Etnia si grupul minoritar

Etnia
Definitiile etniei sunt variate si ele pot fi regasite sub diferite forme. In randurile care urmeaza am insiruit cateva interpretari ale etniei:
- Grupul etnic este o existenta prenationala afirmata in istorie in primele sale faze.
- Interpretarea biologica a etniei conform careia etnia este identica cu rasa.
- Intelegerea etniei intr-o maniera spiritualist-psihologizanta conform careia etnicul unei natiuni este sufletul acesteia.
- "Etnicitatea se concentreaza asupra elementelor culturale. Membrii unui grup etnic impartasesc o mostenire culturala comuna care include originea nationala, limba, cultul religiei, portul, preferintele culinare si un sentiment al unei mosteniri istorice comune." Caracteristicile etnice sunt invatate si transmise din generatie in generatie. Oamenilor le este mai usor sa evite etichetarea cu identitatea unui grup etnic decat cu o identitate rasiala.
- Max Weber a definit etnia in modul urmator: "grupuri umane ce sustin o credinta subiectiva intr-o origine comuna, datorita similaritatilor de tip fizic sau a obiceiurilor, sau a amandorura, sau datorita memoriei colonizarii sau migratiei".
Termenul a fost introdus pentru a stabili o distinctie fata de rasa , intrucat, desi un grup etnic poate fi indentificabil in termeni de trasaturi rasiale, el poate impartasi si alte caracteristici comune precum religie, ocupatie, limba sau politica.
Caracteristicile etniei:
a. Etnia este un grup relativ mare de oameni;
b. Etnia este o parte dintr-un grup mai larg;
c. Etnia se particularizeaza in raport cu alte grupuri prin trasaturi proprii, reale sau imaginare. Acest fapt are mai multe situatii:
- Etnia reala - cea care poate fi determinata prin studii stiintifice;
- Etnia ca imagine a altora - pentru cunoasterea acesteia se folosesc chestionare in care subiectilor li se cere sa mentioneze atributele diferitelor etnii;
- Etnia ca imagine proprie - caracteristicile pe care membrii unei etnii si le atribuie lor insisi;
d. Membrii etniei cred ca au o descendenta comuna, iar grupul etnic o istorie proprie a devenirii si evolutiei lui;
e. Trasaturile proprii unei etnii sunt bazate pe traditie;
f. Etnia se deosebeste de rasa prin aceea ca ea nu se determina prin raportare la anumite trasaturi biologice mostenite, ci la trasaturi achizitionate si insusite prin socializare si inculturatie;
g. Internalizarea prin socializare a trasaturilor specifice etniei de catre membrii ei da nastere constiintei identitatii etnice;
h. Pe baza constiintei identitatii membrii unei etnii construiesc o comunitate specifica manifestata prin relatii stranse intre ei, uneori partinitoare in raport cu relatiile cu membrii altor etnii;
i. Trasaturile ce caracterizeaza o etnie sunt de natura exclusiv culturala, dar in Dictionarul de Sociologie trasaturile ce apartin grupului etnic sunt urmatoarele: limba, obiceiuri, institutii;
j. In societatea contemporana comunitatile etnice se afirma uneori ca unitati organizate, in special in institutii culturale, dar si economice si politice.
Grupul minoritar
Termenul de minoritate - insotit de un adjectiv precizand identitatea sa in raport cu mediul, respectiv minoritatea lingvisticii, etniei, religiei - desemneaza grupurile umane care se gasesc in pozitie de inferioritate numerica si in acelasi timp politica, sociala sau economica, respectiv culturala. Faptul de a fi in minoritate implica totodata a fi din punct de vedere juridic sau sociologic, minor. Mai precis, se impune in acest sens, luarea in considerare a unei realitati de ordin cantitativ si diferentiator, precum si presupunerea existentei unei conditii de dependenta reala sau a uneia resimtita ca fiind asa.
Minoritatile sunt grupuri ai caror membri sunt legati prin descendenta comuna, limba sau religie, avand sentimentul ca sunt diferiti fata de majoritatea indivizilor dintr-o entitate politica. Pe aceasta constiinta a diferentei si inferioritatii numerice, minoritatile isi intemeiaza anumite revendicari politice, fie pentru egalitate cu majoritatea, fie pentru tratament special bazat pe recunoasterea acestor diferente, ori pentru autonomie sau in cele mai extreme cazuri, separare. Problema minoritatilor devine astfel una extrem de complexa, fiind specifica lumii contemporane. Minoritatile au existat dintotdeauna, insa doar odata cu conturarea democratiei ca valoare universala, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, minoritatile au devenit o problema politica si sociala serioasa, jucand un rol mare si in relatiile internationale. Astfel, umanitarismul si dreptul in varianta moderna au incercat sa tempereze accentuarea conflictelor minoritare oferind protectie, prin tratate internationale, pentru minoritatile etnice, de limba sau religie.

Chestiunea minoritatilor poate deveni abordabila, cel putin pe trei dimensiuni, si anume:
1. construirea in timp indelungat a minoritatilor istorice - dimensiunea duratei de constituire sau a genezei. Originea minoritatilor devine un factor important al diferentierii lor. Pe scurt, pot exista trei cazuri: invazii, colonializari, diaspore.
2. impactul minoritatilor asupra spatiului prin constituirea si conservarea pe perioade mai mult sau mai putin lungi, a teritoriilor minoritare sau a regionalismelor. Acest fapt se proiecteaza asupra politicii interne a statelor in termenii unei diversitati evocand in ea complexitatea: regionalizare, autonomie interna, regimuri provinciale, federalism - experiente care angajeaza statul in relatia cu minoritatile. Federalismul ca si variabila institutionala interna, politica regionala a descentralizarii, recunoasterea particularitatilor lingvisticii, culturii, religiei pot insa duce la dezvoltari economice inegale.
3. dinamica miscarilor care creeaza noi minoritati: exoduri, migratii profesionale etc. Fiecare dintre aceste aspecte implica luarea in considerare, in mod simultan, a aspiratiilor si revendicarilor minoritatilor, precum si a atitudinii lor fata de societatea ambianta majoritara. Existenta si reanimarea minoritatilor nationale, minoritatilor lingvisticii, religiei, intr-un cuvant etno-culturale, pune in discutie, in grade diferite, echilibrele politice si sociale ale multiplelor sectoare ale lumii contemporane. Originea minoritatilor trebuie cautata in mobilitatea foarte ridicata a grupurilor umane incepand cu mult timp in urma, precum si in dinamica conditiilor economice, culturale si politice. Minoritatile sunt grupuri ai caror membrii sunt legati prin descendenta comuna, limba sau religie.
Termenul minoritate are ca si caracteristica flexibilitatea in ceea ce priveste aplicarea la realitatea concreta, datorita limitelor sale fluide, fapt ce duce la consecinte politice si sociale importante. Minoritatile dominate adeseori tind cu usurinta sa devina, cu prima ocazie, majoritati dominante. Prin urmare, in anumite cazuri particulare, o minoritate poate sa se impuna prin ascensiunea sa la putere, inversand ordinea valorilor minoritate-majoritate sau minoritatea devenita dominanta si majoritatea dominanta. In acest context, perspectiva teoretica contemporana abordeaza problema protectiei minoritatilor numerice si sociologice. Se apreciaza astfel ca, o persoana - un vot, va fi adesea suficienta pentru a proteja o minoritate sociologica care se intampla sa fie din punct de vedere numeric, mare. Chiar si atunci cand minoritatea este din punct de vedere numeric mica, exista unele tehnici comune guvernarii democratice care pot fi aplicate astfel incat sa se ajunga la reprezentarea acesteia in organismele guvernarii sau cel putin sa i se acorde controlul ori o influenta semnificativa asupra anumitor nivele ale guvernarii. In mod frecvent, practicile comune ale democratiei nu vor fi suficiente pentru protejarea minoritatilor; protectia lor va necesita instituirea privilegiilor minoritare. Atunci cand o minoritate este concentrata geografic - concentrarea fiind comuna minoritatilor lingvistice - descentralizarea sau deconcentrarea va da adeseori minoritatii posibilitatea administrarii prin legi locale (federalism constitutional) sau cea a administrarii locale prin legile autoritatii centrale (federalism administrativ).
Laponce distinge mai multe tipuri de minoritati:
- minoritati care sunt pregatite sa-si accepte statusul (de minoritate) din dorinta de a-si conserva identitatea;
- minoritati prin vointa;
- minoritati prin forta - cele care se asigura impotriva asimilarii de catre grupurile dominante.
Wirth distinge patru tipuri de minoritati:
- asimilationiste - cele care vor sa asimileze;
- pluraliste - cele care doresc sa ramana distincte;
- secesioniste - cele care doresc separarea;
- militante - cele care doresc sa transforme grupul dominant intr-o minoritate.
Esential ramane faptul ca in comparatie cu grupurile dominante, minoritatile difera in functie de:
- marimea lor relativa;
- caracteristicile lor distincte - din domeniul natiunii, etniei, religiei sau lingvisticii;
- scopurile lor - aculturatie, integrare sau separare;
- obstacolele pe care grupul dominant le pune in calea realizarii acestor scopuri.
Bibliografie:
1.Norman, Goodman (1992) Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider.
2. Anthony, Giddens (1997). Sociologie, Bucuresti, Editura Bic All.
3. Mihu, Achim (2002). Antropologia culturala. Cluj-Napoca, Editura Dacia.