Marinel a scris:
Mă leg eu puţin, pentru că am copilărit la sat.
Comportamentul de cloşcă nu este instinctual, sau nu este în întregime instinctual, ci este învăţat de la mamă. Puicuţele ieşite din incubator nu pot fi cloşti.
Tot la tara am copilarit si eu, si aud pentru prima oara acest punct de vedere. Personal, nu cred ca asa stau lucrurile, si daca privesti transformarile gainii ce a 'cazut' closca, ai sa vezi ca acestea nu tin de invatare: le cad penele de pe burta ptr un contact mai bun cu coaja oului, le creste temperatura, stau in cuibar si o zi - doua, pana 'mor' de foame si se intorc de indata ce au mancat, apoi devin extrem de agresive cu orice vietate se apropie de pui, si renunta la hrana in favoarea puilor.
Cum sa fie toate acestea rodul invatarii, si nu unul genetic, dictat prin porniri instinctuale?
Marinel a scris:
Legat de asta şi de exemplul cu cloşca. Comportamentul nostru este, într-adevăr determinat de instincte şi de experienţele de viaţă (adică influenţelor, cum spui tu).
Mai corect ar fi spus asa: avem comportamente determinate de instincte, si comportamente determinate de experientele de viata. Fata de restul vietuitoarelor, noi ducem o lupta in estomparea comportamentelor determinate de instincte si promovarea celor determinate de experienta. Spiritul nostru tocmai din acest motiv evolueaza. Ne construim perceptia asupra lumii, majoritar din experientele invtate.
Marinel a scris:
Experienţele sunt înregistrate prin intermediul simţurilor şi sunt memorate. Simţurile fac legătura omului cu realitatea.
Eşti cumva adeptul experienţelor extrasenzoriale? Să ştiu despre ce vorbim aici.
Nu te speria inutil. Cred ca am comunicat indeajuns ca sa-ti faci o parere asupra a ce sunt adept sau nu. Nu am 'ansa' si daca ai sa ma vezi vreodata cu asa ceva in mana, cu siguranta ca am pornit pe campii la cules de balarii :)/>/>...
Totusi, iti atraga atentia asupra faptului ca poti fi superficial in gandire, atunci cand spui: "Simturile fac legatura omului cu realitatea".
Sa ma explic...
Omul este un corp de animal ghidat de constiinta unei fiinte umana, am convenit aceasta ipoteza, da? Cand vorbesti de simturi, te referi la cele cinci cunoascute: vaz, auz, miros, tactil si gust. Toate aceste simturi, desi sunt analizate de mintea 'fiintei umane' provin din 'echiparea' corpului de animal, corect? Vorbim aici de ochi, urechi, nas, papilele gustative, si senzorii de presiune si temperatura din piele.
Dar oare fiinta umana nu are nici un astfel de organ cu care sa 'primeasca' informatii utile?
Nu cunosc 'organul' receptor, si nici cine s-ar putea afla la celalalt capat transmitand, dar sunt constient de faptul ca exista inspiratie.
Tot ce s-a dovedit a fi benefic si folositor din intreaga constructie a lumii omului, a sosit prin inspiratie.
Si nu comentez aici ideea ca toate aceste desoperiri au doua taisuri, ambele fiind folosite de om...
Doar imi afirm convingerea ca inspiratia este un soi de canal extrasensorial.
Marinel a scris:
Sigur, e foarte posibil ca Isus, în anii de viaţă nemenţionaţi nicăieri, să fi avut experienţe diverse, să fi luat legătura cu diverse persoane şi culturi care să-l fi influenţat. Dar aceste experienţe nu trebuiau să fie divine, extraterestre, sau mai ştiu eu cum. Puteau să aibă loc în Egipt, India, Grecia.
Chiar am citit unele teorii ce afirmau ca ar fi stat prin India o perioada si, bineinteles ca ar fi fost supus influentei locale.
Totusi, cand ai sa vezi textul genezei asa cum il vad eu - si mi-au trebuit ani buni sa trec de la simpla observatie la convingere - ai sa-ti pui intrebarea cum sau ce a putut influenta scriitori independenti, martori ai unor evenimente ce s-au petrecut aievea sau nu, persoane care au trait la departare de mii de ani unii de altii, astfel incat sa existe acest 'fir rosu' de legatura, ce reface unitatea ideilor, perfect rational si in concordanta cu petrecerea evenimentelor asa cum sunt ele consemnate in istoria determinata stiintific.
Si atunci ai sa constati cu surprindere ca trebuie sa accepti ca exista o forta de influenta universala, care conduce omul (luat ca specie), inspirand pe unii dintre oameni.
Si nu ai sa vezi inspiratie creativa si inovativa la nici una dintre vietuitoarele pamantului, aceasta fiind in exclusivitate o 'functie senzoriala' a fiintelor umane.
Si daca stai sa te gandesti, intreaga nostra evolutie spirituala poate fi comparata cu escaladarea unei stanci, iar fiecare dintre pilonii infipti in stanca are corespondent cate un mare spirit, un mare om. Fiecare dintre acesti oameni deosebiti, au 'cazut closca' :)/>/> misiunii receptionate prin... 'inspiratie'.
Iar daca am sa spun ca acesta inspiratie este de origine divina, sa nu crezi ca am viziunea unui batran atotputernic ascuns printre nori, asa cum l-au creionat oamenii in evul mediu. Tremenul de divinitate vine, in acceptiunea mea, din imensitatea puterii acestei forte de influenta.
Ceva aproape infinit de puternic, care actioneaza atat de evident in univers reusind in acelasi timp sa ramana invizibil ochilor mintii noastre, si astfel sa-i fie contestata insasi existenta.
Nu contenim sa ne uimim de forta de influenta, si de inteligenta, si de rationalitatea mecanismelor ce bazaie in univers, de la quarci si atomi la galaxii, si de la insecte la naveta spatiala, si cu toate astea, ii contestam existenta, intronand simpla evolutie oarba, petrecuta la intamplare.
E ceva, nu?