Renaissance a scris:Sunt concret, cel putin incerc sa fiu.
Nu mai exista nimic. E ori acceptare ori respingere. Nu e nevoie sa divizam mai mult. Doar ca acceptarea poate fi facuta la mai multe niveluri. Poti accepta un lucru, constient fiind de el, sau il poti accepta orbeste. La fel si cu respingerea. Problema cu rebelii e ca ei resping doar orbeste (sau cel putin asta inteleg eu prin rebel). Pe cei care resping sau accepta in mod constient ii putem numi oameni independenti. De asemenea multi confunda acceptarea cu resemnarea. Acceptarea nu e un lucru rau deloc. Fiecare om a acceptat in sinea lui acele lucruri care au ajuns sa-l defineasca, dar poate el nu se accepta pe sine din prezent. De ce e aceasta discrepanta ? Poate pentru ca a acceptat inconstient si orbeste.
Totul se leaga de echilibru, cum ai intuit si tu. Doar ca echilibrul nu se manifesta doar in vorbe si fapte, ci si in atitudine. Adica te poti comporta cinstit, echilibrat, poti vorbi la fel, dar atitudinea ta poate fi una de respingere si repulsie, sau dispret. Totul e sa accepti pe fiecare asa cum e, daca o faci, nu mai simti nevoia sa le dai lectii.
Oricum, am ajuns exact unde nu voiam, sa filozofam. Ce am avut de spus e primele posturi de la pagina precedenta.
EI bine exista ., si se numeste indiferenta prin cunoastere- adica echilibru .Practica te duce la asta .
si schema este
acceptare ------- indiferenta prin cunoastere --------- respingere .
Nu exista acceptare inconstienta , e o mare timpenie . Este ori alegi tu ori aleg altii pentru tine .

Eu aleg sa fiu eu cu toate riscurile de rigoare si anume , de a nu fi perceput corect , de a fi criticat etc. . Deja cind ma plasezi deasupra celorlalti inseamna ca nu intelegi ce inseamna a fi echilibrat . Nu am nevoie sa ma plasez in nici un fel , nici sub , niste peste ceilalti ca mi-e indiferent atunci cind sunt in echilibru cu mine .Tu ma plasezi unde vrei in functie de perceptia ta , nu eu . Poate acum m-am facut mai bine inteles .