Confuzie

Startul este gresit.

Nu exista confuzie, ci doar sentimente, trairi, care se schimba. Simplu.

Este grav ca oamenii, in neputinta lor, le confera atributul acesta de confuzie.

Fiero a scris:

Totusi, sunt oameni care n-au fost iubiti sau nu s-au simtit iubiti de parinti, iar asta nu-i impiedica sa stie ce simt, cum iti explici?

Evenimentele in viata pot concura de asa natura incat sa completeze o dezvoltare incompleta sau sa repare partial o crestere incorecta.

Fiero a scris:

Si lipsa curajului de unde vine? Eu una nu inteleg confuzia in privinta sentimentelor. Pur si simplu nu pot sa pricep cum e posibil sa nu stii ce simti.

Poate ca ar fi mai util sa spun ce este curajul,daca pot: curajul nu este absenta fricii,este capacitatea de asumare,inclusiv a fricii,de acceptare a realitatii,chiar daca e dureroasa,de a privi in fata orice,fara a incerca sa fugi,sa te ascunzi,sa evadezi in vreo fabulatie.

Curajul este putere,pentru ca asumarea oricarui lucru,iti da putere asupra sa.

Sa zicem chiar exemplul paradoxal aparent: frica.

Acceptandu-ti fara rezerve frica,nu doar ca o sa o depasesti,insa o sa o si stapanesti,o sa te poti FOLOSI de ea,cand ti se va dovedi utila.Si se poate sa se dovedeasca foarte utila adesea:un mesaj/avertisment oportun si demn de luat in seama.

Sau ignoranta -asumandu-ti faptul ca nu stii,ca nu pricepi,iti asumi si indoielile...nu mai e nevoie sa te agati de "certitudini" false,care sa-ti dea iluzia sigurantei,poti sa iti pui intrebari,si sa cauti raspunsuri.Si sa le mai si gasesti.

Asumarea ignorantei adica,este Marea cheie a cunoasterii!

Frica e pe baza de aparare/atac.

Si sunt multi oameni care se tem de ei insisi,de ce simt,de ce doresc,de ce gandesc!

Sunt inspaimantati de ei insisi pana peste poate...nici nu-ti poti imagina...sunt in razboi cu ei insisi!

Imagineaza-ti pe cineva care se teme de sexualitatea sa -ca tot am discutat azi foarte mult pe tema asta;crezi ca o asemenea persoana a carei minte spune "pacat!" si al carui trup spune "yummy!" ,poate sa mai accepte ca ceea ce simte pentru persoana (interzisa) pe care o doreste este iubire?

NU.

Daca ai stii cati baieti au fugit de mine ca de dracu',nu pentru ca nu ma iubeau,ci terorizati de faptul ca ma iubeau!

Cum sa accepte asa ceva?!

Unii,incearca chiar sa extirpe iubirea incomoda din ei insisi...si din ceilalti,daca nu reusesc,incercand sa urasca...sa raneasca...

Lucast a scris:

Startul este gresit.

Nu exista confuzie, ci doar sentimente, trairi, care se schimba. Simplu.

Este grav ca oamenii, in neputinta lor, le confera atributul acesta de confuzie.

E confuzie, un om daca nu a fost educat sa isi exploreze universul interior, daca i s-a indus ca acela nu este important, nu va sti sa diferentieze variatele emotii, le va confunda si va actiona haotic.

Arcangelo a scris:

Deci secretul curajului e acceptaarea, acceptarea temerilor, a slabiciunilor, a ignorantei. Doar acceptarea te ajuta sa te cunosti, altfel toata viata vei trai in confuzie :)

S.R. a scris:

E confuzie, un om daca nu a fost educat sa isi exploreze universul interior, daca i s-a indus ca acela nu este important, nu va sti sa diferentieze variatele emotii, le va confunda si va actiona haotic.

Nu intotdeauna, nu intotdeauna. :)

Fiero a scris:

Deci secretul curajului e acceptaarea, acceptarea temerilor, a slabiciunilor, a ignorantei. Doar acceptarea te ajuta sa te cunosti, altfel toata viata vei trai in confuzie :)

Aici iarasi insist asupra cresterii primite - un copil care nu a fost admonestat pentru ce vrea, ce spera, ce exprima etc. va fi dispus sa se accepte pentru ca a fost acceptat de ai lui. Unul care a fost cenzurat, la maturitate va fi obisnuit sa se cenzureze, prin urmare se va descurca cu emotiile cam cu s-ar descurca un peste sa zboare.

S.R. a scris:

Aici iarasi insist asupra cresterii primite - un copil care nu a fost admonestat pentru ce vrea, ce spera, ce exprima etc. va fi dispus sa se accepte pentru ca a fost acceptat de ai lui. Unul care a fost cenzurat, la maturitate va fi obisnuit sa se cenzureze, prin urmare se va descurca cu emotiile cam cu s-ar descurca un peste sa zboare.

Si eu insist ca nu intotdeauna educatia e hotaratoare, nu in ceea ce priveste constientizarea propriilor sentimente. :P

Da,acceptare,asumare,responsabilitate daca vrei -desi cuvantul a fost pus in legatura cu vinovatia,si in felul asta intelesul sau a fost denaturat.Pentru ca vinovatia este tocmai fuga de raspundere si de asumare.Vinovatia este respingere,este condamnare,nu asumare,nu acceptare.

Este maturitate -pentru ca maturitatea inseamna independenta.

Bebelusul se naste total dependent...fizic,emotional,mental...e la mana altora.Nu poate sa supravietuiasca fara ei.

Apoi copilul creste,si devine din ce in ce mai putin dependent,face primii pasi,merge la olita singur,isi leaga sireturile...pana ajunge adolescent,si in momentul ala,constientizeaza ca are un sex,si ca depinde de el cum anume sa-l foloseasca.

E un prag important,pentru ca in sfarsit e raspunzator de ceva ce e doar in "mainile" lui!

Si urmeaza alte si alte oportunitati de a se desprinde din dependenta,tocmai asumandu-si acele lucruri pe care candva le faceau altii pentru el,in locul lui.

Va trebui sa invete sa gandeasca cu capul propriu,sa isi caute propriile raspunsuri,sa decida pentru el ce e bine si ce nu e...

Si unde vreau sa ajung? -maturitatea,a insemnat un lung sir de asumari ale puterii,ale deciziei,ale fortelor sale interioare,un sir de desprinderi din dependenta.

Maturitatea emotionala,inseamna sa fi capabil sa-ti asumi ceea ce simti,orice ar fi.Nu sa CAUTI VINOVATI,nu sa te minti asupra a ce simti,nu sa fugi de ce simti,sa reprimi,nu sa incerci sa ascunzi de tine insuti si de ceilalti ce simti!

Asa ca,vezi,e mai complicat sa incerc sa definesc valorile spirituale separat,pentru ca sunt fatete ale aceluiasi lucru.

Curajul este asumare,acceptare(ADICA IUBIRE),si este independenta,eliberare,este libertate,este responsabilitate,este putere,este autenticitate,este adevar!

Pot sa pun egal intre toate valorile spirituale si sa arat ca fiecare este o fateta a aceleiasi realitati.

Fiero a scris:

Si eu insist ca nu intotdeauna educatia e hotaratoare, nu in ceea ce priveste constientizarea propriilor sentimente. :P

Dar ce e hotarator acolo ?

Fiero a scris:

Foarte multi oameni sunt nesiguri pe ceea ce simt. Nu stiu daca ceea ce simt pt. o persoana e dragoste, pasiune sau doar simpatie, intra intr-o relatie confuzi si apoi se plang ca relatia nu functioneaza. Sau raman intr-o relatie din inertie, din cauza fricii de singuratate, din orice altceva, dar nu din dragoste, nu-i leaga sentimente de partener si, din pacate, nici macar nu realizeaza asta, pt. ca habar n-au ce simt.

Cum e posibil asa ceva?

Eu spun cum e