Accesul la mantuire se ofera numai privilegiatilor

_altul a scris:

Mantuirea vine de la Dumnezeu, dar prin Biserica. Biserica e legatura intre om si Dumnezeu, intemeiata de Hristos prin Apostoli. Apostolii fiind si temelia ei.

Botezul este legamantul dintre om si Dumnezeu facut tot in Biserica, pentru ca nu poate sa-l faca oricine si oricum, fara Biserica nu ar fi nici botez.

Afirmatia ta este incorecta.

Legatura dintre om si Dumnezeu este realizata doar prin Domnul Isus Hristos sau prin Duhul Sfant si nu prin biserica.

Biserica NU A PRIMIT AUTORITATEA sa-l reprezinte pe om inaintea lui Dumnezeu.

Rugaciunile pe care le adresam lui Dumnezeu sunt in Numele Domnului Hristos si nu in numele bisericii.

Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face. (Ioan.14:14)

Adevarat, adevarat va spun ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, va va da. (Ioan.16:23)

"Calea" prin care ridicam aceste rugaciuni catre Dumnezeu Tatal, este Domnul Isus Hristos si nu biserica....

Astfel, dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul Preasfant, pe calea cea noua si vie pe care ne-a deschis-o El,

prin perdeaua dinauntru, adica trupul Sau,(Evrei 10:19-20)

"Puterea" prin care aceste rugaciuni vor ajunge inaintea Tatalui este puterea Duhului Sfant si nu "puterea" sau autoritatea bisericii...

Dar voi, preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra preasfanta, rugati-va prin Duhul Sfant, (Iuda.1:20)

Chiar si Mantuirea este in Hristos si nu in biserica:

In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti." (Fapt.4:12)

Temelia Mantuirii este Hristos si nu biserica:

Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos. (1Cor.3:11)

Esenta tuturor lucrarilor divine este Hristos si nu biserica.

Ioan_basa a scris:

Afirmatia ta este incorecta.

Legatura dintre om si Dumnezeu este realizata doar prin Domnul Isus Hristos sau prin Duhul Sfant.

Biserica NU A PRIMIT AUTORITATEA sa-l reprezinte pe om inaintea lui Dumnezeu.

Pai arata-l pe unul care a fost botezat de Hristos sau de Duhul Sfant in mod direct, fara intermediul Bisericii. Altfel ce spui sunt povesti.

Gandacelul_mafiot a scris:

Nu ma grabesc atunci.

Nelamuriri nu am ci doar o singura observatie.

God nu-i dadea raportul lui Iov.

Facea un picut mai mult

OK . Neavind nelamuriri sa continuam

11.Şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?

12.Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei

13.Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ?

Daca ai lua doar versetul 12, RUPT DIN CONTEXT ai avea impresia ca iov a facut asta retine si acest aspect pe linga celelalte amintite

Din nou I SE EXPLICA lui iov , cine a facut , cum a facut CA NU EXISTA atunci . Daca nu ai nelamuriri pina aici , mergem mai departe

Prostanacul a scris:

Daca ai lua doar versetul 12, RUPT DIN CONTEXT ai avea impresia ca iov a facut asta retine si acest aspect pe linga celelalte amintite

Din nou I SE EXPLICA lui iov , cine a facut , cum a facut CA NU EXISTA atunci . Daca nu ai nelamuriri pina aici , mergem mai departe

Intrebarile lui Dumnezeu catre Iov sunt valabile pentru orice suflet traitor pe Pamant. Oricare dintre noi poate da raspuns la aceste intrebari: unde eram noi cand Dumnezeu a facut toata Lumea? Eram nicaieri. Ba chiar mai mult: unde eram noi cand L-a intrebat Dumnezeu pe Iov toate astea? Ne gandim, sa vedem daca ne aducem aminte si raspundem: Nicaieri.

_altul a scris:

Sunt doua motive unul mai important ca celalat:

1. Hotararile Sinoadelor Ecumenice sunt hoarari ale Duhului Sfant, adica asta inseamna ca nu mai incape loc de discutii.

2. Este vorba de ceea ce in limbaj mediatic se numeste duhul (spiritul) Bibliei/credintei. Am subliniat si in mesajul tau: ce ar trebui sa i se predice unui pacatos incurabil? Raspunsul este doar unul singur: ADEVARUL.

Draga _altu

Imi pare rau ca am intirziat cu raspunsul din cauza blocarii login

; ce scrii tu mai sus este legat de mantuirea celor doua categorii pe care sfintul Maxim le enumera in Filocalie.( le-am scris dar au fost ignorate;) Domnul Iisus vorbeste ucenicilor ca mai sint lucruri pe care atunci nu le puteau purta. Deci sint si lucruri care nu sint in lumina ca toti sa le priceapa. Duhul lui Dumnezeu deschide mintea si inima ca sa poata pricepe la vremea potrivita.

Ce vorbeam noi tinea de a treia categorie;

Acum tu scrii:

"1. Hotararile Sinoadelor Ecumenice sunt hoarari ale Duhului Sfant, adica asta inseamna ca nu mai incape loc de discutii."

Nu stiu cine a emis aceasta afirmatie, pentru ca ea ar fi echivalenta cu ideeia de infailibilitate.

Am gasit acesta descriere despre sinod ecumenic si ar trebui sa-l analizam daca corespunde cu ce spui tu mai sus.

"Ecumenicitatea

O teorie eclesiologică populară încă din vremea în care a fost definită de filosoful slavofil Alexei Homiakov afirmă că ecumenicitatea unui Sinod - ideea că un sinod anume are o semnificație universală, infailibilă pentru Biserică - este dată de acceptarea ei de către întreaga Biserică.

Aceasta ar însemna că un Sinod care e declarat ecumenic ar putea fi considerat mai târziu de către Biserică drept un Sinod tâlhăresc, adică unul care nu a stabilit adevărul, ci mai degrabă a propovăduit o erezie. De asemeni, un Sinod poate stabili o învățătură corectă, dar care să nu aibă semnificație universală, pentru întreaga Biserică. Ideea că un conciliu trebuie să fie "acceptat", recunoscut de către întreaga Biserică înainte să fie considerat ecumenic se numește uneori "recepționism" (din lat. receptus, acceptat).

Această atitudine a apărut în primul rând din opoziția față de perspectiva romano-catolică asupra acestei chestiuni. Pentru Biserica Romano-Catolică, un sinod poate fi considerat ecumenic atunci când este ratificat de Papa de la Roma. Însă Ortodoxia nu are aceeași structură eclesiologică, ci una diferită de cea a Romei, iar Homiakov și alții au încercat să formuleze un alt model pentru stabilirea caracterului ecumenic și deci infailibil al unui Sinod particular.

O formă a recepționismului (sau cel puțin un limbaj care favorizează acest mod de gândire) o putem găsi și în Enciclica Patriarhilor Ortodocşi din 1848 care, împotriva papismului, afirmă că păzitorul Adevărului nu este Papa, ci întregul popor al lui Dumnezeu.

Însă alți teologi, precum Pr. John S. Romanides au afirmat că, la Sinoadele considerate ecumenice în Biserica Ortodoxă nu pare să fi existat sentimentul că ar fi fost nevoie de o acceptare formală de către Biserică, înainte de intrarea lor în vigoare. În textele rămase de la acestea regăsim formule de auto-declarare a caracterului lor ecumenic, iar în cele mai multe cazuri hotărârile acestora au fost înscrise imediat în legislația imperială romană. Textele Sinoadelor nu par să cuprindă indicații cu privire la necesitatea unor aprobări sa recunoașteri ulterioare.

În plus, teoria "recepționistă" nu rezolvă problema stabilirii clare a momentului în care se poate spune că Biserica a recunoscut sau a respins un Sinod. Recepționismul mai ridică și alte probleme eclesiologice: astfel, cum se poate spune că al patrulea Sinod Ecumenic a fost "recunoscut de către întreaga Biserică", în condițiile în care un mare număr de creștini care, aparent, aparțineau Bisericii, l-au respins, provocând o schismă care persistă până în zilele noastre? Un astfel de raționament este circular, pentru că presupune că oricine acceptă un Sinod este în Biserică, iar oricine îl respinge se găsește în afara Ei. Altfel spus, asemenea Sinoade sunt considerate ecumenice în principal pentru că aceia care susțin hotărârile lor declară că numai ei constituie Biserica.

Nevoile determinate de circumstanțele istorice par să susțină și ele analiza lui Romanides. Atunci când Sinoadele s-au întrunit, stabilirea unor formulări dogmatice era o chestiune urgentă. Ideea că s-ar fi putut aștepta decenii sau secole întregi pentru a ști dacă un Sinod era cu adevărat ecumenic ar fi schimbat în mod dramatic caracterul unui astfel de sinod. Părinții de la Sinoadele Ecumenice considerau deciziile pe care luau în comun drept imediat aplicabile.

Până în prezent, ierarhia Bisericii Ortodoxe nu a stabilit încă o definiție universal acceptabilă asupra modului în care se poate stabili caracterul ecumenic al unui Sinod. Părerea unanim acceptată este că un Sinod poate fi considerat ecumenic și infailibil atunci când și în măsura în care acesta mărturisește Adevărul așa cum ne-a fost lăsat, prin Sfânta Tradiţie, de către Sfinții Părinți ai Biserici

"1. Hotararile Sinoadelor Ecumenice sunt hotarari ale Duhului Sfant, adica asta inseamna ca nu mai incape loc de discutii."(_altu)

Ultimul paragraf este edificator; biserica nu spune ca este infailibil; ci stabileste norma de credinta; sau spune " parerea unanima acceptata este ca poate fi considerat "ecumenic si infailibil" ...; cind ? numai daca sfintii parinti ai biserici au fost in unanimitate.( in consens cu celalat aspect cind intreaga biserica certifica; nu gasesc mai bine de a defini cine este intreaga biserica care decide decit " vederea" unanima dea lungul veacurilor a sfintilor)

Daca parinti au vorbit cind unul intr-un fel cind altul intr-un fel pe anumite subiecte, acesta ar trebui lasate deoparte si nu pot fi parte din hotaririle unui sinod cu caracter ecumenic si infailibil.

Una este sa hotaresti norma invataturii ( sau "cadrul" de care amintea parintele Sofronie) si alta sa declari infailibil ce-a ce nici sfintii nu nu s-au declarat unanim.. ( cel putin formal; pentru ca si ei au vorbit cind intr-un fel cind in altul; ca cei care se intorc de frica sa auda ce li se potriveste, iar alti pentru rasplata, si fii lui Dumnezeu sa gaseasca o referinta mai inalta despre pronia lui Dumnezeu; ideeia este ca desi erau condu-si de acelasi Duh ei au vorbit antinomic exact ca in Scriptura).

Citeste atent pasajul si vei intelege ca acest concept al " infailibului " ( pentru unele subiecte)nu este adecvat adevarului. Nu numai textul aratat spune acelasi lucru chiar si personalitati din seminare ortodoxe spun acelasi lucru cu ce spune textul de mai sus.

Acum este adevarat ca oficial nu se poate poate scoate o "caramida" sau doua pentru ca " vrasmasi" nu cauta sa ne vindece cind vad " rani " pe trupul bisericii; ci se folosesc de aceste rani ca sa sfisie. Adica " vrasmasul " va lupta in continuare sa darime tot folosindu-se de aceste " rani".

Si cind spun " rani" ma refer la unele adevaruri care nu sint infailibile.

Tocmai de aceeia am spus ca este dificila problema adevarului.

_altul a scris:

Ce anume le distinge?

Partea femeiasca nu este supusa circumciziei de exemplu, si cu toate acestea femeile au vocatia de se mantui.

Deci, daca vrei sa explici ceva, nu te mai raporta la evrei sau daca te raportezi la ei ai grija sa nu-ti dea cu virgula :roll:

_altul a scris:

Asta a spus Apostolul Pavel.

Atunci este grav, multi vor ramane nemantuiti daca ar fi sa ne luam dupa logica ta.

_altul a scris:

Nu inteleg ce vrei sa zici: evreii taiati imprejur de la Avraam pana la Hristos au fost "condamnati" sa fie credinciosi lui Dumnezeu?

Nu s-au mai lepadat de credinta in Dumnezeu, pe motiv ca au facut legamant de credinta la varsta de 8 zile de la nastere, fara consimtamant?

Evreii de la Avraam pana la Hristos parte barbateasca circumcisi au fost ALESI unii, nu condamnati cum te-ai exprimat tu,sa fie credinciosi lui God si s-au ridicat la inaltimea asteptarilor, ceea ce arata ca God-alege.

Circumcizia nu-ti induce automat credinta, nu te face nici mai bun, nici mai genial.

Numai ca daca te lepezi de credinta gaseste God o cale (prin pedeapsa daca este sa ne luam dupa Kabbalisti sa te faca sa te intorci la ea) adica te mantui.

Ori ceea ce ai spus tu are conotatie negativa, intrucat lepadarea de credinta se face in mai multe moduri(nu presupune strict convertirea la alta religie) si prin urmare adio mantuire, chiar daca regreti gestul facut si dupa aceea te reintorci la aceasta..

Omul se poate intoarce oricand la credinta chiar si dupa ce s-a lepadat de ea.God nu interzice reintoarcerea la credinta si nici nu o pedepseste cu focul vesnic.

Dar bineinteles asta este opinia mea.

Ioan_basa a scris:

Esenta tuturor lucrarilor divine este Hristos si nu biserica.

Eu tot am intrebat pe forum, dar nu mi-a raspun inca nimeni.

Ce inteleg crestinii prin Biserica lui Hristos?

Prostanacul a scris:

11.Şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?

12.Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei

13.Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ?

Daca ai lua doar versetul 12, RUPT DIN CONTEXT ai avea impresia ca iov a facut asta retine si acest aspect pe linga celelalte amintite

Din nou I SE EXPLICA lui iov , cine a facut , cum a facut CA NU EXISTA atunci . Daca nu ai nelamuriri pina aici , mergem mai departe

Ei da as avea impresia asta

Ca Iov a poruncit diminetii!

Mai mai cum le succesti tu asa de frumos.

_altul a scris:

Intrebarile lui Dumnezeu catre Iov sunt valabile pentru orice suflet traitor pe Pamant. Oricare dintre noi poate da raspuns la aceste intrebari: unde eram noi cand Dumnezeu a facut toata Lumea? Eram nicaieri. Ba chiar mai mult: unde eram noi cand L-a intrebat Dumnezeu pe Iov toate astea? Ne gandim, sa vedem daca ne aducem aminte si raspundem: Nicaieri.

Erai parte din plan, ceea ce nu inseamna nicaieri sau intamplator.

Daca admiti contrariul ca esti o intamplare atunci nu mai poti spune ca God este atot stiutor ca tu fiind nicaieri God nu stia pe unde erai ca nu erai sau nu poti pretinde o dreapta finala judecaa ca fiind o intamplare laolalta cu milioane de milioane de...mili... suflete si ele tot nicaieri nu sta nimeni sa inregistreze nivelul credintei fiecaruia pentru ca sunt pure intamplari .

Ruh-ul pus in Adam arata ca erai undeva.

Insa intre noi restul si Iov este o mare diferenta.

Iov desi auzise despre God ca noi toti a avut privilegiul sa-l si inteleaga!

"5.

Gandacelul_mafiot a scris:

Eu tot am intrebat pe forum, dar nu mi-a raspun inca nimeni.

Ce inteleg crestinii prin Biserica lui Hristos?

Depinde pe cine intrebi; daca spunem ca Biserica = Mireasa lui Hristos atunci in camaruta de nunta a Mirelui vor intra numai sfinti. ( acesta este punctul de vedere a sfintilor cit am citit;); aceasta nu inseamna ca toti ceilalti la Judecata vor fi trimisi in iad.

" In casa Tatalui sint multe lacasuri " este scris. Aceste multe lacasuri nu inseamna camaruta de nunta a Mirelui.

Daca se ia un sens mai larg biserica reprezinta toti mantuiti care nu merg in iad. Problema se complica cu cei care nu au avut credinta pe pamint.

Daca acestia au trait dupa constiinta ( cuget ) va fi cintarit de Dumnezeu si e posibil ca sa fie mantuit.( numai Dumnezeu stie; noi nu putem emite judecatii..); Dar nu se poate intra in imparatie fara credinta in Jerfa lui Hristos. Cei care vor fi " cintariti" intr-un fel li se va descoperi si lor Jerfa rascumparatoare.

Ceva de genul cind lui Toma i s-a spus : " pune degetul ca sa crezi".

Gandacelul_mafiot a scris:

Ce inteleg crestinii prin Biserica lui Hristos?

Totalitatea celor care au intrat si fac parte din Trupul lui Hristos, formeaza Biserica lui Hristos.

Ei au o relatie vie, si-o partasie adevarata cu Hristos.

Intrarea in Trupul lui Hristos se face prin Nasterea din Nou.

Aceasta implica credinta, neprihanirea si sfintenia.

Origen_2012 a scris:

Depinde pe cine intrebi; daca spunem ca Biserica = Mireasa lui Hristos atunci in camaruta de nunta a Mirelui vor intra numai sfinti. ( acesta este punctul de vedere a sfintilor cit am citit;); aceasta nu inseamna ca toti ceilalti la Judecata vor fi trimisi in iad.

" In casa Tatalui sint multe lacasuri " este scris. Aceste multe lacasuri nu inseamna camaruta de nunta a Mirelui.

Daca se ia un sens mai larg biserica reprezinta toti mantuiti care nu merg in iad. Problema se complica cu cei care nu au avut credinta pe pamint.

Daca acestia au trait dupa constiinta ( cuget ) va fi cintarit de Dumnezeu si e posibil ca sa fie mantuit.( numai Dumnezeu stie; noi nu putem emite judecatii..); Dar nu se poate intra in imparatie fara credinta in Jerfa lui Hristos. Cei care vor fi " cintariti" intr-un fel li se va descoperi si lor Jerfa rascumparatoare.

Ceva de genul cind lui Toma i s-a spus : " pune degetul ca sa crezi".

Eu nu am intrebat ce se intampla la judecata ci ce reprezinta Biserica lui Hristos pe pamant?

Cum o percep crestinii, nu de alta dar scrie in Scriptura "cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,"

Acum daca ma uit la ce ai scris inteleg ca Biserica oarecum cumva este pe lumea cealalta fiind de fapt raiul caci in postare ai folosit antiteza-adica iadul.

Ori Hristos s-a dat pe sine pentru ea pe Pamant.

Nu s-a dat pe sine pentru imparatia cerurilor, camarute, locasusuri si alte incaperi, de unde pot deduce ca Biserica lui Hristos are legatura si cu pamantul.

Poate nu am fost destul de clara asa ca reformulez.

Cum inteleg crestinii notiunea de biserica a lui Hristos pe pamant?

Gandacelul_mafiot a scris:

Cum inteleg crestinii notiunea de biserica a lui Hristos pe pamant?

Notiunea de Biserica are mai multe intelesuri, de exemplu exista o parte a Bisericii pe pamant si una in Ceruri, sau are inteles de totalitatea credinciosilor lui Hristos in Adevar sau de cladirea fizica pentru adunare.

Dar in zilele noastre pentru a o defini corect trebuie spus ca Biserica lui Hristos este cea intemeiata pe credinta apostolilor, Hristos este cap al Bisericii, iar Biserica este stalp si temelie a adevarului, pe care portile Iadului nu o vor birui in vecii vecilor.

Tradus asta inseamna: ca apostolii sunt cei care au pus bazele Bisericii, Hristos e cel care supravegheaza tot se se intampla in Biserica, si Biserica nu poate devia de la adevar niciodata. Este un stalp drept inaltat pe fundatia apostolilor pana in zilele noastre, si continua pana la Sfarsitul Lumii. Acest stalp dicteaza ce se intampla cu restul lumii nu invers. Adica nu putea exista in istorie o perioada cand Biserica sa nu fie prezenta, iar cand Biserica va fi in pericol sa se clatine va veni Sfarsitul Lumii.

Ce nu inseamna Biserica lui Hristos e biserica lui Luther, caruia el i-a pus bazele si evident a iesit cu 5000 de capete fiecare cu cate un "adevar" si fara nicio roada.

Schisma intre cele doua Biserici apostolice este una de suprafata. Faptul ca Papa de la Roma a dorit sa fie intaiul intre episcopi ceea ce a generat toate celelalte deosebiri, e regretabil dar asta nu implica o diferenta de esenta.

Origen_2012 a scris:

Ultimul paragraf este edificator; biserica nu spune ca este infailibil; ci stabileste norma de credinta; sau spune " parerea unanima acceptata este ca poate fi considerat "ecumenic si infailibil" ...; cind ? numai daca sfintii parinti ai biserici au fost in unanimitate.( in consens cu celalat aspect cind intreaga biserica certifica; nu gasesc mai bine de a defini cine este intreaga biserica care decide decit " vederea" unanima dea lungul veacurilor a sfintilor)

Daca parinti au vorbit cind unul intr-un fel cind altul intr-un fel pe anumite subiecte, acesta ar trebui lasate deoparte si nu pot fi parte din hotaririle unui sinod cu caracter ecumenic si infailibil.

Dar toate sinoadele sunt reunite ca urmare a existentei unei divergente de opinii. Ecumenismul lor este dat de participantii care reprezinta totalitatea Bisericilor (locale). In schimb toti reprezentantii bisericilor trebuie sa se supuna hotararii sinoadelor. Pentru ca sinoadele dezbat lucruri "colaterale" celor de interes major in mantuire. Pentru un crestin nu are nicio influenta daca sufletul este declarat muritor sau nemuritor de exemplu. Nu-l impiedica cu nimic in lupta pentru mantuire.

Un exemplu de ce nu poate fi recunoscut ca sinod e acela prin care Biserica Apuseana a introdus Filoqe, o adaugire la Crez care nu are nicio baza dogmatica. Scopul acestei adaugiri a fost crestinarea arienilor din Spania. Nici asta nu influenteaza mantuirea, dar modul in care a fost facut e necrestin.