octav.c a scris:
Tolstoi a fost un mare scriitor, dar si un om sucit pe alocuri, foarte crunt si greu de impacat. Parerile lui despre credinta sunt personale, asa cum si ale mele si ale tale chiar sunt personale, ca ale fiecaruia. Eu nu pot trai din credinta altuia, si de aceea religiile ofera un cadru dogmatic pentru ca fiecaruia sa ii fie mai usor sa perceapa afilierea celorlalti oameni la un sistem de credinte. Acestea, fiind personalizate de fiecare dupa propria intelegere si capacitati, experiente si nazuinte, ajung sa modeleze personalitati intr-o atat de mare masura, incat ai de-a face cu oameni fundamantal diferiti si nici o credinta nu se aseamana cu cealalta decat in aparenta sau daca este foarte dogmatizata. Il citesc pe Tolstoi cu interes si recunosc talentul si puterea creatiei, dar credinta lui nu prea poate fi transmisa altora si ramane o frumoasa literatura, din care inveti poate un lucru-doua, dar in esenta ramai ceea ce esti. Poate unii au si revelatii si isi pot schimba viata cu un singur astfel de imbold, dar asta se intampla rar cand oamenii sunt pe muchie.
Asa ca nu ai cum sa ma convingi de altceva decat sa te citesc si sa imi vad de treaba, pentru ca credintele mele si ale tale sunt atat de bine formate si atat de personale, incat s-ar ciocni inevitabil dar nu s-ar influenta deloc. Am spus la inceput ca am raspunsurile mele pentru ca sistemul meu de credinte este maturizat, dar nu pot si nu urmaresc sa influentez. Nu mi se pare demn sa fac din asta un scop, tocmai pentru ca este o investitie prea costisitoare si nu am calitati de profet sa schimb credinte. In zilele noastre sunt rare aceste persoane. Eu personal il admir pe Alexander Soljenitin ca om religios de la care mai pot inca invata (dar nu am apucat sa o fac, din pacate). Pe Tolstoi l-am privit doar ca pe romancier, la fel Dostoievski, Cehov, atat de profunzi incat in toata literatura sunt inegalabili. Dar nu si cei mai buni.
Daca tu nu poti sa traiesti cu credinta ta, care e ea, fara sa tragi oamenii de maneca de ce nu cred ca tine, ai o problema mare. Trebuie sa ne acceptam, si eu cred ca putem si avand credinte atat de diferite. Oricum, ceea ce tu de fiecare data ignori din mesajele mele, este referirea la invataturile unei religii, credinte, care este esenta si miezul ei. Desi dezbati lucruri copilaresti in viziunea ta, pentru ca pe acelea ai posibilitatea sa le masori, totusi ramai la periferie. Ti-am spus ce e pentru mine religia: un cod de reguli de conduita, o stare de gratie daca vrei, un indrumar si indreptar in viata cum bine spune Lucia, Biblia este un manual de buna purtare. Asta ar trebui tu sa intelegi, ca nu poti dezbate o dogma dandu-te huta pe un leagan, pentru ca ce faci tu e joaca de copii. Nu atingi cu nimic lucrurile fundamantale ale credintei, ci te joci de-a mos Craciun, ca nu ar aduce el cadourile. Ei si? De asta nu mai pot eu. Cineva zicea ca si daca nu ar exista D-zeu tot merita sa traiesti crezand, pentru ca iti imbunatateste caitatea vietii. SI la asta vezi bine ca nu vreau sa renunt, poate sa zica Marinel orice ii convine lui, de pe o alta craca a copacului pe care nu-l stie, dandu-se si el uta. Iar daca crezi ca ne-am intelege mai bine daca ne-am da jos din copac si am avea un limbaj comun, atunci probabil ai descopri ca n-am avea ce sa ne mai spunem pentru ca am fi standardizati si cand renunti la ce crezi te numesti zombi. Doar ca tie iti plac victoriile in dezbateri de amorul artei si nu stiu ce altceva incerci sa demonstrezi. Daca nu ma bagam in discutia asta era mai bine ca ma distram pe seama ta si a lui Geo Filo, asa cum probabil altii se distreaza din acest "dialog" nefructuos.
Iar argumentele tale ca de ce nu aduce mos Craciun daruri ci mamica sau taticul ma lasa rece. Daca m-ar preocupa asa ceva la varsta asta, m-as simti dezamagita. :)
