Cr28 a scris:
Renaissance- "Daca pleci de la ideea ca nu exista timp, cum vrei sa ajungi la ceva care sa-ti demonstreze ca timpul exista ?" eu plec de la ideea ca nu exista, cel care demonstra nu pleca de la ideea ca nu exista
Noi plecam de la ideea "NU STIU daca exista sau nu". Nici tu probabil nu negi ca timpul ar putea fi entitate, dar NU STIM, deoarece nimeni nu a demonstrat ca timpul este entitate. Ceea ce este demonstrat, este doar existenta matematica a conceptului de timp.
Exista 3 state logice ale adevarului atunci cand il raportam la constiinta noastra: 1) EXISTA, 2) NU EXISTA 3) NU STIU
Si nu doar state pe care le forteaza in general oamenii tragand repede concluzii eronate.
Cand pornim intr-o cercetare, trebuie sa pornim cu "NU STIU", iar dovezile demonstreaza daca EXISTA sau NU EXISTA.
Dealtfel teoria oficiala care ar spune ca "timpul este entitate" ar trebui introdusa la " Teorii stiintifice neverificate ", si nu aceasta discutie care nu se vrea o noua teorie neverificata, ci pur si simplu semnaleaza o eroare in teoriile actuale care ar considera fara nici o dovada existenta timpului ca entitate.
lynxul_negru, pe langa clara si succinta expunere a problemei, a facut o obervatie deosebita (pe care am subliniat-o) :
lynxul_negru a scris:
Poate nu este prea ortodox ce spun (in sensul teoriilor fizicii), dar am senzatia ca miscarea nu presupune neaparat timpul, ci presupune cu necesitate existenta a minim doua stari distincte. Inclin sa cred ca timpul ramane o dimensiune abstracta, cam de genul locului geometric: multimea a cel putin doua stari distincte succesive ale universului sau unui/unor elemente ale acestuia. Cu cat se iau in considerare mai multe stari distincte sau mai multe elemente de referinta, cu atat mai exact segmentam prin conventie aceasta dimensiune.
lynxul_negru a scris:
Si ce natura are timpul in acceptiunea de care vorbesti tu? O necesitate, o caracteristica intrinseca a materiei/universului, o forta (cam asa cum este gravitatia)? Cum poate timpul sa pre-existe si sa determine starile distincte ale materiei?
Mie imi pare ca starile distincte ale materiei sunt cauzate de caracteristicile ei iar timpul este doar o consecinta, o modalitate prin care noi integram aceste stari succesive. In felul asta mi se pare ca explicatia se prezinta in varianta cea mai simpla (stii tu, dupa briciul lui Occam).
-------------------------------------
-------------------------------------
O sa fac o mica paranteza explicativa, in respectul rigorii stiintifice si al adevarului:
Cr28 a scris:
In legatura cu religia, oricare ar fi ea, nu cred ca exista asa ceva, nu accept sub nici o forma "crede si nu cerceta", asta este in schimb o discutie pe care am invatat sa nu o mai deschid.
Poate peste 50% din populatie sustine minciuna care se probaga din inertie in randul populatiei, datorita celor "binevoitori", ca religia ar indruma la "crede si nu cerceta". In realitate este o minciuna, religia indeamna la "cerceteaza TOT si pastreaza doar ce este bun" (bun cu sensul de adevarat, corect, conform realitatii). Nu exista nicaieri in Biblie sau in Biserica indemnul "crede si nu cerceta", ci dimpotriva, indemnul "cerceteaza TOT".
Expresia "crede si nu cerceta" se pare ca ii apartine lui Celsus, din sec II,
http://en.wikipedia.org/wiki/Celsus
care ateu fiind si combatand religia a facut diverse afirmatii, care nu sunt mai mult decat opiniile sale personale. Aceasta afirmatie mincinoasa s-a probabagat de-a lungul timpului, atfel incat un numar impresionant de oameni sunt convinsi astazi ca atat religia cat si Biblia ar afirma si ar cere "crede si nu cerceta"... cand in realitate, spune "cerceteaza TOT".
Pentru o descriere mai detaliata, copiez un articol al preotului Dan Badulescu:
Cine nu a auzit vreodata acest repros venit din partea celor laici, profani, secularizati si liber cugetatori, fie ei filosofi, oameni de stiinta si cultura, sau oameni simpli din popor. Si cind fac acestia reprosul de mai sus, si cui? Atunci cind sint constrinsi sa primeasca anumite afirmatii dogmatice si invataturi bisericesti, ce nu le pot primi si li se par potrivnice cugetului lor si al lumii in care traiesc si ai carei fii se simt a fi.