Dupa aproximativ o luna si jumatate de pauza, ne-am reintalnit si am decis sa mai incercam. Problema e ca o saptamana totul a fost roz apoi au reinceput sa rabufneasca problemele vechi. Am avut niste certuri iar, mi se parea ca intrevad si o anumita lipsa de respect/nepasare. Care poate au fost de la inceput, dar pauza m-a ajutat sa ma detasez si sa privesc lucrurile mai obiectiv. Mi-a reprosat ca nu vreau sa il las sa isi vada de hobby-urile lui si ca de la inceput a avut senzatia ca petrecem prea mult (!!!) timp impreuna.
Dupa impacare totusi a demonstrat o atitudine mai concilianta, a ascultat tot ce am avut de spus, parea ca vrea sa mai incerce. Dupa ce am mai lamurit unele probleme legate de petrecerea vacantei de vara (unde nu picam deloc de acord...), a zis sa mergem weekendul asta undeva frumos, pare entuziast. Cu toate astea toata saptamana fiecare a stat acasa la el... Am iesit o data la masa, m-am uitat in ochii lui intens si nu mi se parea ca vad nimic care ar putea sa sugereze ca e indragostit de mine... privirile de atunci nu mai exista. Si totusi, in ultimele zile s-a schimbat ceva si pare foarte 'prins' de diverse planuri, sa mergem in diverse locuri...
Problema ar fi ca intre timp a aparut si altcineva... am cunoscut recent pe cineva singur, proaspat iesit dintr-o relatie de 2 ani. E interesat de mine si are privirea aceea de om indragostit/pe cale sa se indragosteasca pe care nu am mai vazut-o la prietenul meu de foarte mult timp. Incet-incet tipul cel nou a reusit sa imi populeze gandurile. Dar nu vreau sa fac nimic pana nu imi clarific situatia actuala, sunt fairplay si nu joc pe mai multe fronturi.
In capul meu e acum o mare varza. Nu stiu daca sa incerc sa mai resuscitez relatia veche, mai ales ca il vad un pic schimbat si dornic sa incercam. Problema e ca eu nu cred ca mai simt mare lucru. Vine un moment cand sentimentele mele, oricat de puternice, se sting iremediabil. Daca omul respectiv m-a facut sa sufar, nu m-a respectat si am fost nefericita, sentimentele mor si nu mai pot simti nimic. Indiferent ca omul trece prin transformari radicale si devine foarte dragut, nu pot trece peste anumite chestii. Mi s-a mai intamplat de 2 ori pana acum, si sunt principala 'vinovata' de relatii fericite ale indivizilor... cu altele. M-am saturat de rolul de 'educatoare', sa fac anumiti barbati sa se 'destepte' si sa devina capabili sa aiba relatii ok, dupa ce m-au terminat pe mine cu defectele lor. E un pattern bolnavicios. Degeaba sunt draguti mai apoi, dupa ce le-am vazut si fatza cealalta...
Pe de alta parte, as renunta la aceasta relatie si as incerca altceva. Poate ca ar putea sa fie si altfel, nu tot timpul o batalie pentru a salva ceva. Poate exista si relatii in care totul vine natural, care nu provoaca suferinta, care nu trebuie cladite din greu si cu sacrificii. Poate ar trebui sa risc si sa traiesc iar alaturi de un om indragostit. Nu am nicio garantie ca va merge, dar e altceva. Poate si de asta ma tenteaza - e ceva nou, care nu a fost inca otravit.
Nu stiu ce sa fac - sunt intre a mai incerca cu prietenul actual si a incerca ceva nou. Primul are avantajul ca il cunosc deja cat-de-cat, avem un an si ceva in spate, in care nu au fost numai momente rele, si aveam perspective de viitor. Acum da semne ca ar vrea sa se schimbe, dar nu stiu cat va reusi sau cat il vor tine. Pe al doilea nu il cunosc prea bine, mi-a placut ce am vazut pana acum, dar nu stiu ce 'surprize' poate sa imi ofere. Teama de necunoscut, de iepurasul din joben.
A mai trecut cineva prin asa ceva? Ce ati facut? Sau ce ati face? Am nevoie sa mai aud si alte pareri, ca sa imi pot pune gandurile in ordine...
Va multumesc, tuturor.