Spectacolul Mama
Amintirile subiective se fracționează, se clatină echilibrul dintre adevărul imaginar și cel real și în care atașamentul încăpățânat de lanțul amintirilor produs în urma timpului pierdut se confruntă cu perceperea realității de către anturaj. Unde e punctul în care Anne (mama incapabilă să permită maturizarea fiului său și soția care, amărâtă de pierderea soțului își otrăvește și mai mult căsnicia) își pierde sănătatea mentală? Nu știm. Noi, spectatorii ne conectăm doar în stadiul final în care imaginația și realitatea sunt încurcate în mod iremediabil. Vedem o femeie disperată și totuși, cinică cutreierând printre ruinele propriei sale vieți.
