Schimbarea de opinie.

lynxul_negru a scris:

Initial si eu am scris majoritatea, apoi m-am corectat. Fiindca n-am cum sa numar.

Nu stiu ce legatura are mecanismul de auto-iluzionare cu liderii, fiindca nu actioneaza doar in domenii legate de politica. Mi se pare ca acest mod de auto-pacalire functioneaza in aproape toate domeniile pe care ni le putem imagina.

Eu ii percep ca majoritate privind in jur.E... opinia mea :roll:

De aceea m-am referit la ''lideri in general'',pt ca in general, ce-i care au o oarecare functie de conducere: a unui grup, a unei compani,a..orice, sunt manipulatori iar celor de... sub ei, le este frica sa spuna ce gandesc.

Sindromul de opozitie la comportamentul majoritar are o importanta mare. Il cunosc si eu si il consider pozitiv in cele mai multe situatii .

lynxul_negru a scris:

Dar ma intreb daca ultima afirmatie (anume ca "restul sunt conformisti") este formulata corect.

Nu, nu este, dar nu am găsit altă formulare mai precisă.

lupini a scris:

Indiferent că teoriile sunt bune sau rele, raţionale sau neraţionale, progresul s-a manifestat acolo unde au existat conflicte

Marinel a scris:

Nu, nu este, dar nu am găsit altă formulare mai precisă.

Ma gandeam si la faptul ca exista oameni care se comporta si se imbraca de un conformism absolut, dar gandesc si creeaza chestii iesite din comun (cel putin pentru epoca lor). Un exemplu este Mozart, care in vestimentatie si comportament nu a iesit in evidenta prin nimic, dar a compus o muzica ce a revolutionat genul. Probabil sunt multe exemple. Asta ma face sa ma gandesc ca in aceeasi persoana se pot aduna conformism si nonconformism in acelasi timp.

Marinel a scris:

Ba da, toţi acţionează, dar nu toţi la fel de corect. Procesul de luare a deciziilor trebuie să se bazeze pe cunoaşterea realităţii, nu pe simple păreri. Dar mai trebuie ceva: curajul asumării propriilor decizii. Atunci c

Marinel a scris:

Ce mult imi place cum gandesti. Foarte rational as zice eu. Putini sunt aceia care pot sa vada o problema pe toate partile, cu avantaje si dezavantaje, lasand la o parte ceea ce-i deranjeaza si le imprima niste "opinii" instinctuale, impulsive.

lupini a scris:

Indiferent că teoriile sunt bune sau rele, raţionale sau neraţionale, progresul s-a manifestat acolo unde au existat conflicte

RTFM a scris:

De ce ne incapatanam sa tinem cu dintii de o anumita idee, chiar si atunci cand este evident ca-i eronata?

Unul dintre motive ar fi ca o opinie face parte dintr-un sistem, nu este izolata. Schimbarea unei opinii poate duce la schimbarea intregii gandiri intr-o chestiune anume sau chiar in totalitate. E greu de facut asa ceva. Implica efort, recunoasterea greselii, acceptarea failibilitatii s.a.

LikeThisPoppy a scris:

Fiecare o da cu ce stie, dar aici nu cred ca este vba de curajul de a emite teorii stiintifice, e vba pur si simplu de opinii. De a spune ceva in fata, cuiva. Mie cel putin asa mi-a dat impresia titlul topicului si felul in care initiatoarea a pus problema.

Ai spus bine: fiecare o dă cu ce ştie.

RTFM a scris:

Eduardo Punset spune ca majoritatii oamenilor le este imposibil sa-si schimbe opiniile in general; mai ales atunci cand sunt inradacinate in mintea lor inca din copilarie.

De ce credeti voi ca e atat de greu?

Majoritatea oamenilor nu vad in asta progres, ci tradare, lasitate si lipsa de loialitate.

Ce ar determina oamenii sa accepte o oarecare diversitate? De ce ne incapatanam sa tinem cu dintii de o anumita idee, chiar si atunci cand este evident ca-i eronata?

Este oare chiar atat de gresita schimbarea opiniei in momentul in care e foarte clar ca nu mai e in concordanta cu realitatea? Sau e mai bine sa ne mentinem convingerile, chiar si eronate, numai asa, de dragul ''loialitatii''?

Opinia vizează preferintele emitentului ei. Motiv destul de solid pentru care nimeni nu-si va schimba opinia.

Perspectiva vizează o posibilă solutie sau un mod de abordare.

Concluzia vizează cunostintele. Pentru cunostinte vagi/nesigure, vom avea concluzii false, pentru cunostinte clare/certe, vom avea concluzii adevărate.

Ideea vizează cugetarea. Este o deschidere către cunostinte noi. Idee slabă sau tare.

* Despre distinctia dintre idee, opinie si concluzie incepe o discutie de la raspunsul #11, pag. 2, topicul Filosofie. Dezvoltarea ideilor, inscris la rubrica Filozofie a forumului Roportal.

Preferințele se mai schimbă în timp, crede-mă. Problema e dacă ești dispus sau nu sa recunoști lucrul ăsta.

Deschiderea către cunoștințe noi e ceea ce oamenii refuză să facă de cele mai multe ori. Oamenii sunt refractari la nou și la schimbare.Perspectiva fiecăruia ar trebui să fie tocmai deschiderea spre nou.

Concluzia certă pt mine în momentul de față e că mare parte a oamenilor refuză dintr-o temere sau alta, deschiderea către noi cunoștințe.

Cât despre filozofie...uhm; foarte introvertită fiind, o mare parte a... tinereții mele mi-am petrecut-o filozofând pe marinea orcărui lucru sau stare care îmi trecea prin minte.Concluzia, care pt mine este certă deși pentru alții poate fi falsă, este ca fiecare lucru sau aspect al vieți poate fi și trebuie să fie privit din mai multe unghiuri. Și repet, totul depinde de percepția fiecaruia.

Acum nu știu de ce oamenii se încăpățînează să meargă întotdeauna spre extreme, pt că topicul a cam fost perceput ca un mod agresiv de a-ți impune opiniile sau ideile, ceea ce nu e nici pe departe.Ceea ce eu îmi doresc este toleranță și acceptare din partea societății pentru opiniile tuturor, în așa fel încât să nu-ți fie teamă să spui ce gândești cu adevărat.

Adică, dacă la serviciu ți se cere să cauți idei noi pentru îmbunătățirea unui aspect în acea companie, vei căuta idei noi care să vizeze exact lucrul ăla și mai ales în modul în care știi că sefului i-ar place (slavă domnului că n-am șef), dar ți-ar fi teamă probabil să-i spui șefului care este părerea ta, mai ales dacă nu-ți place,despre lucrul sau aspectul respectiv. Iar asta se întâmplă pentru că suntem conștienți de lipsa de toleranță care există în general în societate.

Eu consider că nu ar trebui să nu mai aderăm atât de mult la moda scoasă de alții, dacă acea modă nu este în acord cu convingerile noastre. Ar trebui să fim liberi să ne spunem propriul punct de vedere fără teama că vom fi concediați sau scoși în afara societății.

Bine,eu știu că visez frumos și că asta nu se va întâmpla; asta deoarece e mai comod să nu gândim, ci doar să preluăm. Iar cei ce avem curajul să gândim, vom fi probabil scoși în continuare în afara turmei ca neadaptați.

Si eu cred ca opiniile se formeaza pe baza unor structuri mult mai profunde, pentru a fi schimbate ca pe sosete pe baze pur 'rationale'. Opiniile tin de preferintele individuale, de experiente proprii, de paradigme personale si colective (cultura, mediul de educatie si de formare a individului). Daca privim opiniile ca pe modul personal, propriu de expresie a credintelor unui individ ancorat intr-un anumit mediu, este normal sa fie oarecum stabile sau greu influentabile. Este practic inutil sa vrem uniformizarea opiniilor, pentru ca din diversitate se naste concurenta si inovatia.

Daca vrem sa schimbam opiniile probabil putem face asta fie apeland la mijloace manipulative (promitem anumite avantaje pe termen scurt), fie mimam schimbarea propriilor opinii pentru ca sa castigam increderea si apoi sa putem sa introducem treptat schimbarea.

Totusi, eu cred ca cel mai sigur mod de promovare a unui mod de trai si comportament sanatoase, sustenabile, este nu prin atacarea opiniilor (multe fiind doar moduri de expresie a unor sisteme mult mai profunde de gandire/atasamente), ci prin propunerea si promovarea prin educatie, exemplu propriu, a unor sisteme de valori puternice si benefice. Schimba valorile si opiniile vor fi cele mai viabile pentru toata lumea. Aici e fondul problemei, in valorile promovate a caror expresie de suprafata sunt opiniile.

RTFM a scris:

Preferințele se mai schimbă