Început de Cr28, Sâm 2 iun 2012 · 154 răspunsuri · 24.844 vizualizări
Marinel a scris:Asta spuneam, nu doar energia este cuantificată, ci şi spaţiul, şi timpul. De aceea spaţiul nu poate fi divizat la infinit, iar paradoxul dispare.
Da, asta spun şi eu, când zic de rezolvarea paradoxului lui Zeneon, folosind metoda lui Socrate: de a nu ne baza pe simţuri, ci pe raţiune. Singura rezolvare a problemei este dată de ideea că lumea e simulată, şi nu există mişcare, deoarece raţiune aşa arată.
lynxul_negru a scris:Inca imi persista in minte senzatia ca timpul este o functie de modificare/miscare a spatiului. daca ar exista un univers care ar aparea, dar nu ar avea loc inflatia initiala si nici expansiunea, cu alte cuvinte un univers care sa ramana la singularitatea initiala, acolo, din pricina imobilitatii/nemodificarii lui, nu s-ar inregistra timp, acolo aceasta marime/dimensiune nu ar exista.
"Săgeata" timpului este determinată de expansiunea universului. De aceea acolo unde expansiunea este mai lentă, adică
Black velvet a scris:Daca nu ar exista timp nimic nu s-ar mai misca, iar Universul ar fi ca o stana de piatra. Miscarea este posibila doar in conditiile existentei timpului, care face posibila diferentierea intre doua stari distincte, altfel ar exista doar o singura stare, cea de repaos.
Nu timpul da miscare, ci miscarea da senzatia trecerii timpului.
Intre cele 2 stari e o asteptare ce da senzatia de timp. In realitate sint doar starile, pe care noi le observam.
Nu exista satre de repaos. Totul e in miscare.
Dar din alt punct de vedere, numai ce vrem noi vedem din acea miscare, si chiar totul poate incremeni. Cind se opreste timpul in loc. de fapt noi sintem atunci inafaratimpuluisispatiului.
Marinel a scris:Aceasta este o concepţie subiectivă asupra timpului. Este ca şi cum ai spune că o masă nu există dec
Mi se pare ca Einstein a spus ca daca cineva sta pe Pamant si are un ceas, iar altcineva pleaca intr-o racheta spatiala si la randul lui are un ceas potrivit ca si primul ceas, cand se va intoarce pe Pamant ceasul astronautului va fi in urma celui de pe Pamant. Are legatura cu teoria relativitatii. Se pare ca timpul curge altfel pentru cineva aflat in miscare decat pentru cineva aflat in stationare.
Numai in cazul miscarilor la viteze apropiate de cea a luminii. Altfel nu.
Intergalactic a scris:Se pare ca timpul curge altfel pentru cineva aflat in miscare decat pentru cineva aflat in stationare.
A, da, asa e! 
Pai daca luam doi insi, si distanta unei statii de autobuz, de la A la B, timpul de parcurs va fi mai scurt pentru cel care fuge decat pentru cel ce sta in statie. 
Este Pisi, ca sunt destept ? :roll:
Bai, tu te-ai intalnit cu Ainştain in calatoriile tale prin străinătăţuri!
Timpul este si mai scurt pentru ala care merge cu autobuzul de la A la B. Iar pentru ala care vine de la B la A este negativ.
Relativitate, tată!
Editat Vin 12 apr 2013 23:24
lynxul_negru a scris:Bai, tu te-ai intalnit cu Ainştain in calatoriile tale prin străinătăţuri!
Timpul este si mai scurt pentru ala care merge cu autobuzul de la A la B. Iar pentru ala care vine de la B la A este negativ.
Relativitate, tată!
Dap, am baut o cafea impreuna alaltaieri la Trocadero. Si asta e ixemplu ce mi l-a dat el. 
Cr28 a scris:O idee noua - timpul este doar o unitate de masura inventata de noi care reprezinta raportarea uneia sau a mai multor miscari la cel putin o alta miscare. Nu ar putea exista notiunea de timp daca nu ar exista cel putin doua miscari.
In prezent, raportarea miscarilor la miscarea pamantului in jurul soarelui si la miscarea pamantului in jurul propriei axe reprezinta "timpul" folosit.
Black velvet a scris:Chiar daca timpul nu este constituit din materie, tot o dimensiune este, trebuie doar sa-ti modifici perceptia asupra termenului dimensiune si sa nu-l mai asociezi cu notiunea de spatiu material.
Timpul este definit ca o marime ce cuantifica succesiunea evenimentelor, deci asta este!
Sincer sa fiu imi pare mult prea simplista si prea putin argumentata aceasta teorie:tocmai diferentele de dimensiune,functie de referinta a acestuia imi comfirma ca timpul exista in realitate nu doar ptr.ca l-am creat noi;existenta lui este determinata matematic,simturile noastre ar putea fi pacalite de masura lui.Orice evolutie,orice entropie impune existenta timpului.
lynxul_negru a scris:Numai in cazul miscarilor la viteze apropiate de cea a luminii. Altfel nu.
Si ce parere aveti despre notiunea de timp la viteze superluminice?Se spune ca nu exista o asemenea viteza,dar deja avem argumente ca ea exista...Cu siguranta ca ati auzit de quarcuri(componente,sau energii subatomice)...In plus teoria arhicunoscuta a Bigbang-ului mascheaza de fapt o deflagratie cu viteze superluminice-vreo indoiala in aceasta privinta?E foarte interesant de gindit la asta,stiind ca la viteza luminii timpul este zero;Practic ar fi trebuit sa fie o evolutie ...in trecut.
Marinel a scris:Nici soluţia ta nu este mai credibilă decât celelalte -vezi paradoxul lui zenon
În cazul unui călător care merge pe jos, soluţia o constituie cuantificarea mişcării. Călătorul face doar paşi întregi, nu milionimi de pas.
În cazul săgeţii, mişcarea fiind (cel puţin aparent) continuă, se pot găsi alte rezolvări. Este logică şi explicaţia lui Russell, potrivit căreia în cazul în care intervalul de timp tinde la zero nu poate exista mişcare, aceasta fiind relativă la un interval de timp şi la un anumit spaţiu - ceea ce spuneam şi eu mai sus.
Mai mult, atât spaţiul cât şi timpul sunt cuantificate la valori foarte mici, nu sunt continue De fapt este suficientă cuantificarea unei singure mărimi pentru o soluţie evidentă. Atunci, dacă spui că într-o cuantă de timp, de 10^-16 s, săgeata se deplasează cu 10^-15m, este ca şi cum ai spune că într-o secundă, săgeata se deplasează 10m.
Impresia mea (proprie si personala) legata de acest paradox,este ca se greseste atunci cind este devizata la infinit miscarea din A inspre B...Dovada rezulta din insasi reversul acestei demonstratii,si anume;daca teoria spune ca in urma divizarii la infinit a acestei distante rezultatul este 0,firesc ar fi si ca,daca am cuantifica toate aceste diviziuni(caci suna mai firesc sa adun ordinele de marime din interiorul distantei A-B),rezultatul sa fie tot 0,ceea ce e absurd.Insasi experimentul presupune din start o fracturare la infinit a unei valori certe,nu a lui zero