_altul a scris:Crestinul poate discuta tot ce doreste, nimeni nu-l poate opri, dar exista o regula care nu poate fi incalcata: Biserica e cea care stabileste adevarul de credinta, prin sinoade. Tocmai asta a si fost rolul lor, de a lamuri lucrurile. Cand s-a pus problema circumciziei la neamuri Apostolul Pavel nu a stiut ce raspuns sa dea, dar dupace Sinodul Apostolilor a luat o hotarare, aceea a devenit lege, si Apostolul Pavel i-a combatut pe toti cei care nu o respectau.
Deci se poate discuta orice dar trebuie sa stim tot timpul ca trebuie sa ne raportam la dogma canonica a Bisericii, pentru ca nu prin filozofii teologice se mantuie omul ci prin ascultare. Asta e primul lucru pe care l-au invatat sfintii: Simeon Stalpnicul cand a trait pe stalp si era deja cunoscut de oameni, au venit la el reprezentantii Bisericii si i-au zis: Biserica iti porunceste sa te dai jos de pe stalp. Simeon n-a cartit nimic, s-a apucat sa coboare, si atunci i-au zis trimisii Bisericii: Poti sa ramai in continuare pe stalp
Cand s-a facut schimbarea calendarului , Ioanichie Moroi staret de manastire nu a stiut ce sa faca. S-a inchis in chilie si a lasat vorba sa nu-l caute nimeni 40 de zile, iar el s-a rugat sa primeasca un raspuns. Dupa 40 de zile calugarii au spart usa si l-au gasit aproape mort, dar primise raspuns: Asculta de Biserica, pentru ca nu tu o sa dai socoteala pentru calendar.
Deci ascultarea de Biserica e mai mare virtute decat toate celelalte, tocmai pentru ca omul a cazut prin neascultare.
Draga frate
Sint de acord ca orice credincios trebuie sa se aseze sub autoritate. Aceasta ascultare se baseaza pe o smerenie greu de pus in cuvinte. De dorit este a gasi omul duhovnicesc pe care il simti ca poate fi cel care te poate invata.
Exista o problema extrem de dificila. Aceasta problema este cea a pretinderi infailibilitati. Una este sa respecti hotaririle unui sinod( care are ratiunile sale) si alta este sa ajungi la adevarata libertate.
Cind vorbesc de libertate ( duhovniceasca) ma gindesc la parintele arhimandrit Sofronie ucenicul sfintului Siluan. Influenta sfintului Siluan asupra parintelui Sofronie a fost deosebita. Adevarati duhovnici care prin scrierile lor au atins multi tineri care erau in cautare. De la parintele Sofronie a invatat si parintele Rafael Noica. Si uite asa este flacara care se transmite.
Si acum problema grea a sinoadelor legata de infailibilitate. Parintele Sofronie ( Dumnezeu sa-i dea multe bucurii ca sa vada cite inimi se bucura cind il citesc) spunea ca biserica a creat un cadru in care crestini trebuie sa stea ca sa nu se rataceasca.
Totusi tot el spunea ca la primirea Duhului Sfint cei care-L primesc sint adusi la adevarata libertate a Duhului. Acestia depasesc granitile cadrului si limitele invataturilor din acest cadru.
Este adevarat ca sint multe lucruri care cei din "cadru" nu le pot purta( datorita nivelui spiritual) si in loc sa-i zideasca ar putea sa-i darime. Un om acare ajunge la libertatea Duhului nu va lupta impotriva cadrului ca sa faca un nou "cadru". Au fost destui sfinti care au fost persecutati de biserica oficiala pentru rostirea adevarului in diferite forme. In timp biserica a invatat sa nu se mai pronunte. Vezi sfintul Simeon pozitia sa in legatura cu Dudul Sfint. Line care se regaseste pina in zilele sfintului Siluan.( spune cineva ca degeaba citim; nu este adevart ;scrierile sintului Siluan sint inspirate de Duhul Sfint si incalzesc inimile noastre si nu numai ni le inclazesc; pentru ca tot ce vine de sus si ne atinge ne si modifica)
Totusi sint uni care cauta raspunsuri mai adinci framintindu-se sa caute adevarul. Acestora nu mai poti sa le dai raspunsuri din cadrul fix.
Daca le dai din " cadru" ai pierzi din biserica si se duc si cauta in izvoare tulburi.
Ar fi multe de spus; dar cum vad ca sint batjocoritori a celor sfinte gasec ca nu este locul; imi pare rau de cei ce cauta lucrurile mai adinci si nu stiu unde sa le gaseasca. Daca scriem, scriem ca cei cautatori sa gaseasca un fir, si nu scriem ca sa iesim in evidenta sau sa batem un cui in cadrul bisericii.( doar vedem cum batjocoresc uni lucrurile sfinte).
In concluzie problema dificila ramine a infailibilitati sinoadelor ( a cea a ce se invata despre sinoade). Doar stim ca au fost diferite sinoade care nu au stat in picioare. Sint lucruri infaibile de invatura la care nu se poate renunta indiferent de consecinte; vezi ce se defineste pin ortodoxie in Filocalie; si toate celelalte care nu le mai enumer.
In ce priveste Pronia si Judecata acest subiect intrece "cadru" ne putind fi prezentat celor care nu au primit Duhul Sfint.
Duhul adevarului ar trebui sa fie tinta pentru a fi luminati si schimbati pentru a putea primi adevaruri mai inalte.
Acest lucru se vede si in carea despre sfintul Serafim unde credinciosul Motovilov ( sper sa nu fi gresit numele) cauta ceva; si in sfirsit Dumnezeu vazind cautatea acestui om descopera sfintului Serafim aceasta cautare; odata ajuns in fata sfintului Serafim, Motovilov a aflat care este tinta crestinului.
Acum imi pun o intrebare mie insumi: daca este asa de ce mai scriem ? grea intrebare , nadajduind impotriva oricarei nadejdi, poate cineva se va bucura ca a primit un raspuns in ce priveste cutarea.
