Intreaba-ma orice nu ai putut sa intrebi pe altcineva

Allexandrra a scris:

Ca incalcare a drepturilor, ca altfel Steinhardt nu ar fi tinut seama de sfatul lui taica-su, dat inainte sa fie inchis, `Sa nu fii evreu fricos si sa te c....i in pantaloni` (citat din memorie).

O sa iti raspund cu o imagine la cum reactioneaza oamenii puternici interior. A avut loc in Parlamentul Romaniei o scena in care Vadim Tudor s-a repezit ca un caine turbat in loja in care se aflau Patapievici, Liiceanu si Plesu. Avea spume la gura si latra isteric niste chestii incoerente. Patepievici a sarit imediat de pe scaun sa ii dea replica, parand in pericol sa se isterizeze ca si Vadim. Liiceanu s-a ridicat si el, incercand sa vorbeasca linistit si sa calmeze lucrurile, dar vizibil indignat. Plesu a ramas in spate, calm, netulburat, foarte atent la derularea evenimentelor si parand gata sa intervina doar daca ar fi escaladat conflictul. Cel puternic interior a fost Plesu.

Cred ca e clar de ce, la o analiza psihosomatica: Patapievici e slabut, longilin, si avand masa corporala redusa s-a speriat ca matahala va cadea peste el si ii va rupe coastele, ceea ce ar insemna ori spitalizare cu zile pierdute pentru lectura, ori o pierdere grava pentru stiinta romaneasca. Ca un catel mic peste care se napusteste unul urias, el a simtit ca nu are decat doua optiuni: "lupta sau fugi". Pentru ca fuga ar fi fost rusinoasa tocmai in Parlament, adica in vazul tarii, in mod eroic a ales calea luptei, incercand sa il intimideze pe agresor "dand replica", dar si ridicandu-se in picioare (etologul Lorenz explica aceasta prin faptul ca animalele micute par mai mari daca se ridica, se zburlesc, se infoiaza in pene, se ratoiesc la cele mari).

Cu un trup avand dimensiuni normale, Liiceanu a avut reactii destul de echilibrate, nici panicarde, nici zen, stiind in inconstient ca si daca va fi strivit de namila, tot scapa nevatamat, caci trupul sau ar rezista la impactul frontal.

Cu un trup corpolent, masiv, impunator, Plesu a avut puterea de a ramane netulburat, caci inconstient trupul sau i-a comunicat creierului ca poate sa stea linistit, si daca pica peste el dihania nu va pati absolut nimic, ba chiar risca sa se vateme atacatorul, asa cum o Dacie se face acordeon cand intra intr-un Jeep.

Sa vina deci puterea interioara de la indicele de masa corporala?

Alexandra, tu cate kg ai?

Sa vedem unde te-ai situa la reactii fiziologice intr-un caz similar de pastrare a autocontrolului.

Nemo! a scris:

Uita-te la fetele lor, daca vrei indicii anatomice in privinta reactiilor. Patapievici e nevrotic, Liiceanu are echilibru psihic, iar Plesu e foarte echilibrat psihic. Am vazut barbati de 1, 70 si aproximativ 70 kg care mi s-au parut mult mai periculosi decat unii de 1, 90 si 95 de kg. Si stiu si cazuri reale de victorie a unora mai mici si mai slabuti asupra unora mai masivi in conflicte fizice.

Nu vine de la indicele de masa corporala. Daca chiar vrei o explicatie fiziologica, cerceteaza prin zona glandelor suprarenale.

Nu vorbim nici despre conflicte fizice, nici despre mine, totusi!

Allexandrra a scris:

De la fizic porneste totul. Suntem minti captive in corpuri care se ciocnesc brownian in aceasta lume. Nu suntem minti pure, sau creiere Boltzmann plutind in eter.

Cred totusi ca exista o baza fiziologica pentru aceasta forta interioara.

Cei mici care ii intimideaza pe cei mari au deprins aceasta arta in timp, ca sa compenseze deficitul.

Se stie ca oamenii mai masivi sunt mai pasnici decat cei mai micuti, pentru ca isi permit sa stea mai siguri de sine, se simt mai la adapost in trupurile lor.

Nemo! a scris:

De la fizic porneste totul. Suntem minti captive in corpuri care se ciocnesc brownian in aceasta lume. Nu suntem minti pure, sau creiere

Si cum iti explici cazuri ca acesta: intr-un oras din Germania, o banda a incercat sa jefuiasca o banca sub amenintarea armelor. O romanca (nu stiu cate kg avea, dar stiu ca robberii erau mai multi si aveau arme), aflata in banca, nu a suportat sa fie amenintata cu pistolul si i-a dat cu geanta in cap aluia care tinea arma indreptata asupra ei. In momentul ala, toata lumea si-a dat seama ca robberii nu sunt dispusi sa traga si jaful a esuat. Daca nu ma crezi, caut cazul pe net. Romanca a devenit eroina a orasului respectiv.

Nu mi-ai raspuns la chestiunea implicarii civile.

bine le-a facut. ( romanca )

Allexandrra a scris:

O romanca nu a suportat sa fie amenintata cu pistolul si i-a dat cu geanta in cap aluia care tinea arma indreptata asupra ei.

Explic prin faptul ca era romanca. Doar prin prisma acestui fapt, ca s-a nascut intr-o familie romaneasca, putem intelege ca avea nervii mai zdruncinati oleaca, pentru ca nu a avut autocontrol, capacitatea de a intelege ca se afla intr-o situatie critica, in care cel mai bine pentru ea era sa se faca neobservata, ca sa nu atraga atentia unor oameni inarmati asupra sa. Acei oameni inarmati se aflau ei insisi intr-o situatie de criza, in care erau contra cronometru, jucandu-si viitorul la ruleta destinului intr-un joc cu politistii ce puteau ateriza in orice moment. Erau asadar instabili, irascibili, si degraba varsatori de sange nevinovat, pentru ca e usor sa apesi pe un tragaci.

Un om cu nervi buni intelege ca e mai bine sa nu isi riste viata prin gesturi pripite, impulsuri de moment ce pot avea repercusiuni serioase (rani, moarte). Dar romanca noastra nu a suportat tensiunea, si probabil ca i s-au reactivat niste situatii din copilarie in care era copil fara aparare in fata unui adult amenintator (probabil un parinte sau amandoi). A ales sa rezolve amenintarea teribila din situatia prezenta intr-un mod infantil.

Sunt convins ca o nemtoaica, crescuta intr-un mediu sanatos, nu si-ar fi pierdut cumpatul intr-o situatie similara. Mai ales ca romanca nu pierdea mare lucru (erau jefuiti banii bancii, nu ai ei, si chiar daca pierdea si ea suma de depus, nu putea fi tare mare, ori i s-ar fi returnat de catre asiguratorii bancii).

Dar pentru niste beneficii minore a ales riscuri majore.

E eronata transformarea ei in eroina de catre presa (jurnalisti care, neavand pregatire in psihologie sociala, nu inteleg ce scriu, in cautare de senzational facil si vandabil), pentru ca ea nu este o eroina, ci o nesabuita, care a pus in pericol viata sa si a celorlalti captivi.

As mai face o analogie, si as spune ca multi romani sunt purtatori nestiuti de astfel de tensiuni, si care ies la iveala in cele mai ciudate situatii, cand nu te astepti.

Nemo! a scris:

Poti face multe erori cu copiii tai, chiar daca esti ferm convins ca le vrei binele, si te consideri un superparinte in fatza ta si a cunoscutilor, etc...

.........................

Sa-ti dau un exemplu.

Vine in colectivul de munca un tip. E nou, e moale. Toti rad de el, ca un fel de initiere in echipa. Sa vedem, e tare sau nu? Te iei si tu dupa restul. Te simti bine integrat intre colegi, sa faci misto de saracul nou venit, sa il domini cu vorbele tale intepatoare care starnesc hohote aprobatoare in jur.

Cred ca este prima postare a ta care imi place, chiar daca modul in care vezi tu lucrurile este, uneori, exagerat, alteori naiv.

De exemplu, cand vorbesti despre erorile pe care poti sa le faci in educarea copiilor, se vede clar ca vorbesti din carte, nu din experienta proprie. Cel putin un parinte vede acest lucru.

Iar exemplul cu noul coleg de serviciu... cred ca e o reconstituire a unui episod din viata ta care ti-a lasat unele traume in subconstient si care poate a influentat, la momentul respectiv, modul in care tu abordezi relatiile cu oamenii cu care interactionezi.

Totusi vreau sa adaug ceva: e usor sa fii tolerant, pacifist, zen si tot ghiveciul adiacent, daca te afli la adapostul confortabil al unei familii protectoare sau al unui job foarte bine platit, care sa-ti permita sa selectezi (si sa controlezi, intr-o oarecare masura) mediul in care iti aplici principiile filosofice.

Spun acest lucru pentru ca afara e prapad. Lumea de azi e o jungla, iar un adept al invataturilor lui Iisus va fi rastignit si pe fata si pe dos atat de temeinic, incat va fi convins ca pacea, echilibrul sufletesc si iubirea pentru oameni sunt doar animale mitologice.

Na, in concluzie, ce vreau eu sa zic e ca e frumos ce ai scris, dar e imposibil de aplicat.

...Chiar si Raiul tre sa fie plin de compromisuri.

Subscriu la ce spune Gargbird si adaug ca d-aia nu dau aproape niciodata armura jos(metaforic vorbind, ofc), ca-n rarele ocazii in care am facut asta mi-am luat-o peste bot ca sa ma invat minte sa o tin pe mine, si ca legat de crestinism sau bunatate sau lipsa egoului... ma abtin sa atac oamenii preventiv, dar cam atat, iar asta e efort mare.

Cand un om s-a setat sa ma atace, daca eu sunt bun si bland si rabdator si calm cu el... pai o sa fiu o vreme latrina acelui atacator, spectatorii la scena in care eu nu ma apar vor pricepe ca eu sunt ceva ce poate fi atacat for fun sau ca sa se descarce de frustrari si vor face asta, iar in final, toti trec mai departe, dupa ce se plictisesc de masacru.

gargbird a scris:

Spun acest lucru pentru ca afara e prapad. Lumea de azi e o jungla, iar un adept al invataturilor lui Iisus va fi rastignit si pe fata si pe dos atat de temeinic, incat va fi convins ca pacea, echilibrul sufletesc si iubirea pentru oameni sunt doar animale mitologice.

Na, in concluzie, ce vreau eu sa zic e ca e frumos ce ai scris, dar e imposibil de aplicat.

...Chiar si Raiul tre sa fie plin de compromisuri.

Daca tu ai aplica de azi, de maine, aceste noi principii de interactiune sociala, ce anume ai pierde? Sa zicem ca ai fi atacat verbal, jignit, ca s-ar coaliza contra ta cativa, sa zicem ca ti s-ar incalca drepturile, demnitatea.

Dar mai precis, ce anume simti tu ca ai pierde in interior (felul in care te percepi) si in exterior (felul in care te percep altii, care avantaje anume, etc).

Da exemple de situatii concrete.

P.S. Intrebari valabile si pentru S.R.

:)

Nemo! a scris:

P.S. Intrebari valabile si pentru S.R.

:)

Simplu - n-as mai putea functiona in societate, oamenii ar avea grija sa nu mai am nimic din ceea ce am. Le-ar lua ei, pentru ca eu nu ma opun, ca sunt iubitor. Plus ca nimeni nu ar lua in serios pe cineva care sta sa fie umilit sau atacat in vreun fel si nu se apara.

Daca vrei sa aplici ce zici tu acolo, cu iubirea, tre sa te faci pustnic.

Situatie concreta ? De exemplu cineva mi-ar lua fisetul de la munca, sa se schimbe el. Mai tarziu, cineva mi-ar lua motocicleta, sa se plimbe el. Mai incolo, cineva ar sta la vrajeala cu fata cu care sunt eu, sa o ia el. Mai dau si alte exemple teoretice, dar care in cadru concret se intampla.