Început de Vizitator, Dum 19 aug 2012 · 28 răspunsuri · 9.143 vizualizări
De ce vrem sa traim daca stim ca vom muri?
Definitul raportat la infinit este nimicul.Daca murim odata pentru totdeauna,voind sa traim, nu alegem nimicul?Nu este toata viata noastra(in care facem alegeri rational), bazata pe irationala vointa de a trai,deci irationala si fara sens in sine?
Editat Dum 19 aug 2012 12:56
Vrem sa traim ca sa simtim cat mai multe lucruri pana murim. Daca oamenii n-ar mai simti brusc nimic, niciunul n-ar mai vrea sa traiasca.
«Nsl» a scris:De ce vrem sa traim daca stim ca vom muri?
Definitul raportat la infinit este nimicul.Daca murim odata pentru totdeauna,voind sa traim, nu alegem nimicul?Nu este toata viata noastra(in care facem alegeri rational), bazata pe irationala vointa de a trai,deci irationala si fara sens in sine?
Mai degraba filozofiile care se ocupa cu cautarea unui sens in viata sunt irationale. Pentru ca nu e nimic de cautat. De ce e vointa de a trai irationala ? De ce e mai rational sa vrei sa mori, decat sa vrei sa traiesti ? Analizeaza bine chestiile astea, si vei ajunge la concluzie ca nu e vorba de ratiune aici, si de afecte. Ratiunii ii e indiferent daca tu mori sau traiesti. Se face eroarea asta foarte des, anume confundarea ratiunii cu partea emotiva , afectiva. Ratiunea nu vrea, ratiunea e un proces algoritmic. E, ca sa zicem asa drumul. Insa combustibilul necesar calatoriei e asigurat de motivatie, adica emotii. A vrea sa mori sau a vrea sa traiesti e o problema ce tine strict de motivatie, nicidecum de ratiune.
As mai atrage atentia ca acesta pe care intri e un drum tare tare periculos, si cat se poate de ineficient. Dar fireste, si eu a trebuit sa simt pe pielea mea ani buni asta ca sa ma trezesc.
Editat Dum 19 aug 2012 13:24
«Nsl» a scris:Definitul raportat la infinit este nimicul.
Cine a stabilit asta?Poate vrei sa zici putinul, nesemnificativul, dar nu nimicul.
Si daca exista ceva (care nu este nimic) inseamna ca avem un reper la care sa ne raportam.Nu trebuie sa ne raportam la infinit.
Editat Dum 19 aug 2012 13:55
Cine a stabilit asta?
Infinit minus definit,egal infinit.
Nu trebuie sa ne raportam la infinit.
La el ne raportam daca luam in considerare moartea ca fiind pentru totdeauna.
De ce e mai rational sa vrei sa mori, decat sa vrei sa traiesti ?
Pentru ca o eternitate nu vei mai exista,iar cateva decenii raportate la infinit sunt 0.
De ce e mai rational sa vrei sa traiesti decat sa vrei sa mori?
Ratiunea nu vrea, ratiunea e un proces algoritmic.
Daca gandirea noastra ar fi integral rationala,am fi lipsiti de vointa,am sta pur si simplu?
Editat Dum 19 aug 2012 17:06
Albert Camus spunea ca moartea/sinuciderea nu rezolva problema absurdului vietii, ci doar anuleaza/distruge aceasta problema . deci, daca viata nu are rost asta nu inseamna ca trebuie aleasa moartea sau ca moartea ar avea justificare.
Tot el spunea ca speranţa(in general dorinta de trai) reprezinta o formă laică de evadare şi de laşitate umană deoarece omul acceptă subterfugii, ricoşează
«Nsl» a scris:De ce e mai rational sa vrei sa traiesti decat sa vrei sa mori?
__________________________________________________________________________________
Daca gandirea noastra ar fi integral rationala,am fi lipsiti de vointa,am sta pur si simplu?
E rational sa existi in starea in care deja existi, adica sa traiesti, cat timp nu ai un motiv intemeiat sa mori. Ma refer chiar intemeiat, nu genul de motive "m-a lasat nevasta", "ma inseala iubita", "sunt ratat", si asa mai departe.
Un robot ce ar zice despre problema asta ? Cred ca i-ar fi indiferent absolut, din moment ce el nu simte teama de moarte, sau curiozitatea vietii. Nu ar avea pe ce baza sa aleaga. Deci ar fi neutru 100 %.
__________________________________________________________________________________
Vointa nu e rationala, niciun fel de vointa nu e rationala. Nu e nici irationala. Pur si simplu e arationala.Cred ca am face ceea ce ar face orice sistem automat programat sa raspunda la stimulii externi. Adica probabil am avea ceva reflexe, dar nimic mai mult. Predictibili tot timpul. Insa nici cele mai simple animale nu se comporta de parca ar fi simple programe. Dovada ca mintea/constiinta fie ea umana sau animala e ceva mai mult decat algoritmi.
Redondo a scris:eu zic ca vointa de a trai este si rationala si irationala depinde cum vrei sa privesti. Este rationala pentru ca te ajuta sa ramai in viata intr-un mod acceptabil/decent, te scapa oarecum(si poate temporar) de angoasă, disperare, chin, durere..
Este irationala din mai multe puncte de vedere dar mai ales din perspectiva mortii, a efemerului. ce rost are sa traiesti daca mori si e posibil sa mori oricand ?
Da, dar vezi tu, nu ai dat doar argumente prin prisma ratiunii, ci si prin a emotiilor. Nu este irationala viata pentru ca ti-e teama de moarte. Cand spui asta, automat nu ai facut uz DOAR de ratiune. Aici e o chestie subtila pentru ca mintea umana nu poate functiona doar pe ratiune sau doar pe emotie, mereu e o colaborare intre ele. Cu alte cuvinte nu e irational sa traiesti doar pentru ca emotiile tale iti spun altceva, ar fi irationala viata daca ar incalca vreo lege, vreun algoritm ceva. Parerea mea e ca ratiunea se rezuma la ceea ce este, la situatia ca atare, la demersul ei obisnuit.
Editat Dum 19 aug 2012 18:02
E rational sa existi in starea in care deja existi, adica sa traiesti, cat timp nu ai un motiv intemeiat sa mori. Ma refer chiar intemeiat, nu genul de motive "m-a lasat nevasta", "ma inseala iubita", "sunt ratat", si asa mai departe.
Daca sufar cumplit si iremediabil,e rational sa aleg moartea?De ce nu vreau sa o aleg?
Cred ca am face ceea ce ar face orice sistem automat programat sa raspunda la stimulii externi.
In legatura cu vointa, aici e o mica problema de semantica.Cand zici ca "am face", nu spui ca "am vrea sa facem", automat?Ca fiinta care are constiinta,atat timp cat faci o miscare, o faci pentru ca vrei sa o faci.
Vointa aici e mediatorul dintre decizia ratiunii si actiune, e instrumentalizata.
Vointa despre care vorbesti tu, o vad ca o referire la "dispozitie" sau "tendinta" , care nu e plasata direct pe ratiune,asa cum ai zis si tu...
Dovada ca mintea/constiinta fie ea umana sau animala e ceva mai mult decat algoritmi.
De ce nu mai putin? Partea din gandire care e consierata a fi exterioara ratiunii,nu e tot un sistem cauza-efect dar prost calculat,unul care nu poate sa se explice prin reducere la algoritm?Daca am sentimentul ca trebuie sa fac o alegere,acesta nu ma asigura ca am facut alegerea corecta;dar mi-as dori sa stiu care e alegerea corecta.
Editat Dum 19 aug 2012 18:14
[quote name='
«Nsl» a scris:Daca sufar cumplit si iremediabil,e rational sa aleg moartea?De ce nu vreau sa o aleg?
In legatura cu vointa, aici e o mica problema de semantica.Cand zici ca "am face", nu spui ca "am vrea sa facem", automat?Ca fiinta care are constiinta,atat timp cat faci o miscare, o faci pentru ca vrei sa o faci.
Vointa aici e mediatorul dintre decizia ratiunii si actiune, e instrumentalizata.
Vointa despre care vorbesti tu, o vad ca o referire la "dispozitie" sau "tendinta" , care nu e plasata direct pe ratiune,asa cum ai zis si tu...
De ce nu mai putin? Partea din gandire care e consierata a fi exterioara ratiunii,nu e tot un sistem cauza-efect dar prost calculat,unul care nu poate sa se explice prin reducere la algoritm?Daca am sentimentul ca trebuie sa fac o alegere,acesta nu ma asigura ca am facut alegerea corecta;dar mi-as dori sa stiu care e alegerea corecta.
1) Nu e rational, pentru ca nu alegi sa mori din cauze rationale, ci emotionale. E o chestie de semantica, dar ajuta la psihic diferentierea asta. Pentru ca un lucru rational e rational mereu, pe cand suferinta e suferinta doar acum. Nu exista suferinta iremediabila decat daca e una ce afecteaza grav fiziologia. Suferintele emotionale sunt vindecabile.
2) Cum am zis si eu, vointa e combustibilul, genereaza actiunea. Uneori e subordonata ratiunii constiente (ceea ce numesc oamenii ratiune in general), alteori nu. Dar cu siguranta are o "ratiune" a iei, daca intelegi ce vreau sa spun. Adica urmeaza o lege cauza-efect, chiar daca neclara. Dar vointa nu e ratiunea insasi, nici nu face parte din ea. Ratiunea unui calculator e softul lui. Pe care il poate rula daca are energie electrica. Daca nu, nu.
3) E mai dificil sa gandim emotiile, e la fel de ciudat ca si cum ai incerca sa vorbesti despre ratiune prin prisma emotiilor. Aparent sunt doua abordari diferite cu doua limbaje diferite. De fapt, limbajul tine de emisfera cerebrala stanga, exact ca si ratiunea. De-asta e asa greu sa vorbesti despre emotii in termenii limbajului sau prin perspectiva ratiunii.
Parerea mea, si e doar a mea, nu o impun nimanui, e ca la fel cum ratiunea iti spune ca e corect ca 1+1=2, asa si afectivitatea iti spune ca e corect un anumit sentiment. Prin corect intelegand firesc. Nu putem stii de ce, poti doar sa simti. Ratiunea pare triumfatoare pentru ca noi gandim printr-un limbaj, si de-asta avem acces la ratiune mai usor. Dar adevaratul potential al creierului uman sta in emisfera dreapta, cea a afectivitatii. Si ma gandesc aici la artisti.
Cand spui ca o alegere, sau un sentiment e corect, o spui rationand. Nu o spui simtind. Nu o simti, o gandesti. De-asta e atat de greu sa conceptualizam emotiile si sa le discutam. Ele doar se simt, asta e "limbajul" lor. Si e mult mai greu de invatat. Filozofie invatam sa facem toti, sa simtim, sau sa ne manifestam creativitatea, foarte putini.
Editat Dum 19 aug 2012 18:36