Gandindu-ma la raspunsurile de pe topicul asta, am identificat un numar de mituri despre asa-zisul conspirationist - cu regret observ ca in ciuda demonstratiei ca e doar un stereotip, lumea inca mai emite opinii de genul ''conspiratinoistii sunt... fac... dreg''.
Si mai bizar este ca cei care dau cu stereotipurile in stanga si in dreapta, permintadu-si sa presupuna lucruri despre viata privata a oamenilor, se simt foarte vexati cand cineva face acelasi lucru, considerand asta un atac la persoana, ca si cand presupunerile lor nu ar fi. Ce am identificat pana acum in materie de idei false:
1. Ii place sa se gandeasca la lucruri care le induc altora o stare psihica proasta.
Poate cea mai comuna. Aici avem de-a face cu o etichetare a omului drept sadic ori masochist ori amandoua, ca sa ii placa lucrurile care ii agita, sperie sau intristeaza pe altii. E de preferat blazarea si evitarea oricarui lucru care le-ar putea afecta dispozitia. Indiferenta, la nivelul individului, il afecteaza pe el si poate pe cativa din jur - dar la nivelul societatii e un flagel.
Tehnica asta de denigrare e o problema complexa, pentru ca, paradoxal, blazatul care in general pare sa locuiasca pe planeta Miserupia devine brusc un sensibil, in masura in care informatiile ii afecteaza dispozitia, iar cel indignat pe buna dreptate, care vrea sa sensibilizeze dar si sa motiveze o schimbare pozitiva, devine sadicul care indrazneste sa analizeze asemenea informatii. Dar sensibilitatea de moment a blazatului e una de suprafata, pentru ca nu ajunge pana la a isi schimba atitudinea fata de un subiect, la a lua atitudine prin simpla informare a altora. Personal mi s-a spus ca am o ''pasiune'' pentru un subiect deprimant, ca e ''drag sufletului meu'', pentru ca am insistat mereu asupra lui pentru a demonta imaginea falsa pe care o au multi. Persoanele care s-au exprimat asa, constient sau nu, au avut si transmis impresia ca exista vreo gratificare intelectuala sau spirituala in a arata ceva oribil ce nimeni nu vrea sa vada. Rationamentul emitentului pare sa se bazeze pe presupunerea ca toata lumea e ca el si cauta numai placerea in activitatile zilnice, iar dorinta de a cunoaste adevarul nu poate prima placerii sau starii de bine. Asa ajunge el la concluzia ca cel care analizeaza laturi deprimante ale lumii se simte bine facand asta, ca acele lucruri sunt stimuli pozitivi pentru starea lui.
2. E un om plictisit, cu o viata monotona, si are nevoie de ceva care sa ii creasca adrenalina.
Am vazut la unele persoane perspectiva asta, cum ca ''teoria conspiratiei'' ar fi vreun fel de hobby, ca un joc Lego sau un puzzle, care ii stimuleaza intelectual pe participanti. Asta presupune ca ei sa fie detasati emotional de problema respectiva si de consecintele ei - desi e clar ca mai devreme sau mai tarziu vor fi afectati de anumite aspecte, daca nu de toate.
3. E un om deprimat, cu prea multe probleme, care vede totul in negru.
Este opusul primei presupuneri si la fel de eronata, ca generalizare. In primul rand, un om deprimat nu mai are energie si putere psihica sa se expuna intentionat unor informatii care sa ii inrautateasca starea. Uneori nu mai are nici limpezimea in gandire care il ajuta sa proceseze diferite realitati. E un lucru dovedit ca omul nu poate trece prin mai mult de doua probleme majore simultan, fara sa clacheze. Oricum, sa corelezi problemele personale ale cuiva cu informatii pe care el le aduna (nu inventeaza) mi se pare lipsit de sens.
4. Eticheta spune totul despre el - numai asta stie, nu reuseste sa mai vada altceva.
Asta iarasi e foarte comuna - nu mai vede nimic altceva, e nefericit, nu se mai poate bucura de nimic, nu doarme noaptea din cauza anxietatii ETC. Inca odata, emitentul considera ca toata lumea e ca el si anume ca realitatea e ori alba ori neagra si omul ori vede numai partile bune ori exclusiv pe cele proaste. Ce vrea el sa spuna de fapt este ca el insusi nu e suficient de puternic dpdv psihic pentru a accepta realitatea si trebuie sa se protejeze de ea. Cand face acele afirmatii, de genul nu poti sa crezi asa ceva si sa mai dormi noaptea, de fapt se refera la el, la reactiile lui si la propria incapacitate (imaginata desigur) de a functiona odata ce a acceptat o asemenea realitate. Normal ca absurd prin insusi faptul ca te apuci sa dai cu presuspusul asupra modului in care traieste cineva, din lucruri care nu au nicio legatura cu viata lui personala. Dar cand incerci sa combati acest mod de gandire prin punerea in oglinda a atitudinii, abia atunci se trezeste in ei indignarea, desi tocmai au terminat de construit un stereotip.
5. E paranoic si obsedat de control.
Nu are incredere in oameni, controleaza, verifica, doarme cu pistolul sub perna, se teme mereu de posibile pericole ETC.
Rizibil, intr-o lume unde persoanele care se opun sistemului militeaza pentru dreptul la intimitate, intimitatea fiindu-le incalcata de guverne si institutii prin supraveghere si amestec in viata privata - tocmai dintr-o nevoie excesiva de control. Cine e obsedatul si paranoicul, daca nu un stat care considera toti cetatenii potentiali teroristi? Care cauta mereu suspecti, utilizand in aeroporturi un software ce poate analiza expresiile fetei fiecaruia pentru a estima pericolul pe care il pune acea persoana? Care cauta omul de bombe si in orificiul din dos? Cu toate astea, tocmai cei care se opun acestui control sunt considerati paranoici 
.
6. E doar un Gica Contra.
Alta presupunere care din start elimina ratiunea din motivatia unei persoane de a cauta sa inteleaga adevarul, considerand ca e doar un teribilist si respinge explicatiile oficiale pentru ca asa se simte el mai special. Asta il transforma dintr-o persoana intr-un personaj, intr-o caricatura.
7. Ce vrea asta de la mine? Supraestimeaza puterea individului de a schimba ceva.
Am sustinut si sustin in continuare ca in anumite directii, ceea ce cred, inclusiv iluziile pe care mi le pot face, nu afecteaza societatea in care traiesc si deci nu trebuie sa preocupe pe nimeni. Lucrul asta e valabil in privinta gandirii metafizice - dar cand vine vorba de responsabilitate civica, fiecare are datoria, cred eu, sa ii informeze pe altii cand observa ca sunt pacaliti. Un motiv in plus fata de pura informare a altora este ca acei oameni au drept de vot (in masura in care conteaza votul) si, in masa, pot determina directia in care merge comunitatea lor, la mai multe nivele.
8. E un extremist.
Vad cu mirare lume care jongleaza cu idei opuse, demonstrand conceptul de double thinking. Unele perspective pur si simplu nu se impaca intre ele, asa incat sa le combini pentru a parea moderat. E lume care crede in sfintenia unor ''drepturi'' care incalca alte drepturi de o importanta egala sau mai mare. Cel mai bun exemplu de double thninking este cel al oamenilor care sprijina masuri ce incalca drepturile tuturor, ca si cand ei nu ar fi afectati de ele. De pilda, unora li se induce vina de a nu fi salvat planeta prin masuri radicale (sterilizare, genocid, limitarea prin lege a numarului nasterilor), spunandu-li-se ca intr-o zi ii vor intreba urmasii lor ce puteau sa faca si nu au facut. E lumea copiilor si nepotilor nostri, bla bla bla. Mintile lor proceseaza lucrurile atat de scindat incat nu contrasteaza ideea ca suntem deja prea multi cu ideea de a avea ei descendenti. Ori au impresia ca ei, o adunatura de neica nimeni ca influenta, vor fi printre putinii carora li se va permite sa se inmulteasca. Double thinking este si in prima situatie prezentata de mine mai sus, in care omul e ori ''miserupist'' ori sensibil, dupa cum il avantajeaza. Va sa zica, sa fii extremist inseamna pentru unii sa ai coerenta in gandire si sa nu sustii idei despre lume care se bat cap in cap.
asta pt ca sustii, reducand la absurd, ca "in domeniul tehnologiei tot ceea ce se creeaza se creaza pentru a putea fi mai usor supravegheati cetatenii "