Nu e un mister: pur si simplu habar n-au ce simt,pentru ca nu privesc inauntru.
Si mai e si mintea care nu le tace o clipa,ca sa mai spuna si inima ceva...
Mintea,care interpreteaza totul in conformitate cu tot felul de credinte/prejudecati,irationale adesea...ca nici mintea nu isi face treaba pentru care e menita.
Cum sa nu fie rupti de realitate? -si de cea din interior si de cea din exterior.
Traiesc fugind de realitate,de adevarurile incomode,incercand sa nu se vada pe ei,pe ceilalti,relatiile lor si nimic altceva!
Si in mare parte,si reusesc.
E multa imaturitate...neasumare a ceea ce sunt,a ceea ce simt,a ceea ce gandesc si cred cu adevarat -una spun si alta fac,una cica cred,si actioneaza cu totul altfel...e un talmes-balmes general,un balamuc.
Oamenii care fug de raspundere,fug de propria putere.Doar asumandu-ti ceva poti sa ai putere asupra acelui ceva.
Si mai sunt si proiectiile...asupra celorlalti...si asteptarile de la sine si de la ceilalti,si "inaltele standarde" la care ar trebui sa se ridice toata lumea...si nu se ridica!
Mai pe scurt,unii habar n-au ce simt si ce-i cu ei in general,pentru ca nici nu vor sa stie!
Si nici nu e vorba despre o personalitate unitara,despre un eu coagulat acolo,o identitate unitara.Inauntrul lor este un iarmaroc...un balci,un razboi intre tot felul de personaje interioare,masti prea multa vreme purtate care au devenit in timp alter-ego-uri...
Cum sa le mearga relatiile cu ceilalti,cand nu si-au rezolvat relatiile cu ei isisi?
Cum sa stie ce simt,cand sunt atat de contradictorii si de schizofrenici,in multitudinea lor de eu-ri false?
Si nici ceilalti nu au habar cum sa-i mai ia...ca nu au o relatie cu o persoana,ci cu o multime de personaje,de masti,cu un teatru de papusi!
Nu au cum sa aiba relatii autentice,pentru ca ei nu sunt autentici.