Pilde crestine

Pilda betivului

După slujbă, un bărbat care ducea o viată păcătoasă, fiind betiv, dar care venea totusi la biserică din obisnuintă, s-a apucat să dea sfaturi privitoare la cresterea copiilor unor tineri care veniseră să îsi boteze primul copil. Părintele iesi putin din biserică pentru a lua ceva din casa parohială. Îl auzi pe betiv cu cât elan dădea sfaturi si nu spuse nimic, desi i se părea nepotrivit ca unul ai cărui copii merg pe drumuri gresite să facă pe dascălul cu altii. Dar, când îl văzu din nou, îi spuse:

- Frate, tu oare ai stiut să îti cresti copiii cum trebuie? Dacă da, de ce au ajuns cum au ajuns? Câtă vreme nu ai fost în stare să te ocupi de copiii tăi, nu te grăbi să dai sfaturi altora. Cel ce îi sfătuieste pe altii fără să trăiască el însusi cum trebuie se vatămă singur. Si ce folos ai dacă îi ajuti putin pe altii, iar tu cazi în noroi până la gât? Vrei să dai sfaturi? Foarte bine. Dar mai întâi pregăteste-te vreme îndelungată ca să ajungi la această măsură.

Zis-a iarăsi [avva Pimen]: "A învăta pe aproapele este al unuia ce este sănătos si nepătimas, fiindcă ce trebuintă este să zidească cineva casa altuia si să o risipească pe a sa?" (127-183)

______________

Despre rugaciunea de dimineata

Părintele Ioan le spunea credinciosilor:

- Când vă sculati dis de dimineată, primul lucru pe care trebuie să îl faceti este rugăciunea. Căci, dacă amânati să vă rugati, o să tot găsiti altceva de făcut si până la urmă nu o să mai aveti timp pentru rugăciune. Cine începe ziua cu rugăciune, va petrece întreaga zi sub binecuvântare dumnezeiască. Si, tot asa, când vine vremea să vă faceti canonul, nu mai căutati să faceti înainte altceva, gândindu-vă că aveti destul timp. Că, dacă vă pierdeti timpul cu alte lucruri, o să obositi si o să vă faceti canonul în grabă, fără luare aminte. Dati-i canonului importanta pe care o merită. Să stiti că important este nu numai să vă faceti canonul, important este si cum vi-l faceti. Si la asta contează mult grija pe care o aveti fată de canon.

Zis-a un bătrân: "De vei lucra lucrul mâinilor tale în chilia ta si va sosi ceasul rugăciunii tale, să nu zici: "Să sfârsesc aceste putine smicele de finic si asa mă voi scula". Ci scoală-te la fiecare ceas si dă-i lui Dumnezeu datoria. Fiindcă de vreme ce câte putin te obisnuiesti să te lenevesti la rugăciune si la pravilă, sufletul tău se face pustiu de tot lucrul trupesc si duhovnicesc. Căci de dimineată se vede osârdia ta".

_________________________

Sursa : EDIT- cititi mai multe

Despre credinta pe trepte

Spovedindu-se la preotul închisorii, un detinut care fusese hot de buzunare îi mărturisi părintelui că luase hotărârea de a nu mai fura niciodată si că vroia să ducă o viată cât mai bineplăcută lui Dumnezeu. Părintele îi dădu o Psaltire si îi dădu canon să citească în fiecare zi două catisme.

- Dar este prea putin, părinte, am timp să citesc si mai mult.

- Nu te grăbi. E mai bună o lucrare usoară si statornică, o lucrare duhovnicească prin care Dumnezeu să îti transforme sufletul, decât un canon greu, care să te obosească peste măsură si să te aducă în timp la deznădejde. Important este ca viata să fie modelată de canon, nu să faci un canon exagerat, care să fie rostit cu formalism.

După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot si l-a întrebat:

- Părinte, îmi dati binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea si vreau să mă relaxez putin.

- La ce film vreti să mergeti?

- La o comedie.

- Dacă tii mult să mergi, du-te.

Tânărul s-a îndepărtat. Paracliserul, care în tineretea sa fusese frate de mănăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:

- Vai, părinte, cum îl lăsati să îsi piardă timpul?

- Nu e treaba ta.

- Totusi, nu vă e frică de Dumnezeu?

- Nu esti tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni vine la biserică si e din ce în ce mai râvnitor. Nu trebuie să privească credinta ca pe un jug sufocant. Trebuie să urce pe fiecare treaptă, nu poate ajunge direct la capătul drumului. Peste câtiva ani sau poate chiar peste câteva luni poate că va renunta de bună-voie să meargă la comedii. Se va folosi mai mult dacă va urca pe treapta următoare la momentul potrivit, nu când îi impun eu.

- Nu vă înteleg.

- Uite, îti dau un exemplu. Tu asculti la tine acasă muzică religioasă?

- Da, cum să nu. Uneori ascult până suprasolicit casetofonul.

- Aici vroiam să ajung. Si atunci, îti mai pui muzică?

- Nu, să nu-l stric.

- Asa e si cu sufletul. Cum să-ti explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dacă îi dai hrană duhovnicească tot timpul, fără să îi dai timp să digere ce mănâncă, face indigestie. Toate trebuie făcute cu măsură.

Era cineva care vâna prin pustie dobitoace sălbatice si [acesta] l-a văzut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit. Iar bătrânul, vrând să-l încredinteze pe el că trebuie câte putin să se pogoare fratilor, i-a zis lui: "Pune săgeata în arcul tău si întinde-l". Si a făcut asa. Si i-a zis lui: "Întinde iarăsi". Si a întins. Si iarăsi i-a zis: "Întinde-l". Si a zis lui vânătorul: "De îl voi întinde peste măsură, se frânge arcul". Zis-a lui bătrânul: "Asa si la lucrul lui Dumnezeu: dacă peste măsură vom întinde cu fratii, degrabă se rup. Deci trebuie câte putin si câteodată a ne pogorî fratilor". Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la bătrânul, s-a dus. Si fratii, întărindu-se, au mers la locul lor. (15-9)

Un crestin, citind viata Sfântului Serafim de Sarov, a luat hotărârea de a petrece în fiecare noapte câteva ore în rugăciune. Venind să ia binecuvântare pentru asta, duhovnicul l-a întrebat:

- Acum cât timp te rogi în fiecare zi?

- Cam jumătate de oră. Nu mai mult, căci sunt obosit din cauza serviciului.

- Si de acum serviciul o să îti fie mai usor?

- Nu, o să fie la fel, dar am să mă lupt mai mult cu oboseala.

- Lasă socotelile astea, lasă râvna fără măsură. Dacă vei citi viata Sfântului Ierarh Nicolae, o să îti propui să faci câteva minuni? Nu merge asa. Ia-o încet, să nu ajungi în prăpastie. Si, după ce vei începe să te rogi mai mult în fiecare zi, abia apoi să îmi vorbesti despre privegherea de noapte.

Un frate a venit la avva Theodor si a început a grăi si a cerca lucruri pe care încă nu le făcuse, si i-a zis lui bătrânul: "Încă nu ai aflat corabia, nici vasele tale nu le-ai pus si, mai înainte de a înota, ai ajuns acum la cetatea aceea? Deci, după ce vei face întâi lucrul, vei veni la acelea despre care grăiesti acum". (9-88)

__________________

Sursa : EDIT -cititi mai multe , sunt foarte frumoase .

Un bărbat se plângea duhovnicului:

- Dacă mă uit la filmele la care se uită sotia mea, mintea mea se adună foarte greu la rugăciune. Când se întâmplă să vedem un film de care mă folosesc în vreun fel, îmi e mai bine. Dar dacă stau cu ea să văd vreun episod de telenovelă sau vreo emisiune de divertisment, la rugăciune mă rog mecanic, parcă inima mi-e de piatră.

Duhovnicul îl întrebă:

- Dar ce, ai vrea să ai mintea limpede după ce te risipesti în fel si chip? Dacă până si pe mine, ca preot, mă tulbură uneori atmosfera de la unele mese de botez, la care dacă as lipsi i-as mâhni pe oameni, cum să nu se risipească mintea ta după ce îti intră în ea atâtea desertăciuni? Ai grijă nu numai la ce auzi si la ce vorbesti, ci ai grijă si la ce vezi…

L-a întrebat un frate pe avva Simon, zicând: "De voi iesi din chilia mea si voi afla pe fratele meu răspândindu-se, si eu mă răspândesc cu dânsul. Si de-l voi afla pe el râzând, si eu râd cu dânsul. Deci, când intru în chilia mea, nu am odihnă". Si i-a zis lui bătrânul: "Voiesti, dacă vei iesi din chilia ta si vei afla pe cei ce râd, să râzi si tu, si pe cei ce vorbesc, să vorbesti si tu, si să intri în chilia ta si să te afli pe tine cum erai?". Zis-a fratele: "Dar de ce?". Si răspunzând bătrânul, a zis: "Înăuntru păzeste strajă, afară păzeste strajă".

Mergând într-un pelerinaj cu autocarul, la un popas, trei femei stăteau de vorbă:

Prima spuse:

- Multi bani am aruncat la viata mea pe bijuterii…

A doua, care venea de putină vreme la biserică, o întrerupse:

- Ei si? Nu e dreptul nostru? Ce, trebuie să fim sterse? Cum or să ne mai placă bărbatii, fără farduri, fără bijuterii? O să plece la altele.

A treia spuse si ea, oftând:

- Eu mi-am dorit un singur inel cu diamante, în primul an de căsătorie, si - cu mari eforturi - sotul mi l-a cumpărat. Si acum îmi pare rău că nu am fost mai cumpătată.

Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, că zicea bătrânul: "Când eram copil, cu ceilalti copii păsteam boii. Si m-am dus să fur smochine si, când alergau ei, a căzut una de la dânsii si, luând-o, am mâncat-o. Când îmi aduc aminte de dânsa, sed plângând".

Una putin mai amuzanta :

Cuget ne

Ce-mi este mie lumea aceasta?

Valent,

Pomul cu roade

Un om credincios fiind asuprit de necredincioşi, merse