Timpul - o teorie noua

lynxul_negru a scris:

Eu ziceam exact invers, respectiv ca modificarea materiei, adica miscarea, exista anterior iar timpul nu este decat o marime/dimensiune aparuta ca o consecinta, o reprezentare de-a noastra care pune in legatura doua stari distincte.

Asta ar fi valabil doar

Marinel a scris:

De fapt relaţia este puţin alta, dar trebuie să introducem şi spaţiul

lupini a scris:

O teorie care pare absurdă spune că nu spaţiul se extinde, ci percepţia spaţiului.

Nu este chiar absurdă, din moment ce tot ceea ce cunoaştem, cunoaştem prin intermediul organelor de simţ. Dar nu pot discuta această teorie dec

Marinel a scris:

Dar nu pot discuta această teorie decât dacă o citesc cât mai aproape de versiunea iniţială.

Îţi propun un text pe care eu l-am mai scris şi în altă parte.

E o vorbă care spune aşa: "Când privim lumea diferit, vedem lucrurile diferit."

Asta mă duce cu gândul, printre alte destinaţii, şi la filosoful antic Zenon din Elea, şi la celebrele lui paradoxuri. Pe unul dintre acestea l-am redat mai jos şi l-am adaptat:

"Un călător vrea sa ajungă din oraşul A în oraşul B. Pentru aceasta, călătorul trebuie, pentru început, să parcurgă jumătate din distanţa dintre cele două oraşe. Pentru a parcurge această jumătate a distanţei, călătorul trebuie să parcurgă, pentru început, jumătatea jumătăţii drumului, adică o pătrime din drum. La fel, pentru a parcurge pătrimea din drum, el trebuie, pentru început, să parcurgă jumătatea pătrimii, adică o optime, şi aşa mai departe."

Raţionamentul lui Zenon este următorul: dacă procesul ar continua suficient de mult, la un moment dat distanţa pe care călătorul trebuie s-o parcurgă la începutul călătoriei dintre oraşele A si B tinde spre zero, neexistând astfel mişcare. Şi totuşi, oricine poate face precum Diogene din Sinope, care pentru a arăta falsitatea ideii lui Zenon, s-a ridicat în picioare în mijlocul mulţimii, şi a mers, arătând că există mişcare. Şi totuşi...

Da, şi totuşi, trebuie să mergem la Platon, de fapt la Socrate, care e prezentat de către Platon în opera lui numită "Republica", afirmând următoarele: "lumea materială care ne înconjoară nu este una reală, ci numai o umbră a lumii reale. Realitatea nu este disponibilă celor ce folosesc simţurile, ci numai celor care folosesc raţiunea, deoarece existenţa sensibilă, accesibilă doar simţurilor, e diferită de existenţa inteligibilă, accesibilă doar raţiunii."

Să luăm ca analogie lumea jocurilor pe calculator. Vedem că pe monitor există o mişcare a personajelor. Dar totuşi, nu se mişcă nimic, pentru că pe hard-drive-ul calculatorului, informaţia care stă la baza afişării pe monitor, nu se mişcă. Ceea ce vedem noi ca translaţie, e de fapt o iluzie creată de afişazul monitorului. Înseamnă că trăim şi noi într-un uriaş monitor ? Probabil că da ! Probabil că suntem o simulare a civilizaţiei umane din viitor, ce dispune de o mare putere de calcul. Şi probabil că viitorul ne va aduce o seamă de invenţii, printre care şi "monitorul real", sau "monitorul virtual", în care vom putea intra direct cu mintea.

Prin urmare, sensibilul, adică simţurile, ne fac să percepem că în lume există mişcare, dar raţiunea, precum cea din paradoxul lui Zenon, ne arată că de fapt nu există mişcare....şi deci nici timp, ci totul e numai o percepţie.

lupini a scris:

Prin urmare, sensibilul, adică simţurile, ne fac să percepem că

Marinel a scris:

Iluziile apar datorită faptului că creierul nostru este obişnuit cu o anumită interpretare a realităţii.

Totuşi, cum explici paradoxul lui Zenon ? De mii de ani se chinuie matematicienii şi filosofii să-l rezolve, dar încă nu am văzut soluţii credibile. Ce e fascinant este că teoria conform căreia lumea în care trăim e o iluzie simulată, explică acest paradox. Însă asta nu e nimic, dar am aplicat această teorie mai multor paradoxuri, şi acestea sunt dezlegate prin această teorie. Ba mai mult, chiar şi cunoscutul paradox al gemenilor se poate rezolva. Cu siguranţă îl cunoşti, dar îl repet pe scurt: acest paradox spune că nu poate exista o întoarcere înapoi în timp, deoarece, dacă omul s-ar întoarce în timpul bunicului său, şi l-ar omorî când e încă tânăr, înseamnă că bunicul nu i-ar fi dat naştere tatălui celui care a mers înapoi în timp, şi deci nu ar fi avut cine să-l omoare pe acel om (pe bunic), şi de aici apare paradoxul.

Totuşi, teoria simulată a lumii rezolvă acest paradox în felul următor: cum lumea e simulată pe o maşină de calcul foarte puternică, existenţa şi implicit timpul istoric sunt simulări distribuite pe mai multe fişiere.

Pentru a mă face mai bine înţeles, e nevoie de o analogie. Să zicem că am avea capabilitatea tehnologică să punem o cameră de filmat care să funcţioneze fără oprire zeci de ani, o cameră care să ne înregistreze fiecare mişcare. Şi fiecare an filmat să îl punem într-un fişier pe hardul unui calculator, fişiere cărora să le ataşăm ca nume, un an, de exemplu 1980.avi, 1985.avi, 1990.avi, 2011.avi, şi aşa mai departe. Dacă cineva doreşte să editeze ceva în fişierul 1985.avi de exemplu, doar acel fişier va fi editat, fără a avea efecte asupra restului fişierelor. Practic, acele fişiere reprezintă un fel de universuri temporale paralele, independente unele de altele, modificarea unuia, se poate face fără a influenţa pe altul următor. Nu degeaba sunt aşa de multe controverse ale istoriei.

lupini a scris:

Totuşi, cum explici paradoxul lui Zenon ? De mii de ani se chinuie matematicienii şi filosofii să-l rezolve, dar

Marinel a scris:

În cazul unui călător care merge pe jos, soluţia o constituie cuantificarea mişcării. Călătorul face doar paşi întregi, nu milionimi de pas.

Dacă merge cu bicicleta, nu trebuie să facă paşi. Indiferent că merge pe jos, cu maşina sau cu bicicleta, călătorul trebuie să parcurgă prima dată jumătate din drum, apoi jumătate din jumătate, apoi jumătate din jumătatea jumătăţii, şi tot aşa....până distanţa tinde spre zero, şi deci nu mai există o mişcare. Raţionamentul asta spune, spre deosebire de senzaţii, care ne arată că există mişcare.

Cea mai evidentă aplicare a acestei "lipse de translaţie" de tip paradoxul lui Zenon, se poate vedea în cadrul unui atom. Aici, electronii trec de pe o orbită atomică pe alta....fără a exista o deplasare. Pur şi simplu atomii sunt la un moment dat pe o orbită, şi la un alt moment pe altă orbită. Dacă ar exista o deplasare a electronilor de pe o orbită pe alta, ar însemna ca electronul la început să folosesască o fracţiune de energie, apoi o energie tot mai mare şi apoi din nou o fracţiune de energie. Ori se ştie că nu există fracţiuni de energie, ci doar pachete întregi, numite cuante.

lupini a scris:

Ori se ştie că nu există fracţiuni de energie, ci doar pachete

Marinel a scris:

De fapt relaţia este puţin alta, dar trebuie să introducem şi spaţiul