Sexele

S.R. a scris:

Barbatul modifica mediul inconjurator ...

Nu te juca Dumnezeu!!! Barbatul modifica/schimba doar canalale de TV, mediul inconjurator inca e pe seama NATURII si apreciez daca intelegi asta odata Daca a tuns iarba cu o masinuta, nu inseamna ca a modificat blana ursului, doar a schimbat aspectul turf-ului!

Nu, asta-i cea mai interesanta metoda de a evolua.Construind pe o baza mai mare (femeia+barbatul).Biologic vorbind, natura a creat specii bisexuate si asexuate,insa evolutia a impus schimbari.

Sa faca natura o infinitate de sexe, sa avem cea mai mare baza pentru evolutie!

Referitor la biologie, totdeauna am vazut abordarea gandirii omului prin reducere la biologie, ca pe o penibila naivitate.(Ca o paranteza, mi-amintesc un titlu de ziar: "S-a descoperit molecula iubirii".Penibil!)Ce-mi sunt "savantii" astia cu un asa tupeu in fata universului, ce-mi sunt cei cu "Crede si nu cerceta"....Doua extreme smintite.

Repet, eu vorbesc strict de individ,si de capacitatile sale ca element izolat.

Tocmai contradictiile in constientizare, simtire si abordare fac evolutia mentala (intelectuala) posibila.

Faptul ca ne nastem diferiti nu-i o piedica in calea evolutiei, ci un supliment.

E o piedica pentru mine ca individ in sine.A spune ca individul se cladeste ca valoare sub conditia altora,e o limitare a lui.

Altfel in ce sens am evolua? Suntem doua sexe...care-i traseul de urmat? Al femeii sau al barbatului? Ca tu excluzi calea de mijloc.

Nu exclud calea de mijloc;toate completarile pe care le-am facut , cred ca sunt incluse in primul post.Am spus si ai si vorbit despre complementaritate.Cum sa fie unul dintre sexe cel de preferat cand isi sunt ambii insuficienti si se cauta unul spre celalalt?Ar fi in de zece mii de ori mai rudimentar daca am fi un singur sex, barbat sau femeie.Cand vorbesc de un singur sex, ma refer la unul care cel mai probabil e punctul de mijloc dintre barbat si femeie(spre asta tind cautandu-se,avem mitul androginului la Platon)(mai era un citat "Adevarul se afla la jumatatea dinstantei dintre barbat si femeie"Cioran cred).

Omul tinde spre mai mult.Finalitatea evolutiei noastre,a fost de-a lungul timpului schitata prin imaginarea,aparitia zeilor.Prin zei, simbolic/vag, legam o finalitate/un absolut/o limita superioara de conceptiile noastre.Iar eu nu imi imaginez un zeu cu sex.

[quote name='

[quote name='

Dar atunci c

[quote name='

Marinel a scris:

Ba are, atracţia, chiar la oameni, se manifestă şi prin acţiunea unor glande care secretă feromoni. Atracţia este un prin pas spre iubire, spre sex sau spre ambele.

Un prim pas?Poate pentru unii.(de fapt, majoritatea)

Cu iubirea in adevaratul sens al cuvantului,nu are.E un cuvant mult prea nobil,prea ideal,spiritual,profund, pentru a-l predestina "iubirii" practicate pe la noi,care mai mult e instrumentalizare.

Atractictia,spuneai ca se manifesta si prin actiunea unor glande care secreta feromoni.Aici apare ideea reproducerii,a aliantei pentru nasterea unui copil,iar asta e...instrumentalizare.

Ceea ce numim noi in general iubire, e ceva mult prea departat de sensul real al cuvantului.Poate iubirea de parinte,iubirea de frumos(in stilul esteticii Kantiene),iubirea platonica, mai au ceva in comun cu ceea ce este iubirea.

E drept, sunt mult prea idealist;e drept, iubirea in adevaratul sens al cuvantului nu are viitor.Probabil se mai gaseste prin carti.Ca chestie, daca la mine vine cineva si imi spune ca ma iubeste doar pentru ca feromonii mei ii gadila organul(pentru ca e "atras/a") ii mutilez fata cu acid.

Nsl, lasand la o parte faptul ca ai reactii cam deplasate, (mie-mi comentezi dur, un citat despre care chiar eu am zis ca-i off topic si acum chestia asta cu acidul...), spune-ne exact care-i viziunea ta referitoare la unisexualitatea de care pomenesti.Sau asexualitate. Ca eu nu inteleg.

Ca sa reusim prin complementaritate (asa cum sugerezi ca e acceptabil), ar trebui sa ne asumam tot felul de deprinderi si invataturi, unii de la ceilalti (femeia de la barbat si invers).Sau sa renuntam la ceea ce ne e specific...spune tu cum vezi o evolutie care sa ne includa pe toti si in final sa devenim perfecti, sau macar superevoluati.Chiar m-ai facut curios.

Natura prin evolutie tinde catre perfectiune. Cum e jos asa-i si sus si cum e sus asa-i si jos, parca asa spunea Hermes Trismengistul, adica de la atom si pana la om exista bipolaritate. Doi poli pot crea echilibrul, unul singur haosul. Orice model care nu respecta modelul Naturii, n-are nicio sansa de a fi viabil.

Pentru discutii filosofice merge orice model, deoarece filosofia este pasnica, ea nu creeaza nimic, dar nici nu strica nimic.

Orice model care nu respecta modelul Naturii, n-are nicio sansa de a fi viabil.

Cred in armonia universala,dar cred ca afirmatia e extrem de vaga.Exista atatea "anormalitati" si devieri de la modelul naturii,care de fapt sunt exemple de excelenta(din diverse perspective).

Doi poli pot crea echilibrul, unul singur haosul.

Unul singur creaza haosul daca e....pol.

Cum e jos asa-i si sus si cum e sus asa-i si jos, parca asa spunea Hermes Trismengistul, adica de la atom si pana la om exista bipolaritate.

Atomul detine ambele sarcini(protoni,electroni), si este stabil(ca unitate) daca le are echilibrat(printre altele.vorbim simplificat).Omul,nu.De ce sa nu le detina si omul pe ambele si sa fie stabil,ca individ?