Cum ati reactiona daca ati afla

S.R. a scris:

Asta e tot apanajul maturitatii emotionale - acceptarea realitatii si a starii de fapt.

Acceptarea carei realitati? A unui om care te face in mod sistematic sa suferi? Care iti spune ca nu a trecut peste o iubire mai veche si ca nu se poate implica, ca in final sa iti tranteasca ca nu ii pasa de tine si 'daca ne-am desparti cred ca tu ai suferi mai mult'? Asa trebuie sa arate o relatie?

Mai toata lumea zicea pe aici sa ii dau flit, altii/altele i-ar fi dat chiar mai demult. Ok, i-am mai dat o sansa pentru ca nimeni nu e perfect. Dar ne-am lovit iar de problemele vechi. Uneori pare ca vrea sa se schimbe, dar nu stiu daca mai pot sa il cred. Am inghitit deja prea multe si imi cam stau in gat...

Malkia a scris:

Ok, i-am mai dat o sansa pentru ca nimeni nu e perfect. Dar ne-am lovit iar de problemele vechi. Uneori pare ca vrea sa se schimbe, dar nu stiu daca mai pot sa il cred. Am inghitit deja prea multe si imi cam stau in gat...

Deci pasul urmator care este ?

Lucast a scris:

sa nu mai fim dezamagiti de copiile imperfecte ale idealurilor noastre.

Si asta face parte din acea maturitate emotionala.

Malkia a scris:

ne-am reintalnit si am decis sa mai incercam. Problema e ca o saptamana totul a fost roz apoi mi se parea ca intrevad si o anumita lipsa de respect/nepasare.

In capul meu e acum o mare varza. Nu stiu daca sa incerc sa mai resuscitez relatia veche, mai ales ca il vad un pic schimbat si dornic sa incercam.

omul respectiv m-a facut sa sufar, nu m-a respectat

Indiferent ca omul trece prin transformari radicale si devine foarte dragut

Poate reusesc sa-ti clarific putin varza.

1. Un om care "devine dragut" ala nu a trecut prin transformari radicale, ci doar se comporta dragut o perioada.

2. Odata pierdut respectul pentru o persoana, aproape imposibil sa mai revina. Daca ai simtit ca el nu te-a mai respectat de la un timp, ia-ti adio de la acel respect.

3. Respectul este in top 3 in orice relatie, laolalta cu increderea si iubirea. Daca unul dintre primele doua dispare, si iubirea dispare.

Poate exista si relatii in care totul vine natural, care nu provoaca suferinta, care nu trebuie cladite din greu si cu sacrificii.

La un moment dat in viata, cred ca orice relatie este incercata de ceva anume. Nu trebuie sa fie neaparat tragedii sau suferinta cat cuprinde. La o relatie de lunga durata, dupa un anumit timp mai trebuie sa-i ungi balamalele ca sa nu inceapa sa scartaie, sa pui putin efort in a o mentine, dar asta nu inseamna ca trebuie sa muncesti pe branci si sa incerci prea mult. Cand devine deja munca serioasa, e timpul sa te lasi de relatia respectiva.

O vaza crapata putin e usor de reparat si daca faci treaba buna nici nu se observa crapatura. A voastra se pare ca s-a spart de tot iar tu incerci sa o lipesti la loc. Aia nu va mai fi vaza intreaga niciodata si mereu ii vei vedea crapaturile odioase.

Malkia a scris:

Acceptarea carei realitati? A unui om care te face in mod sistematic sa suferi? Care iti spune ca nu a trecut peste o iubire mai veche si ca nu se poate implica, ca in final sa iti tranteasca ca nu ii pasa de tine si 'daca ne-am desparti cred ca tu ai suferi mai mult'? Asa trebuie sa arate o relatie?

Asa NU trebuie sa fie o relatie, iar acceptarea realitatii la tine presupune sa intelegi ca te-ai cuplat cu cineva cu care nu te potrivesti si ca trebuie sa il lasi in pace daca vrei sa iesi din situatia asta, desi iti e greu.

Malkia a scris:

Problema ar fi ca intre timp a aparut si altcineva... am cunoscut recent pe cineva singur, proaspat iesit dintr-o relatie de 2 ani. E interesat de mine si are privirea aceea de om indragostit/pe cale sa se indragosteasca pe care nu am mai vazut-o la prietenul meu de foarte mult timp. Incet-incet tipul cel nou a reusit sa imi populeze gandurile. Dar nu vreau sa fac nimic pana nu imi clarific situatia actuala, sunt fairplay si nu joc pe mai multe fronturi.

probabil o relatie cu tipul respectiv ar fi una de vindecare pentru amandoi, astea de regula nu dureaza mult

cred ca fiecare dintre noi avem o limita de acceptare a greselilor, defectelor partenerului, mi se pare putin important cum am proceda noi in situatia ta si mai relevant pana unde esti dispusa tu sa mergi. Te simti fericita alaturi de el acum?

Ca si cum as prinde hotul in casa fara masca ... si sa fie cineva de mare incredere la care am dat si cheile casei!!!

Malkia a scris:

Dupa aproximativ o luna si jumatate de pauza, ne-am reintalnit si am decis sa mai incercam. Problema e ca o saptamana totul a fost roz apoi au reinceput sa rabufneasca problemele vechi. Am avut niste certuri iar, mi se parea ca intrevad si o anumita lipsa de respect/nepasare. Care poate au fost de la inceput, dar pauza m-a ajutat sa ma detasez si sa privesc lucrurile mai obiectiv. Mi-a reprosat ca nu vreau sa il las sa isi vada de hobby-urile lui si ca de la inceput a avut senzatia ca petrecem prea mult (!!!) timp impreuna.

In capul meu e acum o mare varza. Nu stiu daca sa incerc sa mai resuscitez relatia veche, mai ales ca il vad un pic schimbat si dornic sa incercam.

Oare ce nu ti-e clar ?? Daca asa greu merge acum , ce va fi peste 10 ani ??

Tu chiar nu vrei sa te bucure defel o relatie ??

@ dornic sa incerce my ass, dornic sa te convinga...sa te multumesti asa cum e.

Malkia a scris:

Mai toata lumea zicea pe aici sa ii dau flit, altii/altele i-ar fi dat chiar mai demult. Ok, i-am mai dat o sansa pentru ca nimeni nu e perfect. Dar ne-am lovit iar de problemele vechi. Uneori pare ca vrea sa se schimbe, dar nu stiu daca mai pot sa il cred. Am inghitit deja prea multe si imi cam stau in gat...

Pai atunci mai taie din ele, da-le draaacului !!

*fulgdenea* a scris:

probabil o relatie cu tipul respectiv ar fi una de vindecare pentru amandoi, astea de regula nu dureaza mult

cred ca fiecare dintre noi avem o limita de acceptare a greselilor, defectelor partenerului, mi se pare putin important cum am proceda noi in situatia ta si mai relevant pana unde esti dispusa tu sa mergi. Te simti fericita alaturi de el acum?

Pai asta e, as vrea totusi ceva care sa pot construi, nu o alta relatie esuata sau care are mari sanse sa esueze din start. Chiar daca as iesi din relatia actuala, as mai lasa ceva timp sa treaca, pentru 'vindecare', inainte sa ma lansez in altceva. Nu stiu daca e ok cum gandesc, dar nu prea mai am rabdare cu relatii gen 'doar ca sa fie', vreau baze pe care sa pot construi vise...

Momentan nu pot zice ca sunt fericita. Am fost weekendul asta undeva si am fost, poate, linistita. Ma simteam ca si cum am fi fost doi prieteni vechi, doua cunostinte care merg in vacante impreuna si se inteleg, se pun oarecum de acord. Linistita, da. dar niciun pic de pasiune. Gesturile lui de tandrete, aproape inexistente. Ma intreb de ce vrea SI EL sa continuam aceasta relatie daca nu simte nevoia sa ma ia in brate, sa ma sarute asa, fara motiv... Ma uitam la noi de undeva, de departe, obiectiv si ma gandeam...

Azi a venit cu o idee total nerealista, sa se apuce de niste cursuri care costa cat o vacanta intr-un loc fain. Fara sa ma intrebe daca sunt de acord - vrei si tu? Bine. Nu vrei? Ok, ma duc singur. Pai... asa se iau hotararile intr-un cuplu? Se impun?

Eu nu am recitit si am uitat de cand esti cu domnul asta.

O singura remarca asa cu privire la gesturi de tandrete, apoi dupa o perioada nu mai tind sa fie asa de dese, desi asta nu inseamna neaparat ca iubirea nu exista.

Mie mi-ar parea ciudat sa ma pupe ase fara motiv si sa ma ia in brate.

Malkia a scris:

Pai asta e, as vrea totusi ceva care sa pot construi, nu o alta relatie esuata sau care are mari sanse sa esueze din start. Chiar daca as iesi din relatia actuala, as mai lasa ceva timp sa treaca, pentru 'vindecare', inainte sa ma lansez in altceva. Nu stiu daca e ok cum gandesc, dar nu prea mai am rabdare cu relatii gen 'doar ca sa fie', vreau baze pe care sa pot construi vise...

Momentan nu pot zice ca sunt fericita. Am fost weekendul asta undeva si am fost, poate, linistita. Ma simteam ca si cum am fi fost doi prieteni vechi, doua cunostinte care merg in vacante impreuna si se inteleg, se pun oarecum de acord. Linistita, da. dar niciun pic de pasiune. Gesturile lui de tandrete, aproape inexistente. Ma intreb de ce vrea SI EL sa continuam aceasta relatie daca nu simte nevoia sa ma ia in brate, sa ma sarute asa, fara motiv... Ma uitam la noi de undeva, de departe, obiectiv si ma gandeam...

Azi a venit cu o idee total nerealista, sa se apuce de niste cursuri care costa cat o vacanta intr-un loc fain. Fara sa ma intrebe daca sunt de acord - vrei si tu? Bine. Nu vrei? Ok, ma duc singur. Pai... asa se iau hotararile intr-un cuplu? Se impun?

Nu stiu daca-i nerealista hotararea, in conditile in care lupta pentru un post s-a "ascutit", si daca este nesigur pe locul de munca.

Pentru el este o investiti in viitor, mai pretioasa decat o vacanta. Daca face specializarea pe banii lui si nu sunteti casatoriti, nu vad de ce ar fi necesar acordul tau. Relatile de acest gen sunt slabe si permit fiecaruia sa aiba decizii individuale.

Mi se pare ca nu va potriviti de nici un fel, iar speranta ta ca incearca sa se schimbe este o himera.

La 30 de ani oamenii nu se mai schimba. Ii accepti asa cum sunt sunt sau cauti altceva.

Tu vrei distractii si el probabil nu-i sociabil si ii repugna aglomeratia.

Vrei sa fie alintata si dezmierdata, iar pentru el asemena manifestari sunt manifestari de adolescent, lucruri superficiale.

Are alte valori. Pentru el probabil atasamantul se demonstreaza nu se afiseaza, este in fapte nu in cuvinte.

Am impreia ca visezi sa construiesti ceva, dar nu ai vise concrete.

Preferi sa traiesti clipe de fericire. Ai proiecte pe temen scurt.

Nuuu, nu am specificat. Nu sunt cursuri profesionale; in legatura cu profesia l-as incuraja oricand. Sunt cursuri de... hobby. Sky diving, sa zicem. O chestie total fantezista si poate si periculoasa. Mi se pare o mare tzeapa. Cateva ore, la pret de o vacanta intr-un loc frumos. Si poate se intoarce cu gatul rupt. Sa zicem ca mi se pare o 'ambitie' adolescentina, nu de barbat la 30 de ani.

Cat despre mine... Nu, nu vreau distractii. Sunt sociabila, dar am putini prieteni apropiati. Nu sunt genul clubbing.

Despre alintat si dezmierdat - facea asta inainte. Nu o mai face acum si asta spune ceva. Avem doar un an si putin impreuna, nu mi se pare ca dupa un an ar trebui deja sa moara pasiunea unor oameni tineri si sa se rezume la nivel de conversatii si atat.

Despre construit, am vise concrete. Planuri de vacante, de lucruri de facut impreuna. Mai tarziu, familie, ceva copii. Ce vise mai concrete de atat poti sa ai intr-o relatie?