stupid_me a scris:
Pe vremea lui Isus nu exista institutia monahala, a spune ca acesta se referea la calugari/monahi este o prostie.
Isus n-a mentionat niciodata ca se refera doar la cei care-si abandoneaza familiile pentru El , remarcile au caracter general adresandu-se tuturor adeptilor sai.
Noul Testament a fost originar scris în greaca iar cuvântul folosit este miseo. [...] Miseo înseamna într-adevar 'ura'. [...] Prefixele de la misantropie si misoginism vin de la miseo. Asa ca întrebarea râmane : de ce le-a spus Isus discipolilor sa îsi urasca familia si propria viata ?
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Fraţii Domnului
Isus făcea parte dintr-o familie numeroasă. Avem numele a patru din fraţii Lui: Iacov, Iosif (sau Iose), Simon şi Iuda, şi ştim că avea mai multe surori (Matei 13:55-56). Versetele din Matei 1:25 şi Luca 2:7 dau şi ele de înţeles că Maria a mai avut şi alţi copii după naşterea lui Isus. Unii însă cred că cuvântul "fraţi" trebuie luat într-un sens mai larg şi ar însemna "veri". Aceasta însă nu se confirmă prin pasajul din Luca 1:36, care spune precis că Elisabeta era "rudă" (sau verişoara) Mariei, nu "sora" ei. Faptul că Isus a încredinţat-o pe mama Lui ucenicului Său Ioan înseamnă probabil că fraţii Lui încă nu credeau în El. Faptul că Maria a avut şi alţi copii nu schimbă nicidecum valoarea naşterii miraculoase a Domnului. După datele din Evanghelie, pare probabil că Cel căruia nu I-a fost ruşine să vină, să Se nască dintr-o femeie în mijlocul nostru a ales de asemenea să facă parte dintr-o familie adevărată, cu mai mulţi fraţi şi surori.
Din evanghelii reiese că principala caracteristică a fraţilor lui Isus este necredinţa. Ei li consideră ca pe un om ieşit din minţi (Marcu 3:21, 31; Ioan 7:3-5). De mai multe ori, ei se străduiesc să-L împiedice pe fratele lor mai mare să vorbească, caută să-L prindă chiar, cu speranţa că îşi va regăsi raţiunea. Pe de o parte, li reproşează că este prea înflăcărat; pe de altă parte, că nu-Şi manifestă puterea în mod mai strălucit, o putere în care ei totuşi nu cred (Marcu 3:21; Ioan 7:3-5). Ce suferinţă a îndurat Isus, să nu fie înţeles de ai Săi! Şi ce răbdare a avut El cu ei! Niciodată nu S-a iritat, nici nu i-a dispreţuit. Mărturia Lui a adus roade, căci în cele din urmă toată familia Lui a fost mântuită. După învierea Lui, îi apare lui Iacov, care s-a pocăit curând, odată cu ceilalţi fraţi ai Lui. Aşteptând Rusaliile, ei stăruiesc toţi în rugăciune împreună, cu mama lui Isus (Faptele apostolilor 1:14). Ei sunt deci uniţi cu Domnul, prin singura legătură pe care El o recunoaşte, nu cea a cărnii, ci prin credinţă şi ascultare. "Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă" (Marcu 3:35).
Fraţii Domnului erau însuraţi; ei au devenit lucrători ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 9:5). Iacov fiind în fruntea Bisericii din Ierusalim (Faptele apostolilor 12:17; 15:13). S-a recunoscut în general că Iacov şi Iuda au scris fiecare epistolele care le poartă numele.