Credeti in religii?

Abbie M. a scris:

Credinta este interpretarea intuitiei venite din conexiunea naturala cu universul, prin prisma dogmelor religioase, oamenii fiind invatati sa asocieze (musai) intuitia/ spiritualitatea cu religia. Cand traiesti aspecte ale "credintei", ale conexiunii cu universul cum ar veni, ti se pare ca ele valideaza religia, neputand disocia cele doua lucruri paralele.

De asta e o intrebare excelenta de unde ai aflat cum sa interpretezi aceasta intuitie, intrebare pe care multi ezita sa si-o puna. Fiecare afla de la generatiile anterioare, ceea ce nu e o garantie a adevarului, pentru ca si acele generatii au aflat la randul lor de la alti oameni.

Abandonarea religiei nu inseamna abandonarea spiritualitatii, a intuitiei, desi, in mod machiavelic, omul e invatat sa se teama ca odata ce iese din acea incapere stramta se va autodistruge, va deveni un animal. Crestinismul foloseste aceeasi metoda ca  Scientologia, sau invers. Pe vremuri mi se parea ridicol (si multora li se pare) ca Scientologia sa fie considerata o religie, istoria ei fiind recenta si cunoscuta de multi, dar ca si metodologie, cele doua nu se deosebesc prea mult, daca le privesti din afara. Sunt bazate pe aceeasi reteta.

De fapt, Abbie, religia este cea care iti valideaza credinta. Faptul ca vezi ca mai sunt si alti oameni care cred in acelasi lucru ca si tine intr-un context organizat iti da confirmarea ca esti pe drumul corect.

schutzstaffel SS22 a scris:

Eu cred ca zeii au mai multa nevoie de oameni, decât au oamenii de ei. Chair daca fara ei poate nu existam

De ce nu am fi exista fara zei? Eu cred ca ei nu ar fi existat fara oameni.

Pentru ca 3% din secventa de ADN uman se gaseste si la plante sau animale, iar 97% nu se gaseste pe pamânt si ar putea proveni de la finite din afara spatiului terestru

Eu zic sa te muti pe aria de SF.

Considerând zeii ca entitati din afara spatiului terestru, de ce nu

În biblie scrie cā "Ilie s-a înāltat la cer" sau" Enoh a fost rapit de pe pamânt"

...si martoaga lui Harap Alb mananca jaratec si zboara pana la nori si la luna.

Enki a scris:

De fapt, Abbie, religia este cea care iti valideaza credinta. Faptul ca vezi ca mai sunt si alti oameni care cred in acelasi lucru ca si tine intr-un context organizat iti da confirmarea ca esti pe drumul corect.

Presupun, sunt interdependente.

Daca nu ar exista presiunea celor din jur care chiar cred, poate de multi nici nu s-ar prinde.

Veghetorii sunt, sau nu entitati venite din afara spatiului terestru

Enki a scris:

Sa zicem ca vine cineva, si simte exact la fel ca tine, tot ce simti si tu, doar ca Dumnezeul lui este cu totul altceva decat al tau. Sa zicem ca omul ala are convingerea interioara ca Dumnezeu este o entitate mov gelatinoasa cu cinci ochi si cu super puteri care locuieste in alta galaxie. Ce parere ai despre un astfel de credincios care simte in apropiere un astfel de Dumnezeu? E in vreo eroare?

E redundanta intrebarea in contextul in care am spus deja faptul ca nu se exteriorizeaza, nu se impartaseste credinta - ci religia ta eventual. Caci asta devine in momentul in care o pui pe limba. Credinta e starea imanenta, convingerea, simtirea intrinseca sau numeste-o cum a adaugat si Abbie, respectiv intuitie, spiritualitate in conexiune naturala cu universul/divinitatea. Este evident ca notiunile de credincios si religios, precum si cele de credinta si religie converg in anumite puncte, in acelea in care se identifica, sau chiar se valideaza, dar credinta poate avea o existenta independenta de religii. Dumnezeul tau poate sa nu se identifice cu un altul descris nicaieri.

Cat despre ce ai intrebat, nu am o parere anume; as tine cont de niste articole importante din Constitutie, conform carora libertatea credintelor religioase nu poate fi ingradita si libera lor exprimare este inviolabila. Deci e liber sa creada in cine si ce vrea, atat timp cat nu ma lezeaza in niciun fel. Sa fie in eroare? Cine poate sti, daca exista divinitatea, cum arata si cum se manifesta pentru fiecare? Poate nici nu arata in vreun fel? Eu stiu, la randul meu, ce simt eu si cum interpretez anumite semnale. As avea eu un drept sa contrazic religia acelei persoane? Ei, da, putem face o dezbatere punctuala, dar nu cu o vehementa si o persuasiune obraznica. Cert e ca avem liber arbitru. Deci vorbele de genul ”Asa a vrut Dumnezeu” nu isi au rostul. Suntem lasati liberi si cred ca Dumnezeu ar putea primi delegare sa lucreze prin noi doar cu voia noastra - si nu intr-un mod care sa afecteze legile fizice de natura acestei realitati. :)

Vriies a scris:

King, toată stima pentru sinceritatea ta. Dar cred că ai cercetat mai mult creștinismul, decât budismul și hinduismul! :)

Dacă ai fi cercetat și neoplatonismul...wow, ai fi avut o revelație! :)

De acord :D ; bine, am aruncat nite perechi de ochi si pe acolo, dar nu am zabovit tocmai pentru ca nu am simtit o atractie, un interes. Cel mai aproape de convingerile mele ramane Iisus Hristos-ul crestin.

Un raspuns politically correct care insa nu spune nimic. Nu te-am intrebat daca ai lua vreo masura sa il impiedici pe respectivul sa creada in ce bazaconie vrea el, am intrebat doar ce parere ai avea despre el. Ce ganduri ti-ar trece prin cap. Daca nu vrei sa raspunzi la fel de sincer cum ai facut-o prima data, e ok.

King1 a scris:

 Cel mai aproape de convingerile mele ramane Iisus Hristos-ul crestin.

Ar fi interesant sa detaliezi prin ce anume, daca doresti si ai timp, desigur.

Enki a scris:

Un raspuns politically correct care insa nu spune nimic. Nu te-am intrebat daca ai lua vreo masura sa il impiedici pe respectivul sa creada in ce bazaconie vrea el, am intrebat doar ce parere ai avea despre el. Ce ganduri ti-ar trece prin cap. Daca nu vrei sa raspunzi la fel de sincer cum ai facut-o prima data, e ok.

Ar fi interesant sa detaliezi prin ce anume, daca doresti si ai timp, desigur.

Nicio parere, am spus. Mi-ar starni curiozitatea si l-as intreba pe respectivul/respectiva mai multe despre viziunea lui asupra divinitatii, care, din cate ai descris, pare foarte detaliata si exacta, cand credinta vine mai mult ca un raspuns la rolul tau in lume in raport cu universul/Dumnezeu. Desigur, daca ar dori sa-mi raspunda, nu as insista pentru ca stiu ca e greu si ciudat sa vorbesti despre lucruri ce trebuie tinute in intimitate.

Am incercat sa scriu un raspuns pentru partea a doua a mesajului, dar pur si simplu nu imi iese. Par sa vina chestiuni generale, desi inauntrul tau stii ca sunt lucruri mult mai profunde si cu conotatii mai subtile care leaga credinta ta de o anumita religie sau de un anumit Dumnezeu descris intr-o religie. Mhm, totul ramane la rangul de simtire, chiar si identificarea/validarea in sine, dar atat de intima ca este greu de exprimat.