Ioan_basa a scris:
Frate Origen_2012, se pare ca ai cam incurcat-o cu teoriile ortodoxe.
Cred ca am mai scris. Dar principiul nu se intelege daca sa inteles dar nu ramine in fiinta celui care a inteles nu ajuta in pasul urmator.
Am explicat ca si Scriptura vorbeste cind intr-un felcind in altul, de parca s-ar contrazice. Acest fel de exprimare se numeste exprimare antinomica.
Nu este nevoie sa exemplific cu Scriptura pentru ca ca cei care studiaza adinc Scripturile au inteles modul antinomic de vorbire a Scripturii.
Chiar in domatica parintelui Staniloae este citat Sfintul Damschin care face o afirmare antinomica in privinta unei intrebari care intreaba de ce Dumnezeu nu-i trece in nefiinta pe cei care vor fi in iad vesnic.
La aceasta Sfintul Damaschin raspunde ca este mai bine pentru fiinta sa stea vesnic in chin decit sa fie trecut in neexistenta.
Pare o contradictie or un nonsens. Dar raspunsul a tintit mai multe scopuri.
Acelasi parinte Staniloae tipareste in Filocalie lucruri pe care alti preoti s-au opus sa le traduca. Totusi el le-a tradus pentru o anumita categorie. Ca acestia sa nu ajunga sa caute raspunsuri in afara bisericii.
Exista la credinciosi un principiu. Verificarea cu cei mari din biserica. Nu ne putem baza numai pe intelegerea personala a Scripturii fara sa avem o verificare cu cei mari din biserica. Daca acest principiu nu este fiintial, este posibil ca cei care duc lipsa lui sa ajunga sa se inece in "puturile de apa " adinca.
Acum concret. Cei care au fost adevarati sfinti si au primit revelatia Scripturii au vorbit si ei antinomic. Uni intr-un fel alti in alt fel.
Adica uni au vorbit celor care asculta si se corecteaza de frica, altii categoriei " simbraiasilor " ( cum spune Sfintul Maxim" ) care se uita dupa rasplata , si alti fiilor lui Dumnezeu care il cunosc pe Dumnezu ca fiind iubire.
Daca ar fi vorbit numai de iubirea lui Dumnezeu cei care stiu numai de frica ar fi minimizat consecintele pacatului, ar fi minimizat ce ce inseamna durerile si pustiirile iadului, si ar fi ales ce firea lor paminteasca vrea, judecind simplu ca mai este scapare chiar din iad.
Deci adevarul nu poate fi puratat de anumite categorii si atunci adevarul a fost exprimat antinomic. Este necrestinesc sa-l numesti asa cum l-ai numit pe sfintul Ioan , mai ales ca nu l-ai citit.
Deci " cadrul invataturii " legat de mantuire a fost enuntat ca cei micuti care stiu numai de frica sau a simbriasilor, sa nu se piarda sau sa se rataceasca.
Cei care sint fii vor intelege de ce uni vorbesc cind intr-un fel cind altul.( multumesc parintelui Staniloae care l-a tradus pe sfintul Maxim altfel nu as fi inteles adevarurile antinomice).
Poate ni se va cere socoteala ca am vorbit de lucruri pe care uni nu le pot purta. Dar de dragul adevarului uneori poate mai gresim gindindu-ne ca poate uni sint fii si au nevoie sa auda adevarul din alta perspectiva.
Dumnezeu sa ne ierte daca am aratat prea mult si pentru uni nu a fost spre zidire.
Deci sfinti, care au fost adevarati teologi nu se contrazic ci vorbesc antinomic pentru zidirea atit a celor mici, care nu pot primi hrana tare, cit si pentru fii lui Dumnezeu care trebuie sa creasca in desavirsire prin cunoasterea Celui care este iubire.
Cei care sint initiati din scrierile sfinte inteleg ce spun. Cei care sint platiti sa sprijine " cadrul" vor uza toate argumentele din scrierile unei parti a sfintilor. Antinomia nu poate fi asimilata de marea majoritate;
As spune mai multe dar nu stiu daca este spre zidire, si atunci mai bine tac.
