lupini a scris:Unul dintre marile genii ale secolului 20, Kurt Gödel, a renunţat la facultatea de fizică în 1925, deoarece, spunea el, aceasta, fizica se bazează pe experimentele simţurilor. A îmbrăţişat matematica şi filosofia, pentru că, tot el spunea, acestea au la fundament cunoaşterea bazată pe raţiune pură, care ne permit să avem revelaţii, adică intuiţii raţionale.
Matematica este un instrument util, dar care ne poate păcăli, dacă îl folosim greşit.
În cazul paradoxurilor avem de-a face cu erori de calcul sau cu folosirea unor premise greşite.
Cunoaştem acea "demonstraţie matematică" din care rezultă că 1=-1.
Un alt mare matematician demonstra că viaţa nu putea să apară, pentru că numărul de combinaţii aleatoare necesare pentru a forma cel mai simplu lanţ ADN este prea mare. Săracul de el, nu prea cunoştea fizică şi chimie, considerând că doar "pura" matematică dă rezultate corecte.
mircea_hodor a scris:Impresia mea (proprie si personala) legata de acest paradox,este ca se greseste atunci cind este devizata la infinit miscarea din A inspre B...
Acesta este un punct de vedere. Dacă vorbim despre mişcarea uniformă, ea este într-adevăr, continuă. Divizarea acestei mişcări spre infinit nu are sens, pentru că oricum, viteza este aceeaşi. Pe măsură ce reducem spaţiul, reducem de fapt şi timpul, pentru a păstra viteza constantă.
Când vorbim despre mişcarea accelerată, vorbim despre un raport între forţă şi masă. Forţa nu poate fi decât cuantificată. Atunci când păşesc, trebuie să pun în acţiune un anumit număr de fibre musculare, atunci când o maşină se deplasează, este nevoie de o cantitate de energie pentru a declanşa mişcarea. Fireşte, şi masa este cuantificată, materia nu este divizabilă la infinit.
