M:) a scris:
Nu zau! Ce glumet :) Daca intr-adevar Dumnezeu exista, crezi ca ar fi de acord? :) Sau tu ai fi de acord faci ce vrea copilul absurd, rau si inconstient?!
E imposibil ateismul, deoarece insasi existenta este Dumnezeu. Ateismul este doar o aberatie temporara, dar care ne va duce pe toti intr-o groaznica si mai mare suferinta, cat de curand. Lumea e inconstienta si nu vrea sa se trezeasca. Noapte buna si Doamne ajuta sa fie cat mai usoara tranzitia spre Adevar.
Nu ateismul a facut atatea crime si orori, si nici nu va ajunge vreoadata crimele religioase. E o mare greseala sa dai omului speranta oarba. Asta face religia. Iar referitor la Dumnezeu, pana si tu il vezi ca pe un tata. Asta e modul in care a manipulat crestinismul, a inlocuit pe Dumnezeu cu un model patern in inimile credinciosilor si asta a prins. Dumnezeu nu poate fi un om. Esti constienta de asta ? Ce fel de tata iubitor ar lasa lumea in asa mizerie ? Iti dai seama de asta nu ? O piatra poate cadea atat in cap meu de pacatos, cat si in capul tau. Poti suferi si tu, si eu. Dumnezeu asta nu face discriminari de niciun fel. Daca vrei sa consideri existenta ca fiind Dumnezeu, ai tot acordul meu (ca nu ti-ar trebui asta), dar sa consideri ca existenta asta e ca un tata frustrat care are pretentii scuza-ma, e prea naiv. Emotiile sunt limitate, sunt ceva strict uman, ele nu exista in afara constiintei umane ! La fel cum nici ratiunea, nici vazul, nici auzul. Toate aceste simturi sunt umane si atat. Da, ok, pot fi considerat pantheist, existenta=dumnezeu, pot sa pricep. Dar nu pot pricepe in veci cum il vedeti voi cu trasaturi umane.
Prin faptul ca tu ii dai conotatii emotionale lui Dumnezeu arati limpede ca tu simti nevoia sa crezi in El, in niciun caz nu e un adevar absolut cum zici tu. E o nevoie a ta. Considera-l adevarul tau absolut. Da, acest "adevar" poate apartine oricui, cu conditia sa mearga pe calea ta, dar asta nu inseamna ca e singurul lucru cu particularitatea asta. Orice lucru simti, el e real in mintea ta. El e real pentru starea aia sufleteasca, indiferent cui i-ar apartine. Dar el nu e un adevar extrinsec. Nu poate fi. Din orice cercetare trebuie exclusa emotia. Emotia nu te duce la adevarul obiectiv, ci te duce unde vrea mintea ta care nu accepta realitatea.
Lupta ateu-credincios nu e o lupta pt adevar, e una pentru viziuni. Atat. Ce simte credinciosul ca fiind dumnezeu probil simte ateul ca fiind ratiune. Ok, dar nu se poate numi adevar absolut. Nu exista asa ceva. Nu acolo unde rationamentul trebuie sa impleteasca niste concepte indefinite pentru a da in final o concluzie. Poate ca voi cunoasteti lumea mai mult prin emotii, si atunci Dumnezeu o fi adevarul vostru, dar nu e si al meu.
