Puteam sa pun pariu ca simplifici lucrurile asa. :)
Cred ca ai remarcat ca pe tot parcursul topicului nu m-am referit la instinctul in sine si la persoanele cu care chiar ajungem sa avem relatii intime, ci la tot restul si la semnalele primite de la ele, reale sau imaginate. M-am referit la evaluarea unui numar mare de oameni cu care nu vom avea nicio legatura, precum si la starea de tensiune care nu conduce nicaieri. Cred ca esti de acord ca foarte putine flirturi chiar au o finalitate si cele mai multe ''suspiciuni de flirt'' nu sunt confirmate niciodata.
Pasajul respectiv trateaza problema tensiunii inutile. De pilda, daca rasfoiesti lista de topice de pe aria Dragoste, pun pariu ca gasesti destule probleme de genul ''cutare e amabil cu mine, imi zambeste, vorbeste cu mine despre x,y,z... oare vrea sa se culce cu mine?'' etc.
Eroarea pe care o fac destui (printre care te numeri) e sa confunde lipsa acestei incordari continue cu o ''reticenta fata de sex'', cand e o simpla constientizare a faptului ca viata sexuala concreta, traita, e mult mai simpla (implicand un numar mic de persoane pe parcursul vietii, in cel mai bun caz una singura), si interpretarile unor ''semnale'' neclare pot usor sa fie griji fara rost (pana la paranoia), iluzii etc, cu care nu merita sa ne consumam energia psihica in lipsa unor indicii concrete cum ca se poate intampla ceva. Daca esti intr-o relatie stabila de pilda, care decurge normal, si esti complet relaxat fata de altii, nu se cheama ca ai o reticenta fata de sex.
In schimb, sa ajungi, de la intrebarea ''ma scuzi, imi poti imprumuta cartea asta doua zile'' la ''asta sigur vrea sa se culce cu mine, pare nef.... '' mi se pare o exagerare in toata regula. Daca o aplici zilnic si cu oricine, e o risipa de energie, plus un comportament nedrept la adresa celor pe care le suspectezi.
Normal ca asemenea tensiuni pot conduce si la situatii complicate degeaba, de pilda ''ma inteleg bine cu X, oare ar trebui sa imi insel sotul?''. Treaba asta vine tot din ideea falsa ca nu poate exista o interactiune platonica intre o femeie si un barbat, de asta unele persoane, cand incep sa se apropie sufleteste de cineva, incep sa se panicheze ca vor ajunge inevitabil in pat, desi relatia poate evolua in orice alt mod.
Instinctul exista pentru a fi utilizat la timpul potrivit, in moderatie, ca orice alta nevoie fizica, nu pentru a deveni o obsesie care sa te urmareasca la fiecare pas. Daca l-ai inlocui cu oricare altul si te-ai comporta la fel, sau ti-ai manifesta orice alta obsesie permanent, cei din jur ar zice ca ai o problema. Acum nu mai e evident Realitatea pe care si tu o recunosti e ca sexul nu se face cu oricine si oricand.Nu orice om care e amabil, iti zambetste, ti se destainuie, vrea sa se culce cu tine.
Atat puritanismul cat si asa-zisa emancipare i-au exagerat importanta, au avut grija sa il transforme intr-o obsesie, sperietoare pentru unii si preocupare fara rost pentru altii (fara rost intrucat se concretizeaza mult mai rar decat cred sau spera oamenii).
Vina despre care scrie parintele Faros e una imaginata, pentru ca omul confunda instantaneu nevoia de apropiere sau aprecierea pentru cineva cu dorinta sexuala, crezand ca vin toate la pachet, si asa se autoinvinovateste degeaba.
).