauşescu la conducerea partidului, a fost reabilitat, dar pe parcurs şi-a pierdut încrederea şi în acest nou conducător, ajungând până la urmă să regrete pasul făcut, dar trebuia să facă asta pentru că avea copii ce trebuiau să meargă înainte prin viaţă. Moş Nicuţă era şi dumnealui un visător, pot spune ca şi mine. Am regretat că nu am stat mai mult lângă dumnealui pentru a mai învăţa câte ceva. În perioada cât am lucrat şi am învăţat la Baia de Arieş, am scris multe poezii, dar şi ceva proză despre anumite stări sufleteşti, cuprinse în câteva caiete, care mi-au rămas la diferite persoane şi nu le-am mai recuperat niciodată. Nu ştiu dacă au fost interesante sau nu, dar am certitudinea că aveau ceva în ele care ar fi interesat până la urmă pe cineva. Baia de Arieş a fost pentru mine un adevărat mediu de unde am avut multe de învăţat şi am câştigat o mare experienţă de viaţă. Liceul din această localitate avea o pleiadă de profesori cu experienţă, completată cu tineri dornici de afirmare. Aici puteai învăţa carte, dacă voiai. Aşa că multe din acumulările mele anterioare s-au cristalizat, devenind certitudini mai târziu. Am regretat plecarea din acest orăşel transilvan, căci am pierdut un tempo în cultura mea , dar a trebuit să fac acest pas din alte puncte de vedere.
În anii de liceu am citit multă literatură, dar şi multe reviste literare ale vremii cum ar fi: Tribuna şi Steaua din Cluj, Luceafărul şi Gazeta Literară din Bucureşti, fiind abonat la cel puţin 10 publicaţii ale vremii, ceea ce însemna destul de mult pentru vremea respectivă. Când m-am transferat la liceul seral din Valea Călugărească, profesoara de limba română a fost foarte surprinsă că un muncitor cu sapa din viile gostatului vorbea despre anumiţi scriitori cu libertate şi destindere. Aşa se face că am trecut clasa a zecea cu note destul de bune la materiile umaniste. Printre muncitorii gostatului, colegii mei de muncă, aveam reputaţia unui exilat, precum anticul Ovidiu la Pontul Euxin. Mirarea lor era şi mai mare când auzeau că sunt miner şi se mirau cum de stau la gostat pe bani aşa puţini. Dar şi această etapă din viaţa mea şi-a avut rolul ei, care m-a ajutat să trec peste anumite probleme, pe care a trebuit să le rezolv în acele momente ale vieţii. Din creaţia mea poetică din acea vreme se poate deduce că am avut o viaţă destul de tumultuoasă, în foarte multe privinţe.
La gostatul din Valea Călugărească am avut fericitul prilej să cunosc oameni deosebiţi, care ştiau să preţuiască omul după muncă, dar şi pentru setea de a se autodepăşi. Aşa se face că nu am întâmpinat niciun fel de piedici pentru a frecventa liceul, aşa cum aveam să întâmpin piedici când am ajuns la Moldova Nouă, cu toate că cei de sus spuneau că s-au creat condiţii, dar în teren era cu totul altceva. Totuşi, în anul de graţie 1972, cu toate că aveam familie şi copiii mei erau mici, am reuşit să-mi termin liceul cu diplomă de bacalaureat. Cel mai mare sprijin l-am primit din partea soţiei mele care în acel an şcolar mi-a fost mereu aproape, încurajându-mi eforturile şi să trec peste piedicile puse de alţii. Numai trecând prin astfel de experienţe, poţi să vezi ce mult înseamnă familia şi să ai pe cineva care să te încurajeze şi să te sprijine.

Cu cea mai sincera pretuire,
Mihai LEONTE

[Mihai LEONTE]

MOTTO-ul meu este;
,,Voi fi fericit când cineva îmi va recita doar un singur vers''.

AMINTIRI DESPRE MINE…
( Autobiografie )

Mă numesc LEONTE MIHAI, născut la data de 19 ianuarie 1941, în comuna Buneşti, judeţul Suceava, din părinţii Vasile şi Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele a 5-a şi a 6-a în centrul de comună BUNEŞTI, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvenţă în 1961 la Zlatna.
Între 1957 şi 1961 am urmat cursurile Şcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea HUNEDOARA.
De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la I.M.Ghe. Doja ZLATNA. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. BAIA de ARIEŞ, regiunea CLUJ. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieş, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972 la Liceul Real Moldova Nouă, secţia Serală.
Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouă ca miner până în 15 septembrie 1968, când am fost selecţionat pentru şcoala de maiştri, pe care am urmat-o şi am absolvit-o în iunie 1969.
De la 1 iulie 1969 am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980, când am fost promovat maistru principal minier subteran. În toată această perioadă, până la 1 mai 1990, când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul Întreprinderii Miniere Moldova Nouă.
În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici, cu care avem doi copii:
Leonte Marius Dan, născut la 2 aprilie 1968, mecanic miner subteran până în 2006, actualmente lucreză în alt domeniu, este căsătorit şi are un copil Ovidiu, născut în 1991.
Leonte Amelia Elena, născută la 11 mai 1969, căsătorită, actualmente cetăţean al SUA, lucrează la Spitalul Municipal HARTFORD din Connecticut, fiind absolventă a unei facultăţi de management. Are un fiu, Lucas-Alexander.
Pe tot parcursul activităţii din producţie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent, şi sporadic în conducerea superioară. Am făcut parte în permanenţă din conducerea Casei de Ajutor Reciproc din întreprindere, fiind o perioadă şi vicepreşedinte.
În permanenţă, am continuat unele activităţi extraprofesionale ca: 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „PAVEL DAN” Turda, unde am debutat în 4 iunie 1963, cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.
Din 1976 am devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, Cercul filatelic ,,Danubius” Moldova Nouă, unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rangul Medalie de Argint de către asociaţie.
În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diverse turnee interne, printre care şi Cupa României.
După ieşirea la pensie în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi am contribuit la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Ambele organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993, având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales iniţial şi reales până în prezent.
În 1994, cu ambele organizaţii, am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998.
La alegerile locale din 1992, am fost ales consilier independent al oraşului Moldova Nouă şi apoi consilier judeţean independent pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din niciun partid politic. Sunt membru al Alianţei pentru Pace din România, filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. De asemenea, sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, al cărei preşedinte este profesorul Claudiu VODĂ, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri”, care are loc în fiecare an la 1 octombrie, cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.
Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999, astfel:
- 1999 - a apărut placheta; ALB-NEGRU - poezii;
- 1999 – 2002 Colaborator la ziarele „Timpul” din Reşiţa şi „Poştaşul” din Bucureşti;
- 2000 - a apărut placheta NOSTALGII – poezii;
- 2001 - a apărut placheta VALENŢE MEDII – poezii;
- 2001 - a apărut placheta REVERII ADVERSE – poezii;
- 2002 - a apărut volumul MEDITAŢII ADMISE;
- 2004 - a apărut volumul APOGEUL METAFORIC;
- 2006 - a apărut volumul AGATE MAGICE;
- 2006 – am iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET - SPIRALELE VIEŢII, Editura ANAMAROL;
- 2007 – am iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET - DRUMURILE VIEŢII, Editura ANAMAROL;
- 2008 – am fost selecţionat în volumul antologic FREAMĂT DE DOR, Editura 3D, din Drobeta Turnu Severin;
- 2008 - a apărut volumul MIRAJELE ALBASTRE;
- 2008 am iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET - MIRAJELE VIEŢII, care a apărut la Suceava;
- Colaborator la ziarele „Săptămânalul Clisurii” Drobeta Turnu Severin şi „Vocea Clisurii” Moldova Nouă;
- 2009 am iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET – IZVOARELE VIEŢII, care a apărut la Suceava.
- 2009 Am fost inclus în volumul antologic pentru copii UNIVERSUL BUCURIEI
- 2010 apare volumul ARMONII MAJORE 2010
Începând cu anul 1999 am participat la toate ediţiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-mi volumele tipărite publicului larg, dar şi invitaţilor acestor manifestări anuale.
În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al acestei comune.
În februarie 2002 am fost invitat de către regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, unde am susţinut o seară de poezie, împreună cu membrii acestui cenaclu.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor persoanelor defavorizate. De asemenea, colaborez şi la postul de radio Timişoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat la ziarul „POŞTAŞUL”, cât şi la alte publicaţii.
Întrând în rândul NET-iştilor, activitatea mea a fost mult uşurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar şi încurajarea celorlalţi autori tineri şi mai puţin tineri, căutând să le promovez creaţiile pe diverse site-uri, dar şi prin volumele antologice menţionate.

[Mihai LEONTE]

Genealogia lui Mihai LEONTE, completări la biografie

Sunt născut în zodia Capricornului, iar după zodiacul chinezesc sub semnul Dragonului de Metal. Aceste semne zodiacale mi-au purtat noroc până în prezent şi se pare că m-au plasat pe o linie a vieţii destul de favorabilă. Provin dintr-o familie de ţărani autentici din satul Petia, prin care trece un pârâu liniştit denumit simplu: Ciofu.
Bunicii mei dinspre tată se numeau Domnica şi Gheorghe LEONTE. Nu deţin alte date despre dumnealor. Tatăl meu, Vasile LEONTE, născut la 3 februarie 1917 şi decedat la 29 aprilie 1987, mai avea încă 6 fraţi. După datele pe care le deţin, ei erau: Ana, Elena, Paraschiva, Dumitru, Ioan şi Mariţa.
Ana a fost căsătorită cu Gavril IACOB, de profesie mecanic la o moară din Fălticeni.
Elena, căsătorită în satul Hârtop cu Neculai Vasilache. Satul Hârtop este vecin cu satul nostru, Petia. Tot la Hârtop, s-a căsătorit şi mătuşa Mariţa, sora cea mai mică a tatei, căsătorită cu Ilie MITREA. Paraschiva, adică mătuşa Chiţa, cum i se zicea, a fost căsătorită cu Moş Neculai TĂNASĂ, un gospodar deosebit, cu multe hectare de pământ şi multe oi. Tata lui moş Neculai, era moş Lixandru, unul dintre cei mai vestiţi ciobani ai locului. Fratele tatei, Dumitru, a murit cam timpuriu şi nu prea am amintiri despre dumnealui. Cel mai apropiat mie, a fost unchiul meu, Ioan LEONTE, născut la 21 septembrie 1923 şi decedat la 26 mai 1991, căruia toţi îi spuneau Nicuţă, fiind cel mai mic dintre băieţi. Moş Nicuţă a făcut armata la jandarmi şi apoi a lucrat în miliţie până prin 1953, de unde a fost trimis la munca de jos, la Fabrica de sticlă Turda. Pot spune fără să greşesc ca era cel mai şcolit dintre toţi ai familiei LEONTE. Dumnealui mi-a insuflat în pemanenţă dorinţa de a şti cât mai mult. Revenind la tatăl meu, ştiu că era un om simplu, adică avea 7 clase făcute în perioada interbelică, dar ştia să scrie la maşina de scris şi, datorită acestui fapt, a îndeplinit foarte mulţi ani funcţia de contabil(socotitor) la C.A.P.-ul din comuna noastră Buneşti.
Bunicii dinspre mamă ştiu doar că se numeau Ioana şi Gavril CONDURACHE. Pe bunica Ioana am prins-o în viaţă cât de cât, dar n-am apucat să mă bucur prea mult de dragostea eipe care o simţeam la acea vârstă atât de fragedă pentru mine. Simţeam ceva atât de plin, când mă aflam lângă acea fiinţă, încât mi-a dat putere mult mai târziu. Despre mama mea, Jăniţa-Elena CONDURACHE, născută la 7 august 1919 şi decedată la 23 mai 1943, nu prea am ce spune, fiindcă nici nu ştiu prea multe despre dumneaei. Mama a mai avut încă 5 fraţi: Maria, născută în anul 1911 şi decedată la 23 martie 1946, căsătorită în satul Rădăşeni cu Toader SANDU, cu care a avut 3 copii; Constantin, născut la 21 mai 1926 şi decedat la 9 octombrie 1951; Ana, născută la 5 ianuarie 1928, căsătorită cu Toader TUDOSE, nu a avut copii; Elena, născută la 28 septembrie 1929, căsătorită cu Constantin ANDRIEŞ cu care a avut 4 copii; Mariana, Ionel, Viorica şi Adrian. Elena ANDRIEŞ este cunoscută ca poeta de la Rădăşeni.
Ioan CONDURACHE, fratele mai mare al mamei, a fost căsătorit de 2 ori, având din prima căsătorie un fiu: Gheorghe CONDURACHE. Mătuşa Nastasia, născută la 18 martie 1914, şi decedată în 3 martie 1992, sora mamei, a fost căsătorită în satul Unceşti cu Toader DEDIU, care a murit pe front în al doilea război mondial, cu care a avut 4 copii: Eleonora, născută la 1 decembrie 1935 şi decedată la 7 august 2001; Nicolai DEDIU, născut la 23 noiembrie 1937 şi decedat la 1 ianuarie 2004; Vasile DEDIU, decedat, despre care nu deţin mai multe date; Maria DEDIU, născută la 11 septembrie 1943; Mătuşa Zamfira, sora mamei, a murit de tânără; Moş Ştefan CONDURACHE, născut la 5 septembrie 1921, decedat la 23 septembrie 1992, a fost căsătorit cu Mariţa BUCĂTARU, cu care a avut 3 copii: Felicia, născută la 23 septembrie 1948 decedată cam pe la 10 ani; Miluţă, născut la 20 octombrie 1951 şi Dănuţ, născut la 1 noiembrie 1958, căsătorit cu Viorica PĂIUŞ, născută la 1 martie 1961, având la rândul său 3 copii: Gavril, Anca Mihaela şi Ştefan.
Pentru conformitate, semnez cu numele întreg: LEONTE Mihai, născut la 19 ianuarie 1941, în satul Petia, comuna Buneşti, judeţul Suceava, ţara România.

[Mihai LEONTE]

ŞAPTEZECI

Soţiei mele Ana LEONTE

De ce să pun noi ajurate perdele,
Să nu te văd frumoasă în întregime?
Pe tine care te-am cules dintre stele,
Să-mi fii călăuză cu drepturi depline.

Lumină ai răspândit peste mine,
Prin toamne cu frunze aurite,
M-ai purtat prin ceruri senine,
Fiindu-ne visele noastre împlinite.

Am sădit în grădina vieţii noastre,
Copacii frumoşi care au dat rod,
Călăuzindu-i spre zările albastre,
Să aibă zborul cât mai slobod.

Am dat sufletului eterna iubire,
Care chiar şi la greu ne-a însoţit,
Curgând spre veşnica nemurire,
Primind sensul vieţii de noi dorit.

Ai reuşit cu bine să treci,
Pragul treptei şaptezeci
Urcând aşa an după an,
Să ajungi la centenar.

Moldova Veche 24 noiembrie 2009

[Mihai LEONTE]

O NOUĂ ANIVERSARE

aniversare la 69 ani

Interesant am zis! Mai e o aniversare!
Voi trece peste ea, de ce să am emoţii?
Viaţa îmi spune; LA MAI MARE!
Dar până unde mă vor duce sorţii?

Va veni şi vremea plecării mele,
Să mă odihnesc tăcut în veşnicie,
Dar până atunci gânduri rebele,
Preferă lumea în mişcare, vie!

E poate frumos acolo în Eden,
În care sigur nu voi avea un loc,
Credeţi că voi auzi al îngerilor refren
Sau voi fi păzit de al pietrei bloc!?!

Moldova Nouă 19 ianuarie 2010

[Mihai LEONTE]

AM PORNIT

poezie aniversară

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

19 ianuarie 2009
De Ziua Mea

[Mihai LEONTE]

AM VENIT 2009

Sunt anul două mii nouă,
Unii spun că vin cu rele,
Vă aduc belşugul vouă,
Am să vă scap de belele!

Am venit, v-am cunoscut,
Sunteţi minunaţi cu toţii,
Anul acesta-l stau, nu mult!
Din viaţă luaţi-vă noi porţii.

În viaţă ca să exişti,
Ţine răul la distanţă,
Ca să fiţi mai optimişti,
Vă las sacii cu speranţă.

[Mihai LEONTE]

AN NOU, SPERANŢE NOI

În suflete păstrăm doar puritatea,
Tot ce a fost rău nu mai rămâne,
Senini vom înfrunta realitatea,
Ce cu Noul An va veni de mâine!

Zilele vor naşte noile antreprize,
Create din sufletele optimiste,
Vom ignora ale vieţii grele crize,
Fluturând ale păcii albe batiste!

[Mihai LEONTE]

TREC SECUNDE I

Secundele curg în clepsidre,
Se joacă în nepăsare intens,
Ca prin apă simpatice hidre,
În trupul Timpului imens.

Anii cei trecuţi prin viaţă,
S-au adunat în amintiri,
Cu privirea lor semeaţă,
Vor naşte noile trăiri.

31 decembrie 2008