Origen_2012 a scris:
De mentionat ca pina la Anselm doctrina mantuiri nu a diferit intre cele doua biserici.
Biserica Catolica sunt convins ca are multe devieri. Asa a fost dintotdeauna si probabil asa va fi vesnic.
Dar pe de alta parte lucrurile stau in felul urmator: sunt doua "realitati" mari:
- una este cea a slujirii in Biserica, sau partea practica
- alta sunt "chichitele" dogmatice. Le-am zis chichite nu pentru a le minimiza calitatea de adevar, ci pentru a le pune in plan secund intre obligatiile ce ii revin crestinului. Exista o "gluma" pusa pe seama teologilor bizantini, care zice ca atunci cand turcii erau la portile cetatii, teologii discutau daca ingerii sunt "barbati" sau "femei". Nu stiu daca este adevar in afirmatia asta, dar stiu ca exista o ierarhie a ceea ce trebuie sa-l preocupe pe om in primul rand.
Iar cazul Biserici Catolice, sau a celorlalte se pune in felul urmator:
- si-a retras Dumnezeu Harul din Biserica Catolica? Mai au putere lucratoare Tinele Dumnezeesti savarsite in Biserica? Daca raspunsul este da, aceasta este singura conditie in stabilirea statutului de Biserica a Lui Hristos. Deviatiile dogmatice erau intre bisericile locale de pe vremea apostolilor, toate epistolele scrise au avut ca scop indreptarea lor. Nu acesta este neaparat criteriul de baza.
Origen_2012 a scris:
In Riul de foc se prezinta conceptul ortodox legat de dreptatea lui Dumnezeu care are cu totul alta culoare si continut.
Trcand peste prima parte referitoare la catolici (in care probabil ca are dreptate, sau cel putin in mare parte), restul srierii este frumoasa, mi-a facut placere s-o citesc si o recunosc intru'totul ca si invatatura.
Cu doua observatii:
- Prima este legata de Iad. Si acolo se spune clar ca Iadul va fi vesnic.
Si compara intrarea ereziilor in cadrul conceptiei catolice cu actiunile lui Origen in Biserica din rasarit, deci practic recunoaste anatemizarea invataturilor lui Origen de catre sinoadele ecumenice.
- A doua este legata de caracterul muritor/nemuritor al sufletului. Si uite ce spune in legatura cu asta:
Cap. IX
Daca nu am fi liberi, am fi doar animale inteligente, nu oameni. Dumnezeu nu îsi retrage niciodata acest dar al libertatii care ne face sa fim ceea ce suntem. Aceasta înseamna ca vom fi întotdeauna ceea ce vrem sa fim, prieteni sau dusmani ai lui Dumnezeu, si ca nu ne schimbam în adâncul fiintei noastre. În aceasta viata, trecem prin schimbari profunde sau superficiale, în caracterul nostru, în credintele noastre, dar toate aceste schimbari nu sunt decât expresii ale eului nostru adânc. Acest eu adânc este vesnic, în toata plinatatea cuvântului. De aceea iadul si raiul sunt vesnice. Nu exista o schimbare a ceea ce suntem.
Spune asta dupa ce la inceput zice asa:
Cap. VII
Sfântul Iustin explica ateismul fundamental care exista în credinta despre nemurirea si vesnicia naturala a sufletului. El scrie: “Exista altii care, presupunând ca sufletul este nemuritor si imaterial, cred ca, desi au facut raul, nu vor suferi nici o pedeapsa (caci ceea ce e imaterial este si insensibil), si ca sufletul, ca o consecinta a nemuririi lui nu are nevoie de nimic de la Dumnezeu” (Dialog cu Tipho 1).
Cum anume se traduce asta?
Pentru ca eu zic ca este tocmai o confirmare a caracterului nemuritor al sufletului. Binenteles ca nu este vorba de nemurirea venita din eternitate, ci de nemurirea data de Dumnezeu in momentul creatiei. Faptul ca Alexandre Kalomiros transpune nemurirea de la suflet la eul "personal" nu este altceva decat raportarea problemei nemuriri intr-un alt plan.
Pentru ca sustinerea existentei Iadului vesnic (pentru totdeauna) nu se poate face decat cu sustinerea nemuriri a "ceva" din creatie, fie ca acel "ceva" este sufletul sau egoul.
Dar daca se spune ca este egoul si nu sufletul, apar niste complicatii evidente: cum poate egoul sa fie superior din punct de vedere existential sufletului?
Existenta sufletului e conditionata de ego sau egoul personal de existenta sufletului?
Binenteles ca sufletul e cel care determina existenta unui ego si deci sufletul e cel nemuritor. Egoul e generat de suflet, Dumnezeu nu poate distruge sufletul, si asta implica faptul ca egoul pervetit ramane in starea asta vesnic.
Ioan_basa a scris:
Preot dupa randuiala lui Melchisedec.(acesti preoti nu slujesc altarului si nu se imbraca in filacterii).
Nici Avraam nu a avut indrazneala sa se considere asemenea lui Melchisedec.
Avraam care datorita credintei lui a devenit parintele poporului lui Dumnezeu.
Pentru tine nu e nicio problema, Avraam si Melchisedec erau copii mici.
Evrei 7
1 Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se'ntorcea de la înfrângerea regilor şi l-a binecuvântat,
2 el, căruia Avraam i-a făcut parte, zeciuială din toate, [al cărui nume] se tâlcuieşte mai întâi