_altul a scris:Asta e concluzie generalizata si fortata, asa cum fortata este si comparatia nemurire=existenta vesnica.
Daca era vorba de distrugerea pacatului nu i se zicea moarte, si daca e vorba de existenta vesnica nu i se zicea nemurire.
Moartea a inceput sa fie distrusa odata cu biruinta lui Hristos asupra mortii. De atunci omul nu mai este prizonier al Mortii si al Iadului, ci este viu prin credinta in Hristos. Asa cum si zice: Cel care crede in Mine are viata vesnica (adica incepand de pe pamant are dobandita viata)
Ultima etapa a distrugerii definitive a mortii va fi judecata universala, cand sufletele sfintilor vor ajunge din Rai in Imparatia Cerurilor si se vor bucura de adevarata viata alaturi de Dumnezeu, iar sufletele necredinciosilor vor ajunge din Iad in Iadul vesnic, numai ca pentru ei moartea nu va fi distrusa ci invesnicita.
Sa lasam sufletul, oricum e colateral in discutie, intrebarea e: poate Dumnezeu sa distruga in inexistenta sufletul unui om, asa cum o sa faca cu animalele? Tu zici ca poate dar nu vrea, eu zic ca nu poate, si argumentul meu e ca omul inseamna mai mult decat un animal incepand de la creatie, nu prin relatie cu Dumnezeu realizata de-a lungul vietii. Deci de la inceput omul a fost creat diferit de animal, animalul are o existenta limitata indiferent ce face in timpul vietii, omul este diferit total de animal si deci nu poate avea existenta limitata oricat de pacatos ar fi. Daca legea existentei / inexistentei ar fi cum zici tu, atunci si animalele ar ramane vii dupa moarte.
De ce ar vrea Dumnezeu ca tottimpul sa distruga animalele, si sa nu lase niciunul in Rai, daca totul depinde doar de vointa de moment a lui Dumnezeu.
Evident ca nu poate fi asa, ci animalele au fost create cu legea distrugerii in ele, de aceea toate sunt distruse, iar omul e diferit total.
Am sa mai scriu odata ce spune Sfintul Maxim Marturisitorul ca poate o sa-i dai credit:
" Caci precum toate isi vor primi prin invierea trupului la vreamea sperata nestricaciunea, asa trebuie sa lepede si puterile pervertite ale sufletului, in cursul prelungirii veacurilor, amintirile pacatului salasuite in el si, strabatind ( sufletul) toate veacurile si neaflind odihna, sa vina la Dumnezeu Cel ce nu are sfirsit. Si astfel, prin recunoasterea bunurilor, nu prin impartasirea de ele, sa reprimeasca ( sufletul) puterile sale si sa fie restaurat, si sa se arate ca Facatorul nu e cauza raului. "
Deci pacatul nu va fi fara de sfirsit.
Cit despre animale nici macar nu am amintit. Nu stiu ce se va intimpla cu ele. Nu am gasit referinte si nu vad legatura cu ce spui tu.
Ce ai spus este clar. Dumnezeu nu poate distruge pentru ca a creat ceva ce nu poate fi distrus chiar daca ar vrea sa-l distruga. Nu este asa, si ti-am adus argumente; Existenta fara de sfirsit data fiintei consta in harul lui Dumnezeu care ne tine. Asa vrea El sa existam vesnic dar dependent de El.
Si Sfintul Maxim arata si finalitatea in ce scrie mai sus.
Si mai repet , ce o sa faci daca cumva te vei trezi in iad dupa Judecata , si atunci o sa te intrebe daca sa-ti faca dupa credinta ta ?
Deschide Scriptura la Corinteni si citeste definitia dragostei pina vei pricepe ca Dumnezeu este iubire.
intreb doar 8)