Dupa o perioada de pauza, i-am spus vineri sa treaca pe la mine cand are timp sa isi ia lucrurile care i-au ramas. Nu parea foarte incantat de perspectiva, dar pentru mine asta nu prea mai conteaza. Am vazut tot 'potentialul' de care e capabil, si dupa o alta perioada petrecuta in singuratate mi-am dat seama ca nu am nevoie de asa ceva. Ma vindec, incet-incet, desi dureaza.
M-am hotarat sa ii dau si toate lucrurile care imi amintesc de el. Am dat peste ele cand am facut curat prin sertare, si numai bine nu mi-au facut. Fire romantica, am pastrat cateva bilete de la concerte/vacante, mici chestii de pe unde am fost impreuna. Am crezut ca vom avea o istorie a noastra, dar nu a fost sa fie. Mi-e mila sa le arunc, i le voi da si nu are decat sa le arunce el...
Mi-am dat seama ca in incercarea de a mai salva ceva din aceasta relatie care de fapt nici nu stiu daca a existat, daca nu a fost 'faked' cu totul de el, m-am pierdut pe mine. Mi-am pierdut demnitatea si respectul pe care il aveam fata de mine. M-am trezit in cele din urma. Am trait intr-o iluzie.
Vreau sa le multumesc tuturor celor care mi-au dat sfaturi pe aici. Orbiti de dragoste sau doar de iluzii, ne mai pierdem gandirea logica si obiectiva, ne ratacim. E de multe ori nevoie de viziunea unor outsideri pentru a ne destepta... Voi deschide un alt topic acum, incepe un nou episod... 