Inlocuitori pentru ingredientele esentiale ale parfumurilor

Ideea de „inlocuitori" pentru anumite ingrediente care fac daruiesc parfumurilor mirosul ademenitor si fixeaza mireasma, nu poate decat sa-i oripileze pe partizanii esentelor naturale, dar se pare ca unele reglementari aflate in studiu vor interzice folosirea acestora.

industria parfumurilor

Lichenul de stejar ofera industriei parfumeriei un extract care degaja un miros profund, aspru, deloc lejer, capabil sa evoce padurile primordiale, codrii nesfarsiti de dinaintea civilizatiei industriale. Acest lichid verde-brun, derivat din Evernia prunastri, un soi de „parazit" al stejarului, este ingredientul-cheie pentru multe dintre parfumurile populare (si profitabile). Insa anumite interdictii aplicate industriei, incep sa restranga folosirea lichenului de stejar, determinand declansarea unei curse contra cronometru pentru inlocuirea lui cu un echivalent chimic.

Unul dintre cei mai buni inlocuitori ai acestui ingredient este cel produs de firma Mane, un fabricant de arome din sudul Frantei. Cel care a prins in capcana sa chimica mirosul esentei de lichen, este Cyrill Rolland. El si-a folosit indelungata sa experienta in folosirea materiilor prime naturale pentru a imita felul in care se comporta mirosul de extract de lichen de stejar, atunci cand este adulmecat prima data.

La inceput, el evoca lemnul umed, cu un usor iz amarui, ca de iarba de mare, pentru ca mai apoi sa se schimbe intr-un iz uscat, lemnos. Rolland a combinat in laborator ceea ce trebuie pentru a obtine chiar si un iz bogat de lichen intr-o gradina inflorita, intr-un parc unde se inalta un stejar singuratic. Pentru orice nas neantrenat, parfumul produs de Rolland (de Mane, de fapt) miroase ca esenta naturala, „culeasa"din padure.

Insa firma trebuie sa ajunga sa convinga un public mult mai avizat de calitatea produsului sau: pe ceilalti parfumieri, primii sai clienti. Publicul larg nu ajunge in mod direct la esentele realizate de Cyrill Rolland. Aceasta cursa pentru inlocuitorii esentelor naturale – care i-a impartit pe clienti in tabere diferite – a cutremurat industria parfumurilor si a fost declansata in 2003, cand principala companie comerciala din industrie, International Fragance Association (asociatia producatorilor de parfumuri) a inceput sa interzica sau sa restrictioneze folosirea ingredientelor naturale.

Numarul celor puse la index a ajuns la 174, explicatiile oferite pentru adoptarea de restrictii fiind cele legate de mediu sau de sanatate. Unele dintre restrictii afecteaza produse de parfumerie folosite timp de secole si care i-au incantat intotdeauna pe oameni: uleiul de trandafiri, iasomia absoluta, mirodeniile, pergamuta si uleiurile citrice.

Sustinatorii ofensivei chimicalelor in industria parfumurilor afirma ca esentele naturale pot provoca, ocazional, alergii sau dermatite. Exista si unele esente de sinteza ajunse pe lista neagra, cum ar fi lyralul, o molecula folosita pe larg in industrie pentru obtinerea unor miresme florale, de crin. IFRA considera aceste decizii drept „protective", dar in particular, oamenii din interior vor spune ca au „mirosit" de mai multi ani intentia mai marilor Uniunii Europene de a reglementa si industria parfumurilor prin impunerea de restrictii si deschizand calea chimizarii ei intense, asa ca s-a preferat adoptarea de reglementari in avans.

Pentru ca membri IFRA produc circa 90% dintre esentele folosite de industria parfumurilor din intreaga lume, regulile impuse de asociatie afecteaza direct industria si functioneaza ca o lege sanctionata de vreun for legislativ. Au ramas in afara acestui cadru chimizat (care l-ar dezgusta pe Jean-Baptiste Grenouille, protagonistul din Parfum), producatorii de nisa, ale caror parfumuri se vand doar in anumite magazine, la un pret inaccesibil consumatorului de supermarket.

Nu este insa deloc surprinzator ca parfumierii de moda veche si criticii de specialitate sunt foarte porniti impotriva acestor reglementari, care scot din formula miresmelor cele mai tulburatoare aproape orice element natural. Primul parfum de mare succes, destinat barbatilor, asa numitul fougére a inceput sa fie vandut pe la sfarsitul secolului al XIX-lea si include marcile faimoase Brut si Dakkar Noir.

Cea de-a doua familie de esente de succes acopera atat exigentele feminine, cat si cele masculine, fiind asa numita cyphre, si se trage din legendarul parfum Mitsouko, al familiei Guerlain, scos pe piata in 1919. Unii critici il considera drept cel mai bun parfum produs vreodata. Fara chimicale. Evernia prunastri ar putea face diferenta intre un parfum de succes si unul-catastrofa, capabil sa produca reactii alergice dintre cele mai teribile.