Pilde crestine

Dragostea fata de aproape

Într-o zi, un bărbat, grăbindu-se să ajungă la tatăl său care îi spusese la telefon că se simte rău, a uitat să îsi cumpere bilet de masină. S-a suit în autobuz si, când au venit controlorii, l-au amendat.

Trecând prin fata unei biserici, bărbatul s-a închinat.

- Degeaba te închini, domnule, că nu scapi de amendă, îi zise controlorul, ironic.

Bărbatul nu spuse nimic. Scoase banii si plăti amenda. Când să coboare, a văzut cum un hot încerca să fure portmoneul controlorului care îl amendase.

- Fiti atent la buzunare, îi spuse bărbatul, coborând din autobuz.

Controlorul îl prinse pe hot cu mâna în buzunarul său. Hotul se trase cu putere într-o parte si o luă la fugă. Nu reusise să fure nimic. Controlorului nu îi venea să creadă că i se întâmplase asa ceva. Dacă nu i-ar fi atras atentia cel pe care îl amendase, ar fi rămas fără portmoneu. Si tocmai îsi primise salariul… .

Un frate, călătorind si rătăcindu-se, a întrebat pe niste oameni să-l înstiinteze să cunoască drumul, iar aceia fiind tâlhari l-au rătăcit în locuri pustii. Si mergând unul după dânsul să-l jefuiască si poruncindu-i să treacă un sant, acolo unde treceau ei, a năpădit un crocodil asupra tâlharului. Iar fratele, văzând fiara că s-a pornit asupra omului, nu a trecut cu vederea, ci a strigat către tâlhar, arătându-i pornirea fiarei. Fugind acela, a multumit fratelui, minunându-se de dragostea lui. (21-384)

_______

Sursa : EDIT- cititi mai multe , sunt foarte frumoase !

Certurile bune

În Săptămâna Patimilor, doi soti si-au împărtit treburile casnice, altfel încât să termine cât mai repede curătenia. Stabiliseră că trebuiau să termine înainte de Miercurea Mare, ca să aibă cât mai mult timp pentru cele duhovnicesti. Dacă terminau, până la Pasti mai aveau de făcut numai mâncare. Le rămânea destul timp să se ocupe de cele duhovnicesti.

Sotia si-a terminat partea ei de treabă. Până să plece la denie, s-a gândit să bată covoarele. Sotul întârziase acasă, fiind retinut la serviciu. Când a venit, a văzut-o pe sotie în fata blocului bătând covoarele.

- Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? Mă schimb si vin eu să le bat. Nu trebuia să faci si treaba asta.

- Nu, du-te sus si mănâncă, mă descurc si singură. Ce, până să mă mărit nu tot eu le băteam? Că tata nu mai avea putere.

- Opreste-te, că mă superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.

Înainte de a pleca la biserică, părintele lor duhovnic, care le era vecin, a văzut scena de pe balcon. Le-a spus:

- Asa să vă certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare să vrea să îl ajute pe celălalt cât mai mult. Si certurile astea vor avea plată de la Dumnezeu.

Un monah avea sub ascultare un alt monah, care era într-o chilie departe cu zece mile. Deci i-a zis lui gândul: "Cheamă-l pe fratele să vină să ia pâinea". Si iarăsi a socotit: "De ce pentru pâine să supăr eu pe fratele să vină zece mile? Mai vârtos să o duc eu". Si, luând-o, a plecat la el, dar, mergând, s-a lovit cu piciorul de o piatră si, rănindu-i-se degetul, curgea sânge mult. De durere a început să plângă. Atunci îndată a venit la el îngerul, zicând: "De ce plângi?". Iar el, arătându-i rana, a zis: "Pentru aceasta plâng". Zis-a îngerul: "Nu plânge pentru aceasta, că pasii tăi pe care îi faci, pentru Domnul se numără si spre marea răsplătire înaintea fetei lui Dumnezeu se văd".

Atunci, multumind pustnicul lui Dumnezeu, călătorea bucurându-se. Si venind la fratele, i-a adus pâinile si i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu si, dându-i pâinea, s-a întors. A doua zi luând iarăsi pâine, a plecat la alt monah să o ducă. Si s-a întâmplat de venea si acela la el si s-au întâlnit pe cale amândoi. Astfel a zis cel ce mergea către cel ce venea: "O comoară aveam si ai căutat să mi-o furi?". Si el a zis lui: "Au doară usa cea strâmtă numai pe tine te încape? Lasă-ne si pe noi să venim împreună cu tine". Si îndată vorbind ei, li s-a arătat îngerul Domnului si le-a zis: "Prigonirea aceasta a voastră s-a suit la Dumnezeu ca un miros de bună mireasmă!" (3-346)

_________

Sursa :EDIT- cititi mai multe , sunt foarte frumoase !

Un om s-a dus la duhovnic sa primeasca sfat.

Si i-a povestit prin ce a trecut el:

Era casatorit cu o femeie ajunsa atee, fara credinta si inversunata impotriva lui Dumnezeu.

Omul avea o camera cu icoane si candela unde se ruga in fiecare zi cat avea timp.

Sotia lui cand il vedea ca intra sau iese din camera, ii vorbea batjocorilor.

Asa s-au intamplat lucrurile mult timp pana intr-o zi cand vazandu-l sotia ca iese de la rugaciune a inceput sa batjocoreasca. Sotul nu a mai suportat, a intrat inapoi in camera si a zis: Doamne nu mai suport sau eu sau ea.

Dupa cateva luni sotia s-a imbolnavit si a murit.

Asta i-a povestit duhovnicului.

Duhovnicul cand a auzit i-a spus: Mare pacat ai facut!

Omul a continuat: Sa vedeti ca inainte de a muri sotia a stat in spital o vreme si pe patul de spital mi-a cerut sa-i aduc un preot care s-o spovedeasca.

Atunci a zis duhovnicul, ai mai mic pacat.

Intamplare reala

_altul a scris:

Un om s-a dus la duhovnic sa primeasca sfat.

Si i-a povestit prin ce a trecut el:

Era casatorit cu o femeie ajunsa atee, fara credinta si inversunata impotriva lui Dumnezeu.

Omul avea o camera cu icoane si candela unde se ruga in fiecare zi cat avea timp.

Sotia lui cand il vedea ca intra sau iese din camera, ii vorbea batjocorilor.

Asa s-au intamplat lucrurile mult timp pana intr-o zi cand vazandu-l sotia ca iese de la rugaciune a inceput sa batjocoreasca. Sotul nu a mai suportat, a intrat inapoi in camera si a zis: Doamne nu mai suport sau eu sau ea.

Dupa cateva luni sotia s-a imbolnavit si a murit.

Asta i-a povestit duhovnicului.

Duhovnicul cand a auzit i-a spus: Mare pacat ai facut!

Omul a continuat: Sa vedeti ca inainte de a muri sotia a stat in spital o vreme si pe patul de spital mi-a cerut sa-i aduc un preot care s-o spovedeasca.

Atunci a zis duhovnicul, ai mai mic pacat.

Intamplare reala

Super pilda !

Despre razboiul duhovnicesc

Raluca, o studentă, s-a îndrăgostit de un coleg de facultate, Mircea. Fiind prietenă cu sora acestuia, Elena, cu care mergea tot timpul prin discoteci, au încercat să îl atragă într-o cursă.

Tânărul locuia într-o garsonieră, singur. Plecase de acasă deoarece nu se mai întelegea cu părintii, care nu vroiau să îl lase să meargă la biserică. Spuneau că Biserica tâmpeste oamenii, că îi transformă pe oameni în roboti care nu stiu să se bucure de plăcerile vietii.

Într-o seară, la Mircea au venit cele două fete:

- Te rog, tine-o la tine pe Raluca noaptea asta. La ea acasă e petrecere noaptea asta, că e ziua de nastere a surorii ei. Dar nu am vrut să mai stăm, că mâine avem un examen greu. Si nu ne plăcea nici muzica. As fi luat-o la noi, dar stii că nu avea unde dormi.

- Si ce, aici e mai mult spatiu?

- Nu, dar aveti două paturi. Si de fapt nu mai vrea să mai vină pe la noi, că s-a supărat tata pe ea, nu mai stiu de ce s-au contrazis.

Până să se dezmeticească Mircea, sora sa iesise pe usă. Raluca adusese niste prăjiturele. După ce le-au mâncat, s-a întins pe pat si îl privea atentă pe Mircea.

El s-a dus în bucătărie si a început să citească din Psaltire. Se simtea ispitit de fată.

- Pot să fac un dus? l-a întrebat Raluca.

- Dacă vrei, fă.

După câteva minute, Raluca a venit cu pieptul gol la el:

- Îmi dai te rog si un prosop?

Văzând-o la fată, Mircea s-a înrosit. I-a dat prosopul si a început să citească cu voce tare. Când fata a intrat în baie, el a scos cureaua si a început să se lovească peste picioare. S-a lovit până ce i s-au înrosit picioarele. Nici nu si-a dat seama că Raluca îl privea, acoperindu-si trupul cu prosopul:

- De ce te lovesti, ce te-a apucat?

- Mă lovesc eu ca să nu mă lovesti tu. Dacă mai stau mult lângă tine, simt că iau foc. A mai rămas o fată la mine peste noapte, si atunci nu am rezistat. M-am spovedit, si m-am hotărât ca până mă voi căsători să nu mă mai ating de vreo altă fată. Stii ceva, rămâi tu aici până dimineată, că eu mă duc să dorm în altă parte.

Mircea s-a încăltat repede si a iesit pe usă, fără să o întrebe pe fată dacă e de acord cu hotărârea lui.

Dimineata, când a venit să îi vadă pe cei pe care se astepta să fie prieteni, Elena a găsit-o pe Raluca tristă.

- Ce-i cu tine, ce ti-a făcut? V-ati si certat?

- Nu, nu. Mi-a spus că are o altă prietenă, si a plecat la ea, a spus Raluca, încercând să îsi ascundă lacrimile. Când să plece, a băgat pe furis în geantă Psaltirea. În loc să se ducă la facultate, s-a dus în parc si s-a gândit la ceea ce i se întâmplase. Nu credea că mai există tineri care să pună credinta în Dumnezeu mai presus de satisfacerea plăcerilor trupesti.

A citit putin din Psaltire, si i-a părut rău că nu stia aproape nimic despre Dumnezeu. S-a dus la bancă, si-a scos economiile cu care vroia să plătească operatia de implant cu silicon, si în loc de silicon a cumpărat cărti duhovnicesti. Din ziua aceea si-a schimbat viata.

Un sihastru oarecare din părtile Egiptului sedea singur într-o chilie în pustie si era vestit. Dar, din lucrarea diavolului, o femeie nerusinată, auzind despre dânsul, zicea celor tineri: "Ce îmi veti da, să-l surp pe sihastrul acesta?". Iar ei s-au tocmit să-i dea orice. Si iesind ea seara, a venit la chilia lui, ca si cum s-ar fi rătăcit, si, stând la usă, a bătut. Iar bătrânul, iesind si văzând-o, s-a tulburat si a zis: "Cum ai venit aici?". Ea însă plângând a răspuns: "Rătăcindu-mă, am venit aici, ci fă milă cu mine si nu mă lăsa să mă mănânce fiarele". Deci, făcându-i-se lui milă, a băgat-o înăuntru. Apoi noaptea a început diavolul să-i semene gândurile curviei. Iar el, cunoscând războiul vrăjmasului, a zis întru sine: "Mestesugurile vrăjmasului întuneric sunt, iar Fiul lui Dumnezeu lumină este".

Si, sculându-se, a aprins lihnariul (candela) si fiindcă flacăra poftei încă crestea într-însul si cumplit îl aprinsese pe bărbat, a zis iarăsi întru sine: "Cei ce fac acestea merg în chinuri. Deci, de aici te cearcă de poti suferi focul cel vesnic". Si punându-si degetul său în focul lihnariului, nu l-a luat până ce nu a ars cu totul. Căci pentru multimea înfocării trupului arzând, el de foc nu simtea atât. Deci, după ce a ars cel dintâi, l-a pus pe cel de-al doilea, după aceea pe cel de-al treilea; si asa făcând până dimineată, toate degetele mâinilor lui le-a ars. Iar ticăloasa aceea, văzând ce a făcut bătrânul, de frică a încremenit si cu totul a amortit.

Tinerii ce se tocmiseră cu ea, făcându-se dimineată, au venit la sihastru si l-au întrebat, zicând: "Venit-a aseară aici o femeie?". Si le-a răspuns lor: "A venit si doarme înăuntru". Iar ei, intrând, au aflat-o moartă. Apoi i-au zis lui: "Avvo, a murit". Atunci bătrânul, descoperindu-si mâinile sale, le-a arătat lor, zicând: "Iată ce mi-a făcut fiica diavolului, mi-a prăpădit degetele!". Si povestindu-le lor cele despre sine, a zis: "Scris este: nu răsplăti rău pentru rău, ci să ne rugăm să învieze". Si făcând el rugăciune, a sculat-o si a slobozit-o. Iar ea, ducându-se, s-a înteleptit de aici înainte. (38-304)

_________

Sursa : EDIT- cititi mai multe , sunt foarte frumoase !

Neverknow1 a scris:

A citit putin din Psaltire, si i-a părut rău că nu stia aproape nimic despre Dumnezeu. S-a dus la bancă, si-a scos economiile cu care vroia să plătească operatia de implant cu silicon, si

Pippo a scris:

Vai ce-am mai ras Nu este o pilda prea buna. Nu stiu cine a scris-o, dar sigur nu a scris-o un duhovnic, cel putin nu unul bun.

Parerea ta .

___________________________________________________________________________________________________________________________

Alta pilda impresionanta :

Doi frati, elevi de liceu, stăteau de vorbă. Fratele mai mare l-a întrebat pe celălalt:

- Tu de ce nu te-ai spovedit? Mâine e praznicul Adormirii Maicii Domnului si nu mai ai timp. Cum o să te mai împărtăsesti? Ai postit degeaba?

Celălalt se rusină, dar îi răspunse:

- Îti spun numai dacă nu le spui părintilor nostri.

- Nu le spun.

- De câteva săptămâni am început să trăiesc cu prietena mea. Si nu vreau să renunt la ea. Dacă i-as spune că nu vreau să ne mai iubim, m-ar părăsi, nu m-ar întelege. Oricum, mi-a fost rusine să mă spovedesc.

Fratele mai mare reusi să îl convingă pe fratele mai mic să se spovedească. Dar îl judecă foarte aspru pentru păcatul pe care îl făcuse. Desi îi vorbise fratelui mai mic cu dragoste, în sufletul său simtea că era scârbit de el, si îl considera necredincios.

Fratele mai mic s-a spovedit. După câteva zile, fratele mai mare a început să fie ispitit de gândul desfrânării. Era foarte curios să simtă cum este acest păcat. Când se hotărî să se culce cu o fată, îsi aduse aminte de sfaturile pe care i le dăduse fratelui său. Si se duse să se spovedească.

- Părinte, de câteva zile sunt ispitit să cunosc dragostea trupească. Niciodată nu am mai simtit o asemenea atractie pentru asta. Dar acum nu cred că mai pot rezista.

- Pentru că l-ai judecat pe fratele tău, de asta vrei să faci acelasi lucru, nu-i asa? Pe cât de mult bine ai făcut că l-ai îndreptat spre scaunul de spovedanie, pe atât de rău ai făcut că l-ai judecat. Nu trebuia să judeci păcătosul, ci păcatul. Ai ridicat un greu război asupra ta. Dar cred că după această spovedanie lupta ta se va usura. Însă, tine minte: dacă o să mai judeci păcatele altora, vei cădea tu singur în ele. Ar fi trebuit să Îi dai slavă lui Dumnezeu că te-a ferit până acum de astfel de gânduri. Te-a acoperit cu harul Său.

- Deci să fiu de acord cu păcatele altora? Să zic în gândul meu că bine fac colegii mei care merg la bordel? Sau cei care, pentru a nu merge la bordel, îsi satisfac singuri poftele?

- Nu am zis să treci cu vederea gravitatea păcatului. Păcatul este păcat. Însă, chiar dacă stim că altii păcătuiesc, nu trebuie să ne mândrim si să ne considerăm mai sfinti decât ei. Să ne vedem de păcatele noastre. Dacă putem să le dăm un sfat smerit, foarte bine. Dar, dacă ne scârbim de ei, o să cădem mai tare si o să ne pară rău.

Un frate a întrebat pe avva Pimen, zicând: "De voi vedea vreun frate despre care am auzit vreo greseală, nu vreau să-l bag pe el în chilia mea; iar de voi vedea vreunul bun, mă bucur împreună cu el". I-a zis lui bătrânul: "De faci fratelui celui bun putin bine, îndoit fă cu acela, că el este cel neputincios. Căci era cineva într-o obste, anume Timotei, pustnic, si auzind egumenul veste de un frate pentru o ispită, l-a întrebat pe Timotei de el. Si l-a sfătuit să-l scoată afară. Deci, după ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, până ce s-a primejduit. Si plângea Timotei înaintea lui Dumnezeu, zicând: "Am gresit, iartă-mă!". Si i-a venit lui glas zicând: "Timotei, să nu socotesti că aceasta ti-am făcut tie pentru altceva, decât numai că ai trecut cu vederea pe fratele tău în vremea ispitei lui"". (70-175)

________________

Sursa : EDIT - cititi mai multe , sunt foarte frumoase !

Neverknow1 a scris:

Parerea ta .

Nu este o simpla parere, este o constatare obiectiva. Cine a scris lucrul asta are o intelegere de gradinita atat a vietii cat si a crestinismului.

Putem comenta un topic intreg greselile pe care le-a comis. Este una dintre "pildele" care strica imaginea crestinismului datorita superficialitatii si neintelegerii lucrurilor.

Despre rugaciunea curata si importanta ei

Un bătrân oarecare, duhovnicesc, dintr-o mănăstire, a văzut odată la fereastra chiliei unui frate doi draci care stăteau si ascultau la fereastra fratelui si ascultând putin începeau a sălta; si iar stând ascultau si iar începeau a sălta si asa făceau câtva timp. Iar bătrânul, văzând, s-a sculat de unde sedea si privea si a mers la chilia acelui frate să vadă pricina de atâta bucurie si săltare a acelor spurcati diavoli. Si apropiindu-se bătrânul de chilia fratelui, dracii, văzându-l venind asupra lor, rusinându-se s-au dat în lături ca niste câini, unul într-o parte, altul într-alta, si asa depărtându-se au fugit. Iar bătrânul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau săltând acei draci, l-a auzit pe acela în chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastră. Si îndată a priceput si a cunoscut bătrânul că pricina bucuriei si săltării spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si, intrând la dânsul în chilie, l-a găsit stând la fereastră si citind.

Fratele, îndată lăsându-si citirea, s-a închinat după obicei, cu smerenie. Atunci bătrânul i-a zis: "Fiule, mai de folos ti-ar fi tie de te-ai culca în chilia ta si să dormi toată ziua decât să citesti cu asa sunet în glas, precum citesti. Căci nu-ti este de nici un folos, ci este bucurie si veselie si săltare dracilor. Acum, iată, am gonit doi draci de la fereastra ta, care se bucurau si săltau ascultând si auzind glasul citirii tale, si pe care i-am văzut de la chilia mea, ascultând si săltând la fereastră. Dinadins am venit la tine, fiule, ca să-ti părăsesti acel sunet de glas în rugăciunea si citirea ta si să-ti citesti pravila si rugăciunea călugăreste, în taină, după cum ne-a poruncit nouă Domnul Hristos si Sfintii Părinti, iar nu cu sunet de glas întru auzirea oamenilor si a dracilor". Zis-a fratele: "Dar ce să fac, părinte, că eu asa m-am obisnuit si m-am deprins a citi si în alt chip nu pot să citesc? Că de voi citi în taină, îmi pare că nu înteleg, si nici nu stiu ce citesc si de citirea în taină eu nu mă îndulcesc, nici nu simt umilintă, sau ceva de folos pentru inima mea".

Zis-a lui bătrânul: "Dacă nu simti, fiule, umilintă în inima ta si zici că nu te folosesti de rugăciunea si citirea ta când te rogi si citesti în taină, apoi cum te vei umili si te vei folosi de rugăciunea si citirea ta pe care o faci cu sunet si cu glas întru auzirea oamenilor si a dracilor, întru lauda, fericirea si slăvirea oamenilor si întru bucuria, mângâierea si săltarea dracilor? Această citire Dumnezeu nu o iubeste si Sfintii Părinti nu o primesc. Cum si în ce chip trebuie să ne citim rugăciunea si pravila, Însusi Domnul si Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca Cel ce este pururea purtător de grijă pentru binele, folosul si mântuirea noastră, cu însăsi gura Sa ne-a învătat pe noi si pururea ne învată la Sfânta Evanghelie zicând: "Când vei vrea să te rogi si să-ti citesti pravila, intră în cămara ta si închide usa ta. Asa citeste si te roagă în taină Părintelui tău. Si Părintele tău, care vede si aude tainele, Acela îti va da tie la arătare mila si darurile Sale". Si iarăsi zice: "Când vă rugati, nu grăiti multe vorbe în rugăciunea voastră, ci în scurtă vorbă si deasă să fie rugăciunea si citirea voastră!"

Deci din citirea si rugăciunea săvârsită în acest chip se naste umilinta si folosul sufletului spre mântuire. În acest chip toti Sfintii Părinti îsi citeau pravila si rugăciunea lor. Si pentru aceasta toti părintii, când îsi făceau chilia, îsi făceau si cămară osebită, să le fie pentru rugăciunea si pravila lor. Deci, si tu, fiule, de vrei să te folosesti si să-ti fie primită rugăciunea, citirea si pravila, asa urmează si te vei mântui. Iar de nu vei voi să urmezi si să faci asa, să stii că în zadar îti va fi toată zăbava citirii, a pravilei si a rugăciunii".

Părintele Ioan le spunea credinciosilor:

- Când vă sculati dis de dimineată, primul lucru pe care trebuie să îl faceti este rugăciunea. Căci, dacă amânati să vă rugati, o să tot găsiti altceva de făcut si până la urmă nu o să mai aveti timp pentru rugăciune. Cine începe ziua cu rugăciune, va petrece întreaga zi sub binecuvântare dumnezeiască. Si, tot asa, când vine vremea să vă faceti canonul, nu mai căutati să faceti înainte altceva, gândindu-vă că aveti destul timp. Că, dacă vă pierdeti timpul cu alte lucruri, o să obositi si o să vă faceti canonul în grabă, fără luare aminte. Dati-i canonului importanta pe care o merită. Să stiti că important este nu numai să vă faceti canonul, important este si cum vi-l faceti. Si la asta contează mult grija pe care o aveti fată de canon.

Zis-a un bătrân: "De vei lucra lucrul mâinilor tale în chilia ta si va sosi ceasul rugăciunii tale, să nu zici: "Să sfârsesc aceste putine smicele de finic si asa mă voi scula". Ci scoală-te la fiecare ceas si dă-i lui Dumnezeu datoria. Fiindcă de vreme ce câte putin te obisnuiesti să te lenevesti la rugăciune si la pravilă, sufletul tău se face pustiu de tot lucrul trupesc si duhovnicesc. Căci de dimineată se vede osârdia ta". (4-413)

O fată credincioasă a plecat cu colegii si cu diriginta ei