Origen_2012 a scris:
Din intrebarea ta ar rezulta ca Fiul risipitor care s-a intors acasa si care a fost primit cu bucurie de Tatal, acesta ar mai putea cadea.
Nu, nu va mai cadea a invatat ce trebuia sa invete; Cind tu spui " care este vrednic si care nu " dupa care criterii judeci ? nu aplici criterii juridice ?
Are viata asta pentru a invata ce trebuia sa invete, in fata evidentei de pe lumea cealalta toti sunt "invatati", de fapt mai bine spus, patiti. Acolo nu mai este posibila o evolutie spirituala, cu ce vii de pe pamant ala esti. Sau poate crezi ca omul poate evolua impins de la spate, intr-un mediu al certitudinilor? Atunci doar constata teribila eroare in care a trait, sau nu. Cainta despre care vorbesti sa fie, dar pe pamant, neingradit de nimeni si in conditii egale de credinta. Asta si inseamna credinta, a face fapte bune din suflet, nu sub sabia evidentei, nu e asa? Crezi ca acel suflet mai are ceva demn in el daca D-zeu spune ca merge in iad? Crezi poate ca D-zeu judeca fara sa cunoasca sufletul omului si orice ascunde el, orice cu putinta de izbavire? Dar daca nu este, nu cred ca i-o va sadi cineva in suflet, nici macar dupa moarte, unde eu cred ca nimeni nu mai evolueaza, cum mori asa te radiografieaza D-zeu, nu mai ai timp de cainta fortata.
Apropo, fiul ratacitor s-a intors din propria initiativa, nu a murit in pacat si a fost proiectat in bratele lui D-zeu. Sper ca acum intelegi sensul parabolei. Tot nu e timpul pierdut cat alegi in viata aceasta sa faci pasul spre credinta, indiferent cat de ratacitor ai fost. Dar daca nu te intorci spre credinta, dupa moarte nu se mai numeste credinta, este evidenta greselii in care ai persistat, a pacatului adica.
Origen_2012 a scris:
Dupa tine uni nu pot invata niciodata; deci practic negi rationalitatea sufletului, chiar daca ai spus undeva ca a fost creat suflet rational.
Tie poate o sa ti se dea prilejul-sa nu fie- sa experimentezi ce inseamna desnadejdea fara de sfirsit.
Poate atunci vei invata. In durere omul se mai moaie.
Toate bune si frumoase, mirifice chiar, dar cu conditia sa fie sincere si sa se intample in viata asta. Altfel ce valoare au? Imi pare rau fiindca nu am de ales, cam asa ar suna inmuierea ta. Ce fel de om este asta? Nu il putem nici macar numi om. Ai o viata, foloseste-o si nu te baza pe cea de apoi, este o dovada de lasitate pe care o propagi, si tot dovada de lasitate sa ceri indurare cand altceva nu poti face. D-zeu nu constrange pe nimeni, asta se pare ca ai uitat sa adaugi in lista insusirilor lui D-zeu, pe care ti-ai fundamentat teoriile fanteziste (nonsensuri le-as numi eu).